Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Realitatea la romani

Capul rautatilor

La romani, in ultimele decenii, dorinta de a trai ca in Occident a fost stimulata in mod exagerat si chiar corupta de televiziune. Ar parea poate ciudata o astfel de apreciere, stiindu-se ca inainte de decembrie 1989, Ceausescu stabilise ca romanii sa aiba acces la vizionarea micului ecran doar cateva ore pe zi. Dar si aceste putine ceasuri erau consacrate indeosebi propagandei de partid si glorificarii "conducatorului". In fine, pentru vulg era rezervat fie un film, de regula romanesc sau productii ale tarilor "prietene", cu tematica "educativa", adica tot propaganda comunista. Rareori erau rulate pelicule occidentale alese cu grija, care sa infatiseze "putreziciunea capitalismului". Dar rasplata cea mai mare pentru toti erau serialele care incheiau saptamana. Ei bine, toate acestea, precum celebrul "Dallas" istorisind peripetiile familiei americane de petrolisti Ewing, "Compania Onegin" - povestea palpitanta a unei familii de armatori britanici, "Lunga vara fierbinte" si "Om bogat, om sarac" realizate de studiourile americane, in sfarsit "Isaura", istoria unei cenusarese sud-americane erau asteptate cu nerabdare in intreaga Romanie.

Ceea ce nu se stia candva despre aceste seriale a iesit la iveala acum, cand o serie de fosti nomenclaturisti ai regimului ceausist s-au confesat public. Ei bine, inainte de a fi difuzate la televiziunea romaneasca, fara exceptie, erau vizionate de cuplul Ceausescu. Ei doi isi rezervau in aproape toate serile, astfel de relaxari, asezandu-se in fotolii, comod, sorbind un pahar de vin rosu, prescris de medici ca fiind un excelent somnifer. Elena Ceausescu selecta dupa propria-i dispozitie de moment care anume episod putea fi dat "cadou" romanilor. Astfel, nici un serial nu a fost vazut integral pe micul ecran de populatie. Dar si asa, trunchiate, uneori parand fara logica, serialele faceau ca orasele si satele sa para pustii la ora in care erau prezentate de TVR, milioane de romani ramanand cu ochii atintiti pe micul ecran si suferind sau bucurandu-se alaturi de eroii filmelor. Intr-un studiu sociologic s-a apreciat ca acest fenomen de masa a reprezentat o curiozitate unica in Europa, la vremea respectiva. Urmarea a fost conditionarea, pervertirea mentalitatii a milioane de telespectatori care, avand un singur model de conduita vehiculat de filme cu obstinatie, au ajuns sa-si reconsidere comportamentul. Visul occidental, raspandit in masa, a devenit atingerea cu orice chip a modelului vazut in serialele de televiziune. Daca la cei mai in varsta totul parea irealizabil, la generatiile mai tinere, realitatea brutala, terna, lipsa de perspectiva prezenta in Romania, constatarea ca traiau intr-un regim oprimant s-a transformat intr-o frustrare obsesiva. Si ce nu au reusit decat in mica masura ecourile rezistentei anticomuniste reverberate in tara din Occident, iata s-a realizat chiar prin serialele TV selectate si aprobate de insusi cuplul dictatorial. Romanii au inceput sa jinduiasca dupa modul de viata vestic, indeosebi cel american. Se regasesc aici mobilurile aderentei extraordinare a populatiei la revolta timisorenilor, apoi a bucurestenilor, generalizate in intreaga tara in decembrie 1989. Tinerii care au iesit sa infrunte gloantele trupelor impinse de Ceausescu impotriva vointei lor de a scapa de frustrari, nu o faceau spre a razbuna nici mortii din temnitele politice comuniste, nici din vointa reactivarii partidelor istorice, a caror lupta antibolsevica nu o cunoscusera, nici de a readuce pe tron monarhia si asa mai departe, ci doar din dorinta de a trai asemenea celor din Occident. Cu alte cuvinte, pentru romani, libertatea si democratia se infatisau in filmele vazute in serial la TVR. Ca evenimentele s-au succedat in cele din urma altfel, aceasta a fost o alta deziluzie, avand ca urmare emigrari masive, dar si dorinta clar exprimata a noilor generatii de adolescenti de a se realiza nu in Romania, ci in Vest, cu precadere in USA.

Daca la tineri o astfel de mentalitate a condus la parasirea locurilor natale, spre a-si gasi un rost acolo unde credeau ei ca este mai bine, la cei mai putin tineri, schimbarea de regim a inflacarat iluziile, fanteziile, imaginatia de a gasi cele mai scurte si rapide cai spre a ajunge aidoma eroilor din serialele TV. Mijlocul oferit chiar de noul regim a fost raptul fara oprelisti din avutul public. Curand au aparut, peste noapte chiar, miliardarii "de carton", imbogatiti intr-o maniera suspecta, a caror grija primordiala a fost sa-si achizitioneze limuzine de lux, sa construiasca vile impozante si sa-si petreaca concediile in tari exotice. Ca in filme! Unul dintre acestia nu s-a sfiit chiar sa amenajeze o ferma aidoma celei vazute de el in serialul "Dallas", ba chiar sa ridice alaturi de o resedinta copiata dupa cea "a familiei Ewing" din film, un simulacru de turn Eiffel, care l-a impresionat la Paris. Ca tipul a sfarsit in inchisoare, aceasta-i alta poveste. Luati la rand, indivizii implicati in uriase fraude fiscale, afaceri de coruptie, inginerii financiare delictuoase, escrocherii, spalari de bani, trafic de stupefiante sau carne vie, crima organizata, judecati si condamnati, dati in urmarire internationala, au fost tineri sau foarte tineri in decembrie 1989, al caror tel l-a constituit rapida imbogatire, eludarea cu orice pret a cailor corecte de inavutire.

Trecand in revista asemenea constatari, concluzia nu poate fi decat ca in Romania, problema esentiala o constituie redresarea morala a populatiei, redirectionarea spre munca si cinste a tineretului. Si daca televiziunea a fost principalul vinovat al pervertirii milioanelor de romani spre teluri surazatoare prefabricate in filme, dupa reguli ce tin de fictiune, nu de mersul sinuos si aspru al vietii reale, tot micul ecran ar trebui chemat sa repare raul facut. Din pacate, Consiliul National al Audiovizualului se dovedeste neputincios in aceasta directie, interventia sa fiind aproape nula in a asana programele indeosebi ale televiziunilor comerciale, care propaga violenta, crima, sexualitatea, vulgaritatea, indecenta si prostul gust, in numele libertatii de exprimare. Carentele CNA-ului au fost adesea invocate de catre membrii acestui for, care au criticat lipsa de vointa politica atat a Parlamentului, cat si a partidelor politice aflate la guvernare, deoarece nu elaboreaza norme clare de legi, vizand direct sprijinul televiziunii publice, dar si particulare in uriasa actiune de eradicare a conceptiilor straine de vechile traditii romanesti, de nobletea muncii si valorile eticii. Tocmai aceste neimpliniri l-au determinat pe presedintele CNA-ului, ziaristul Radu Filip, sa se gandeasca la demisia sa din fruntea acestui for. Radu Filip considera ca televiziunea este principala vinovata de sadirea in constiinta milioanelor de tineri romani a ideii ca bunastarea se poate obtine doar pe cai dubioase, nu prin munca asidua, initiativa si investitie de inteligenta si capital.

Este straniu ca nici partidele politice, nici ministerul de resort care are in titulatura sa "educatia" nu si-au prevazut in programele lor nationale asanarea conceptiilor nefiresti privitoare la munca, la cinste, care s-au cuibarit in mentalitatea romaneasca, atingand proportii monstruoase. Culmea este ca si sindicatele stau inerte. Tocmai ele care ar trebui sa se preocupe de educarea in spiritul muncii a salariatilor, ca o conditie indispensabila dezvoltarii capacitatii lor profesionale, iar pe cale de consecinta cresterea productivitatii, a spiritului de inovatie si tehnicitate, elemente ce duc la sporurile banesti ale angajatilor. In mod demagogic, sindicatele din Romania se zbat doar pentru cresteri de salarii, fara a tine seama ca acestea se afla in corelatie directa cu valoarea productiei. O speranta este doar aderarea tarii la Uniunea Europeana, cand in mod inerent romanii vor lua contact nemijlocit cu realitatile civilizatiei si culturii occidentale, ceea ce va determina, posibil in mod dureros, modificarea mentalitatilor "cinematografice". De altfel, sute de mii de romani, deja au cunoscut aceasta realitate, plecand sa munceasca in strainatate, convingandu-se ca numai prin munca cinstita pot castiga mai mult, lucrand eficient si ordonat, ceea ce din pacate, sindicatele romanesti inca nu au priceput. Timpul va rezolva ceea ce s-a stricat in decursul a catorva decenii. Insa trebuie ajutat.

Gh. Bassarabescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page