Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Ziua de dupa ziua de apoi

Cand omul fuge, o face din cateva motive clare: ori o face de frica, ori o face pentru propriul palmares sportiv, ori o face pentru ca cineva il pune sa o faca.
Iar atunci cand omul fuge din propria tara, din casa lui si din locul in care s-a nascut, raspunsul poate fi unul singur: ceva sau cineva ii ameninta viata.
Mai exista si varianta ca cineva sa ii spuna sa o ia la goana spre alte zari, pentru ca acel cineva s-a gandit mai bine si a constatat ca alte tari sunt mai interesante si mai demne de a fi cucerite si altfel decat prin navaliri agresive de tipul marilor migratii barbare sau a razboaielor de cucerire si anexare duse de marile imperii de-a lungul mileniilor.
Ok, vin imigrantii. Sute, mii pe zi trec granitele Europei si ajung in tarile ei. Aici, incepe nebunia. Totul a devenit ca o Golgota sau o apocalipsa.
Mii de oameni se talazuiesc, se tarasc, se cara unii pe altii, fug, se imping, se iau la pumni intre ei sau cu fortele de ordine care ii picheteaza sau ii haituiesc ca pe animale.
Este halucinanta toata povestea asta, iar dimensiunile ei nu pot fi cuprinse de nicio minte normala de om.
Presa si mass-media potenteaza la maximum impactul mental al acestui tzunami uman apocaliptic, provocand isterie altor milioane de oameni, de data asta, cei care locuiesc de drept in statele catre care se revarsa intreaga grozavie.
Peste tot, pe feisbuc, pe televizore, la radio, curg in continuu imagini cu oameni schimonositi de groaza, oboseala si neputinta, iar cele cumplite in care copii morti plutesc la malul vreunei mari sau vreun tata isi strange disperat in brate copilul care urla din toti rarunchii in fata soldatilor blindati cu bastoane de cauciuc, caini de urmarire si pusti pe umar fac tururi de forta in jurul pamantului, ridicandu-ti parul pe cap si intorcandu-ti stomacul si creierul pe dos instantaneu.
Pare ca iadul a coborat pe pamant si ca ne-am teleportat cu totii in vreun viitor distopic in care planeta a fost lovita de un cataclism dictat de vreo minte bolnava, iar singurii supravietuitori care au mai ramas s-au impartit ca in Mad Max in doua tabere- cea a zombielor si cea a vanatorilor de zombie.
Noua, celor care habar nu avem de ceea ce se intampla dincolo de interfata lumii si care ne intrebam compulsiv si tamp de unde vine acest popor navalitor, terifiat si terifiant de indivizi, ce-i mana din spate si, mai ales, ce ne asteapta pe toti cand va ajunge la acea destinatie pe care pare ca o are setata foarte bine din pornire, ni se pompeaza in creier in permanenta 1001 variante de scenarii si teorii conspirationiste halucinante.
Voci ale celor care conduc Europa sau te miri ce analisti si opinanti despre toate si nimic, experti scosi pe banda peste noapte din sertarele guvernelor sau ale marii confrerii politice europene ne toaca creierii in mod sistematic cu cifre abracadabrante si statistici irefutabile despre numarul migrantilor, despre motivul real sau imaginar pentru care aceasta imensa hoarda s-a pornit din senin peste Europa, fugind din calea unor asa-zise razboaie si genociduri generate de tarile din care au plecat, despre cum ar trebui sa se faca aritmetic si solidar distribuirea lor in tarile europene dispuse sau nu sa ii primeasca.
Se face apel la toleranta, compasiune si fraternitate universala, in masura in care, pe de alta parte, mai marii aflati la carma statelor si a structurilor care se ocupa cu siguranta si securitatea acestora si a Europei ridica ziduri pe granite, mobilizeaza si trimit armate care sa le tina piept miilor de fugari care patrund zilnic pe continent, seamanand teroare in mintea oamenilor cum ca la orizont se profileaza teribila si strania profetie a lui Michel Houellebecq, aceea a unei Europe islamizate.
Certitudinea unui dezastru pluteste in aer ca semnele dinainte de uragan.
Insa, nimeni, niciunul dintre puternici lumii, nu a iesit in public sa spuna pe bune cum este posibil ca intr-o era super tehnologizata in care pana si ce gandeste ultimul microb de pe planeta se stie si se poate anticipa si controla, nimeni, dar absolut niciunul dintre oamenii care tin fraiele puterii planetare pare ca nu a avut habar si nu a putut anticipa ceea ce se intampla cu aceasta anomalie politico-sociala care a lovit Europa.
Paradoxal, cei care fac si desfac pe intreaga planeta au fost luati prin surprindere de tot acest dezastru, iar acum se zbat neputinciosi si dilematici in fata faptului implinit, incercand sa gaseasca solutii de domeniul halucinatiei pentru a putea stavili intregul fenomen si pentru a-l putea inghiti pe nemestecate.
Se vorbeste de gazduirea migrantilor si de o distribuire a lor in toate tarile europene, dupa un algoritm abracadabrant care nu lasa loc de comentarii, indoieli sau refuzuri, pentru ca orice tara care ar spune un NU hotarat in fata impunerii cotei de migranti pe care o are de inghitit va primi sanctiuni usturatoare si va fi pusa la coltul lumii si huiduita ca avand o atitudine rasista, discriminatorie, xenofoba, complet lipsita de omenie si toleranta.
Niciun cetatean al vreuneia dintre tarile gazda nu a fost intrebat daca doreste sa isi mai puna in carca si grija, efortul financiar pe termen nelimitat si stramtorarea sociala pentru miile de migranti pe care guvernul tarii sale i le serveste impus si obligatoriu.
Cativa au decis, iar majoritatea nu are decat sa se supuna.
Un fel de dragoste cu forta, de mariaj aranjat pentru ca altfel se numeste ca esti antiuman si antimoral si, ca atare, monstru.
Psihologia cresterii masei critice la ura si ultranationalism, incitarea subtila la xenofobie si rasism prin fortarea la limita si sub presiune a apelului disperat la toleranta si compasiune reprezinta elementul cheie al intregii povesti.
Intr-o lume pompata sistematic cu germenii groazei fata de terorism si atentate de acest gen, o lume in care de ani de zile se vorbeste in continuu despre iminentul si nevazutul pericol al unui razboi intre culturi si religii, acum li se cere europenilor crestini sa isi deschida larg bratele, inimile, granitele si usile pentru a-i primi pe nefericitii frati de religie musulmana in sanul lor.
Ceva este cu totul anapoda si suna al naibii de fals in toata povestea asta.
Pentru ca, dupa ce vom fi inghitit si galusca cu refugiul din fata razboaielor si a masacrului, dupa ce vom fi fost suprasaturati si lehamesiti de excesul de compasiune si intelegere sau de actele de cruzime si abuzurile facute la adresa nefericitilor refugiati, dupa ce o sa ii asimilam cu sau fara dureri de cap si de stomac in tarile noastre, va veni momentul in care ne vom trezi cu totii ca s-a nascut o alta mare nenorocire din toata povestea asta- ok, ce facem cu ei acum?!
Sau, mai bine spus, ce vor face ei cu noi dupa aceea?!
Ne vom apuca sa crestem cotele si deficitele economice ale tarilor pentru ca exista alte cateva milioane de indivizi care nu vor avea de munca, care vor avea nevoie de asistenta sociala, medicala, de scolarizare, de case si de mancare.
Ne vom pune pe dat sanctiuni economice, vom face consilii de urgenta pentru situatii de mega urgenta fata de fenomene de xenofobie sau proteste stradale masive si sangeroase impotriva crearii de cladiri de cult si enclave religioase de alte sorginte.
Vom mai arata amenintator si zborsit cu degetul spre est sau spre vest, unii spre altii, spunand ca celalalt este de vina si ca a stiut despre toata chestia asta, orchestrand-o doar ca sa se arate mai cu mot si sa-si arate muschii ca mare putere nedoritoare de pace si conlucrare intre natiuni.
Ne vom spori numarul efectivelor militare si vom avea un motiv in plus sa-i sporim atributele si prerogativele Big Brotherului care vegheaza la securitatea universala, pana la Dumnezeu si putin mai incolo daca va mai fi loc.
Vom scoate pe strazi armatele mass-media sa filmeze acte de intoleranta si fapte de violenta intre o tabara si cealalta, vom creste pana la psihopatie teroarea din mintea oricarui european si vom aduce totul la punctul de explozie de unde nu mai exista cale de intoarcere.
Si, atunci, vom spune ca, iata, profetia a fost implinita si Europa este amenintata cu islamizarea la modul real, ceea ce cere masuri de urgenta.
Fiecare mare conflagratie mondiala a avut ca punct de pornire un act de intoleranta, ura si xenofobie.
Si, dupa cum stim cu totii, istoria se repeta. Exista o ciclicitate pe spirala istorica in care se atinge un punct critic pentru a declansa o mare si ireparabila eroare care va schimba definitiv si complet paradigma istorica de pana atunci si fata omenirii.
Oare, a venit momentul sa fim cu totii martorii unei asemenea zile?!

Marina Ene
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page