Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Pythagoras si cazul Gusa

hagoras a fost intotdeauna o enigma fascinanta, mai cu seama prin tumultuoasa sa viata ajunsa legendara. In prima relatare pe care ne-a dat-o istoria, prin pana lui Iamblichos (secolul al 3-lea) referitoare la confruntarea dintre doua doctrine politice, protagonistul a fost Pythagoras. Nemaiputand suporta, ca om liber, autoritatea si despotismul de stat, el migreaza din insula sa natala Samos, in sudul Italiei, la Crotona, unde va intemeia o factiune politica, cu conceptii doctrinare aristocratice, religioase si filozofico-stiintifice. Astfel va intra in conflict cu aderentii lui Kilon, reprezentand negustorimea, adversa a conservatorismului aristocratic. Vedem aici germenii conservatorismului politic in confruntare cu "o stanga" liberala incipienta. Lucrurile au ajuns atat de departe incat, la un moment dat, pythagoreii au fost ucisi, mentorul lor reusind sa scape, refugiindu-se in Cetatea Metapont. Partizanii lui Pythagoras erau tineri primiti "in partid" dupa o atenta cercetare a firii si caracterului lor de catre insusi Pythagoras. Filozoful aprecia insusirile, indeletnicirile si istetimea candidatului dupa tinuta si infatisarea corpului acestuia. Gasit apt, tanarul era introdus in cercul pythagoreilor, prescriindu-i-se un anumit timp de tacere, care nu dura mai putin de doi ani, conform capacitatii sale de perceptie a celor ce auzea spunandu-se de catre initiatii mai vechi din partid. Dupa ce invata sa asculte si sa taca, abia atunci avea voie sa vorbeasca, sa intrebe si sa-si spuna parerile. In "Noptile Attice", eruditul latin Aulus Gallius (130 - 175) considera pe buna dreptate ca tacerea, fiind de fapt o ascultare si reflectie asupra celor auzite, insemna o actiune preparatorie in vederea insusirii intelepciunii: "Caci tacand si ascultand, discipolii incepeau sa devina eruditi in ceea ce se numea pastrarea cuvantului, de buna seama, un fel de asceza a stapanirii vocilor interioare si a pazirii secretului de initiere. Dar nu numai atat, ci si o educatie a vorbirii, in vederea rostirii urmatoare".

Tot ce auzeau si invatau in comun, adeptii lui Pythagoras nu aveau voie sa divulge nimanui, incalcarea interdictiei fiind sever pedepsita. Despre Hipassos, bunaoara, unul dintre fruntasii pythagoreilor, se spune ca a indraznit sa divulge solutia problemei constructiei unei sfere in care se inscriu douasprezece pentagoane. Aceasta limbutie fiind socotita faradelege si sacrilegiu, Hippassos a fost inecat in apa marii, de catre colegii sai de partid. Ascunderea secretelor celor expuse in cadrul grupurilor de partizani ai unei filozofii nu era totusi ceva neobisnuit in antichitate. Heraclit spune pe fata ca "si-a dat toata silinta sa-si expuna invatatura cat mai obscur, cu intentia ca de continutul ei sa se apropie numai cei capabili". Iar Thales, spre a da o lectie concetatenilor sai, care ii reprosau ca filozofia sa, pe care nu o divulga vulgului, nu era o indeletnicire lucrativa, si-a utilizat stiinta intr-un scop menit sa-i contrazica si sa-i aduca un profit substantial. Dandu-si seama, pe baza observarii statistice a evolutiei climei, ca si in urma calcularii traiectoriei astrelor pe bolta cereasca, de faptul ca recolta de masline va fi bogata in anul ce urma, a inchiriat toate presele de ulei din cetate inca din iarna, reinchiriindu-le apoi, cand in vara era cea mai mare nevoie de ele, la un pret avantajos pentru el. Thales nu si-a prevenit concetatenii ca recolta va fi abundenta anul viitor, dovedindu-le ca secretul avea o ratiune filozofica, politica si chiar economica.

Pastrarea secretului, mai ales in politica, s-a perpetuat pana in zilele noastre. Au fost adesea perioade cand, aidoma pythagoreilor, cei care incalcau regula tacerii sfarseau prin a fi ucisi. Mafiotii, initial o grupare patriotica, a carei lupta era indreptata contra ocupantilor straini ai Siciliei, spanioli sau francezi, au ramas celebri prin acea "omerta", o lege draconica a tacerii, pazita cu pretul vietii si astazi, cand scopurile mafiotilor au devenit exclusiv criminale. Nazismul si bolsevismul au ridicat la randul lor la rang de lege pedepsirea cu moartea a celor ce divulgau secretele de partid. Sigur, intr-un regim democratic asemenea comportamente primitive nu se pot justifica, existand alte modalitati de factura politica in a sanctiona indizerabilii. Cazul Cozmin Gusa este un exemplu cat se poate de concret.

Se cunoaste ca, intr-un regim politic normal, democratic, reusesc sa parvina in randul liderilor unui partid semnificativ doar cei care au bani sau notorietate politica. Sansele cele mai fericite le detin cei care poseda ambele criterii. Domnul Cozmin Gusa nu avea bani, dar capatase notorietate ca ziarist, ajungand sa conduca un mare trust de presa cu vocatie locala. Gazetarul Cozmin Gusa era temut de politicienii PDSR-ului prin articolele sale incisive la adresa domnului Ion Iliescu, mai ales. Acesta a fost pana in anul 2000 "inamicul public" numarul unu pentru adeptii lui Ion Iliescu, dar nu si pentru Adrian Nastase. Cand a fost ales la conducerea partidului social-democrat, gandurile sale s-au indreptat catre Cozmin Gusa. Politica personala a domnului Nastase, care avea de altfel sa-l coste, era sa inabuse orice critica majora din mass-media la adresa batranului politician ex-comunist si a sa proprie. Prin urmare, a gasit de cuviinta sa-l racoleze pe taiosul gazetar, oferindu-i in mod surprinzator functia de secretar general al PSD-ului, partid aflat la putere. In pofida conceptiilor sale politice, domnul Cozmin Gusa, afland un bun prilej de a folosi oferta ca trambulina politica, nu numai ca a primit functia, dar a trecut la un atac violent, foarte adesea perfid, mai ales la adresa liderilor Partidului Democrat, concurent al PSD-ului pe tronsonul politic social-democrat. A mers pana acolo incat a blamat PD-ul chiar in plenul Internationalei Socialiste, unde fusese delegat ca reprezentant al PSD-ului de catre Adrian Nastase. Asa a intrat intr-un puternic conflict politic cu Anca Boagiu, reprezentanta a PD-ului in Internationala Socialista. Dupa care s-a napustit impotriva vicepresedintilor PD, Radu Berceanu si Adriean Videanu, insinuand ca s-ar ocupa cu afaceri dubioase, in timp ce lui Liviu Negoita i-a inscenat cu ajutorul unei actrite porno, implicata mai tarziu si in scandalul fotbalistului Mutu, o calomnioasa aventura de alcov. Toate in intentia de a compromite conducerea PD-ului. In final a lansat atacuri incorecte asupra lui Traian Basescu, presedintele PD. Dupa epuizarea acestui bombardament mediatic, sub privirile admirative ale lui Adrian Nastase, a socotit ca sosise momentul de a tinti fotoliul de presedinte executiv al PSD, lovind vartos in ocupantul acestuia, supusul Octav Cozmanca. Aici pasenta nu i-a reusit, deoarece Cozmin Gusa a scapat din vedere regula tacerii in partid, dand la iveala unele amanunte care au iritat "garda veche". Cum era de asteptat, a trebuit sa paraseasca PSD-ul, primind calificativul dezonorant de "lichea" din partea domnului Iliescu. Adrian Nastase a tacut, probabil dupa ce a inghitit reprosurile colegilor sai, pentru imprudenta de a promova in partid un astfel de personaj. Actul intai fiind epuizat, a urmat actul doi, cand Traian Basescu, l-a imitat pe Adrian Nastase, gasindu-l tocmai potrivit pe Cozmin Gusa, uitand ofensele ce-i fusesera aduse si l-a racolat ca organizator al campaniei electorale prezidentiale personale. Ca sa-i dea greutate, l-a infipt si in conducerea PD-ului, trecand cu vederea animozitatile starnite in partid prin aceasta masura. Traian Basescu a castigat, cum se cunoaste, alegerile, in timp ce Cozmin Gusa s-a vazut nu numai deputat, dar chiar lider al grupului parlamentar PD din Camera. Insa el tintea mai sus, instigand un grup de tineri deputati sa-l propuna presedinte al PD-ului. Numai ca locul era destinat lui Emil Boc, ales sef interimar pana la viitorul congres al partidului. Gusa nu a tinut seama de aceasta, ignorand si faptul ca Boc era o personalitate politica, profesor universitar si primar al Clujului, bine vazut in partid si mai ales in Internationala Socialista fiind una dintre figurile marcante social-democrate pe plan european. Potrivit tacticii sale, Gusa a inceput a-l ataca si pe binefacatorul sau, Traian Basescu, acuzandu-l ca il ocroteste pe Ion Iliescu, datorita unor documente compromitatoare cu care acesta l-ar santaja. Iar despre Emil Boc a fost in stare sa spuna ca ar fi fost "nomenclaturist", desi totul era o inventie. A trecut apoi la atac si impotriva lui Videanu si Berceanu, reluand acuzatiile de pe vremea cand era secretar general al PSD-ului. Cozmin Gusa a gresit enorm, aruncand pe piata si secrete ale partidului. In acest moment, in mass-media au aparut stiri in care recalcitrantul Gusa era demascat ca agent al fostului KGB. A fost primul semnal de alarma, pe care nu l-a luat in consideratie. Dupa care insusi Traian Basescu, omul care detinea toate informatiile secrete din tara, a iesit la rampa, criticandu-l dur, fara a-l numi, dar suficient de clar ca toata lumea sa-l recunoasca drept autor al calomniilor, calificandu-l "politician de centura", adica mai pe inteles "cocota politica". A urmat, bineinteles, excluderea din PD a lui Cozmin Gusa si a altor doi deputati care il sustineau inconstienti, chiar cu riscul de a se diminua majoritatea parlamentara a Aliantei D.A. De unde se poate vedea cat de dura poate fi acea antica lege a tacerii si ascultarii creata de pythagorei, persistenta si in zilele noastre. Acum se pare ca domnul Gusa isi cauta culcus in sanul Partidului Popular Crestin Democrat, in curs de formare. Pana una-alta, pedistii l-au acuzat ca furnizeaza documente contrafacute privind PD-ul, lui Mugur Ciuvica, mana dreapta a domnului Emil Constantinescu, cofondator al PPCD. Ciuvica a pierdut deja un proces de calomnie intentat de presedintele Traian Basescu. Domnul Cozmin Gusa invata greu din lectiile politicii.

Gh. Bratescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page