Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Vederi de pe prispa - „ MADE BY HOHENZOLLERN „


Cine l-a ales pe Dumnezeu ca deiviza a realizarilor sale in viata se va bucura de mantuirea Lui.  Respectul fata de Atotputernic este mai mare decat trufia vitei nobile din care se trag monarhii romani din Casa Hohenzollern de Sigmaringen. N-am de gand se fac concurenta mediilor mondene pe care le rasfoim prin diverse anticamere sau sali de asteptare. Ele ne dau o impresie a Caselor Regale de genul „uitate ca sa-ti scalzi ochii !“. Chiar daca unele Case regale isi concep existenta dupa acest mod ilustrat de paginile lucioase ale revistelor, mondenitatea face din ce in ce mai mult loc pragmatismului si unui accept, e drept cam sovaielnic,  al realitatii civice, de care in trecut se fereau in virtutea sangelui albastru  mostenit la nastere. „ Nihil sine deo „, deviza Casei de  Hohenzollnern are insa un substrat romanesc pur deoarece au fost chemati sa fie „Voda“ acestui popor in care n-au fost nascuti dar care in timp s-au identificat perfect.       
Romania moderna fara constructul „Made by Hohenzollern“ este de neconceput. Chiar in timpul societatii comuniste, toate statisticile se raportau la perioada anilor 1930-33, ani de glorie si apogeu economic, urmare a unei politici intelepte si eficiente a Casei Regale de Hohenzollern in tara noastra. Am gasit in acest sens in internet o pagina referitoare la Bucuresti, capitala tarii :
( http://stiri.tvr.ro/doua-decenii-de-prosperitate-bucurestiului-interbelic_49646.html).
Saltul de la sapa de lemn la tractor, un Max Ausschnitt sau un Malaxa  nu pot fi conceputi decat ca „Made by Hohenzollern“ . Romania Mare, cu Basarabia si Balcic, cu castelul si capela unde s-a odihnit inima  reginei Maria,  poeta noastra Carmen Sylva,  sunt fapte ce ori de datoreaza direct ori interventiei  acestor oameni din vitza de Hohenzollern, care si-au pus sufletul si viata in slujba neamului ce i-a chemat ca sa le fie regi.  Fac parte din generatia care a invatat despre abolirea monarhiei. Azi vorbim insa de abdicarea regelui. Notiunile se deosebesc fin, dar izvorasc istoric dintr-o ideologie straina ce ne-a dominat tara jumatate de secol. De n-ar fi fost Yalta, si domnii Churchill, Roosevelt si mai ales Stalin, care timp de 50 au distrus tot ce au construit Hohenzollnernii pe aceste meleaguri ! Nu stiu cine si cati au batut din palme la abidicare regelui din 1947, dar stiu ca au fost destui romani care s-au bucurat nespus de moartea „Geniului  Carpatilor“ si  mai mult de intoarcerea Casei de Hohenzollern inapoi, pe meleagurile de unde a fost izgonita de sovietici.
Ca un plumb greu si cenusiu,  atarna peste istoricul Casei Regale Romane perioada dictaturii militare Antonesciene si intoarcerea armelor impotriva aliatilor initiali din ultimul razboi mondial. Chiar si opinia publica din tara dintre Rin si Dunare nu a „digerat“ si comenteaza inca si azi nefavorabil aceste fapte istorice. Aceste comentarii istorice sunt ale invingatorilor de atunci si se complac in uitarea cu desavarsire a altor evenimente precedente, toate datorate atat aliatilor de atunci cat si de azi : dictatul de la Viena, cedarea Basarabiei, pactul Molotov-Ribbentrop si conferintele de la Teheran si Yalta. Cine cauta insa adevarul istoric, fara sa faca un comentariu (daca mai e nevoie !) al acestor asa zise „faupas „– uri ale Casei Regale Romane, va trebui sa-si revizuiasca integral cunostiintele dobandite cu privire la ultima conflagratie mondiala si mai ales cu privire la straduintele Romaniei de a incheia o pace onorabila intre beligeranti. Recomand pentru aceasta internetul sau carti ca „Razboiul inutil“ a lui Patrik Buchanan si „Spargatorul de ghiata“a lui Suvorov. Vreau deasemenea sa subliniez, ca documentele conferintelor de la Teheran si Yalta nu sunt date nici azi integral publicitatii dand astfel nastere la multe teorii si teze conspirative  iritante.
Astfel, un geniu militar de talia Maresalului, trebuia sa stie, ca o armata poate trece de la est  spre vest prin maximum cinci trecatori carpatine ce puteau fi aparate cu o mana de oameni si o tehnica militara chiar mai rudimentara. Era de datoria sa ca om al armelor sa cunoasca aceste detalii de tactica si strategie militara si sa le prezinte adecvat clasei politice si mai ales Casei Regale si opiniei publice romanesti din acea vreme. Las deci fiecaruia  dreptul sa-si faca propria sa opinie despre aceste timpuri si rolul  jucat de Casa Regala atunci, fara sa depreciez faptele istorice mentionate anterior. Ar fi insa bineveneit, ca cei care discuta azi aceste evenimente sa gandeasca precum sta scris in Biblie:  „Cine e fara de pacat sa arunce prima piatra !“
Descoperirea tablitelor de la Tartaria si multe alte cercetari istorice, incearca din rasputeri sa rescrie si sa reinterpreteze istoria falsa ce ne-a fost servita timp de aproape 50 de ani. Mai mult ca oricand, e cazul sa inregistram mai intai istoric corect faptele monarhiei romane si sa le repozitionam adecvat. Actul capitularii, ziua de 23 august si marii eliberatori ce ne-au supus ideologia lor timp de jumatate de veac, intoarcerea armelor, sunt fapte ce le stim din manualele istorice pline de comentarii inventate intentionat de trufia asa zisilor eliberatori. Doar prin reconsiderarea adevarului istoric renasterea Casei Regale Romane isi va indeplini scopul de catalizator si de garant principal al traditiilor istorice si datinelor romanesti.
 „Made by  Hohenzollern“ devine din ce in ce mai intens  un simbol national, o constiinta patriotica mult mai inalta decat tot cea si-au inscris partidele si organizatiile din tara pe steagul lor politic .Nu vreau sa convertesc la regalism pe nimeni. Chiar daca sangele nobil  mai striga uneori „Quod licet jovis not licet bovis „ omul de rand se simte azi ocrotit si la adapost sub insigniile regale. Casele regale au devenit un factor garant de stabilitate si mai ales de echilibrare chibzuita a etniei intr-o epoca cand totul  a pornit deavalma. Ele iti confera motivul sa te inchini in fata datinilor si traditiilor, iar notiunea regalitatii  ocupa cel mai inalt rang in meniul patriotic al cetateanului de rand.
Leaganul copilariei si amintirile ce ma leaga de parintii mei sunt strans legate de Casa Regala Romana. Magazinul  de coafura „ARTA“ din pasajul Kretzulescu, Calea Victoriei 45 este zalogul acelor timpuri. Soldatul rus l-a mitraliat,  cu portar de noapte cu tot la „eliberare“,  in august 1944. Nu i-au placut poate papusile expuse in vitrina magazinului, emblema Casei Regale de pe geamurile imense si nici portarul in livrea. Asa le stiu de la tata. Mai stiu ca la sucursala din Sinaia, Str. Spatar Cantacuzino Nr.5, erau ascunse in beciul de sub magazin, o multime de aparate de radio pe care vroiau sa le rechizitioneze stapanirea din acea vreme. Am salvat un „ TELEFUNKEN“, combina cu Pick Up, care a fost ani de zile radioul nostru pentru dans si clare auditii ale postului „Europa Libera“. Toti voiam sa stim cand vin odata americanii. Au venit infine, dupa cincizeci de ani. Nu aveam nici macar un an cand guvernul Radescu l-a dat pe tata pe mana rusilor care l-au dus in lagarul din Makajewka, in Donbas. De magazinul „ARTA“ s-a ales praful ! A fost nationalizat in 1948 de catre guvern. Sub semnatura falsificata a lui tata care era in acea vreme deportat. Casa Regala Romana si-a pierdut un juvaer de magazin ce avea in interior peste 200 metrii patrati de oglinda de cristal de Murano si alte dotari de valoare. Din Donbass s-a intors un om  de soarta caruia nimeni n-a stiut nimic vreme de cinci ani. Magazinul, averea, aproape si familia, erau distruse. Atunci am auzit de „ARTA“, de Casa regala, de excursiile la Varbilau, cu regle Mihai si soferul sau Nicu Moldovan.  De Elena (Lenus), sotia sa, asociata cu parintii mei si care locuia in timpul cat a a existat „ARTA“ la palatul regal. Aveau un copil, de varsta mea, pe Alexandru. Unde este oare azi ? Poate ma ajuta  Casa Regala sa-l reintalnesc daca mai e in viata.  Aceste timpuri ce au succedat celor „Made by Hohenzollern“ si au durat aproape jumatate de secol, nu le pot sterge cu una cu doua din memorie. Ele ma leaga empatic de Casa Regala Romana. Astept de la ea mai mult decat societati si actiuni de binefacere. Mi-as dori s-o vad implicata mai activ, nu doar contemplativ,  in viata politica romaneasca. Nascut pe acele meleaguri, plecat in lumea larga dar cu inima inca calda de Carpati, Marea Neagra si de Dunarea ce leaga de la vest la est un continent intreg, stiu ce inseamna si ce poate un rege si doresc Inaltei Sale Majestati viata lunga si multa sanatate sperand sa-si puna puterea ce i-o mai da Dumnezeu, cat mai mult in slujba tarii si poporului sau.

Robert Pugler
Fürth / Germania,  24.08.2015
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page