Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

„Francisc, un Papa al renasterii spirituale”. În dialog cu Ambasadorul Bogdan Tataru-Cazaban


„Papa Francisc propune o convertire spirituala, o reforma spirituala care trebuie sa pregateasca si sa sustina orice alt tip de schimbare. Accentul pus de Papa pe aceasta dimensiune, din care decurg celelalte (relatia cu aproapele, cu saracii, cu bolnavii, cu batranii), reflecta, cred, necesitatea unei renasteri spirituale in lumea contemporana, necesitatea unei receptivitati reinnoite la cuvantul si prezenta lui Dumnezeu”.
De la aceasta premisa porneste interviul realizat de Smaranda Bratu-Elian cu Bogdan Tataru-Cazaban, ambasadorul extraordinar si plenipotentiar al Romaniei pe langa Sfantul Scaun. Doctor in istoria filosofiei la Universitatea din Bucuresti, Bogdan Tataru-Cazaban este membru al Institutului de Istorie a religiilor din cadrul Academiei Romane. A efectuat stagii si proiecte de cercetare in tara si strainatate, iar intre 2008 si 2010 a predat istoria filosofiei si a culturii crestine la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Bucuresti. Este autorul a numeroase studii si articole de filosofie a religiei, teologie si istorie a crestinismului publicate in tara si in strainatate. Este membru activ al multor asociatii profesionale de prestigiu. In anii trecuti, in paralel cu activitatea stiintifica, Bogdan Tataru-Cazaban a desfasurat si o insemnata activitate editoriala ca membru al comitetului de redactie al revistei „Archaeus. Études d'histoire des religions” (1997-1999), al colegiului de redactie al revistei „Studii tomiste” (2001-2005), al consiliului stiintific al colectiei Biblioteca medievala a editurii Polirom, ca  director literar la Editura Anastasia si co-editor al publicatiei „Chora. Revue d’études anciennes et médiévales: philosophie, théologie, sciences” si nu in ultimul rand ca traducator de texte filosofice si teologice.  
Intre 2006 si 2010 a detinut functia de consilier de stat pe probleme de cultura si culte, iar din 2010 este ambasadorul extraordinar si plenipotentiar al Romaniei pe langa Sfantul Scaun si ambasadorul Romaniei pe langa Ordinul Suveran Militar de Malta.
Din anul 2009 este Cavaler al Ordinului „Serviciul credincios” si Comandor al Coroanei Belgiei. In anul 2013 a fost distins cu Ordinul pontifical „Pius al IX-lea” in grad de Mare Cruce si cu Ordinul „Pro Merito Melitensi” in grad de Mare Cruce din partea Ordinului Suveran Militar de Malta.


Domnule Ambasador Bogdan Tataru-Cazaban, pentru ca s-au implinit doi ani de la alegerea actualului Suveran Pontif, as vrea sa vorbim cu precadere despre Papa Francisc. Papa Francisc este primul dintre cei cinci copii ai unui italian, functionar la caile ferate, emigrat in Argentina in cautarea prosperitatii care insa n-a venit niciodata. Primii douazeci de ani traieste ca toti cei din lumea lui: scoala, saracie, fotbal, diploma de tehnician chimist si, pentru a mai castiga un ban, curatenia intr-o fabrica si paza intr-o discoteca. Apoi, ca si in cazul Sf. Francisc si Sf. Ignatiu, se petrece cotitura: intoarcerea spre Dumnezeu si spre Biserica. Credeti ca, asemeni celor doi sfinti, amintiti dinadins aici, viziunea si comportamentul Papei Francisc, atat cat ni s-au dezvaluit ele pana acum, poarta o anume amprenta a vietii sale laice de dinainte? Optiunea pentru Ordinul Iezuit are si ea de a face cu aceasta amprenta?

Pentru biografia Papei Francisc as recomanda cititorilor nostri cartea-interviu Papa Francisc: Convorbiri cu Jorge Bergoglio de Francesca Ambrogetti si Sergio Rubin, aparuta in 2010 in Argentina si imediat tradusa in mai multe limbi, intre care si limba romana, dupa alegerea sa din 13 martie 2013. Sunt pagini din care reiese cu discretie si sensibilitate contextul formarii si al deciziei de a deveni preot, o decizie care se reflecta si astazi in motto-ul de pe stema pontificala: miserando atque eligendo – legatura dintre milostivire si alegere, relatia dintre constiinta prezentei lui Dumnezeu in viata noastra sub chipul milostivirii si decizia de a-L urma. Atat cat putem sa intelegem din afara – pentru ca nucleul acestei relatii ramane tainic – optiunea pentru Compania lui Iisus, pentru spiritualitatea ignatiana, si apoi pentru numele Francisc sunt legate de experienta acestei intalniri cu Dumnezeu, care este o intalnire cu adevarul. Sau, potrivit titlului sub care au aparut primele Omilii tinute la Santa Marta in Vatican, „adevarul este o intalnire” („La verità è un incontro”), iar amprenta acestei intalniri ramane pentru totdeauna.

Papa Francisc a fost de la bun inceput un „inceput”: e de ajuns sa socotim de cate ori, in prezentarile jurnalistice, se foloseste cuvantul „primul” : primul papa provenit de pe continentul american, primul din Ordinul Iezuit, primul care isi ia numele de Francisc, primul care mai inainte de a da prima sa binecuvantare apostolica cere el insusi binecuvantarea multimii de credinciosi, primul care convietuieste cu un fost papa si, daca am intra si in detalii comportamentale, seria ar deveni lunga. Dar dincolo de inceputurile evenimentiale se vorbeste tot mai mult si de  o noua directie a Bisericii.

Cred ca noutatea este legata in primul rand de personalitatea Papei, de carisma sa si de felul in care comunica si este perceput. Mesajele Papei isi propun o convertire spirituala, o reforma spirituala care trebuie sa pregateasca si sa sustina orice alt tip de schimbare. Una dintre dominantele omiliilor sale este tema conditiei crestinului: ce inseamna a fi crestin? cum se comporta un crestin? De pilda, intr-o predica se spune ca „a fi crestin este o chemare a iubirii” („essere cristiano è una chiamata d’amore”), intr-alta ca „crestinii trebuie sa se elibereze de sindromul lui Iona” sau ca „incoerenta crestinilor este un scandal care ucide”. Or, aceasta este o tema care a preocupat Biserica de la originile sale. Accentul pus de Papa pe aceasta dimensiune, din care decurg celelalte (relatia cu aproapele, cu saracii, cu bolnavii, cu batranii), reflecta, cred, necesitatea unei renasteri spirituale in lumea contemporana, necesitatea unei receptivitati reinnoite la cuvantul si prezenta lui Dumnezeu. Orice noutate in Biserica este o revenire la originar. Exista, desigur, impulsuri noi pe care Papa le-a dat mai ales pe plan pastoral si care raspund unor exigente si unor urgente recunoscute de toti. Putem vorbi si de noutatea unui stil pastoral in care se intalnesc simplitatea, firescul, relationarea imediata, discernamantul spiritual – toate acestea nu sunt caracteristici noi, insa felul in care sunt propuse de Papa confera actiunii sale un impact remarcabil.      

Perceptia comuna este, mi se pare mie, ca Papa Francisc preconizeaza o reintoarcere la crestinismul franciscan, al iubirii, infratirii, intrajutorarii, cel al smereniei, al iertarii si sperantei, al respectului pentru creatia lui Dumnezeu, dar si la unul militant, care lupta si condamna in numele dreptatii sociale si civismului. Este acesta, in termeni laici, un mesaj de „stanga”? Sau este doar sufletul democratic care ar trebui sa modeleze dinspre interior coaja procedurilor democratice laice? Mai general formulat, este acesta si un mesaj politic?

Este adevarat ca in magisteriul Papei sunt multe teme sociale, dar o privire atenta stie sa discearna intre teme si situatii existentiale la care crestinii trebuie sa raspunda in mod autentic. Invatatura sociala a Bisericii, atat in primele timpuri, cat si in timpurile noastre, nu este nici de stanga, nici de dreapta. Sunt pagini din Sfantul Vasile cel Mare care ii pot lasa perplecsi pe sustinatorii de buna credinta ai proprietatii private, asa cum exista omilii ale Sfantului Ioan Gura de Aur despre saraci care au si astazi aceeasi acuitate si in care regasim mesajul pe care Papa il transmite. Este important sa nu cedam tentatiei de a califica actiunea Bisericilor punand etichete politice partizane. Imi amintesc ca intr-unul dintre interviuri, Papa insusi a refuzat astfel de etichete, spunand ca marxistii au luat tema saraciei de la Biserica si nu invers. Ceea ce istoric e adevarat. Distinctia sta si aici la nivel spiritual. Pentru multi, problemele sociale raman teme, pentru crestini sunt situatii de viata carora trebuie sa le raspunda respectand demnitatea fiecarei persoane.

Papa Francisc a inceput sau implinit deja un numar insemnat de reforme structurale, precum reforma Curiei, a bancii Vaticane (IOR),  a codului penal al Vaticanului, reforma economica a Sfantului Scaun, nemaivorbind ca a trasat directii noi dezbaterilor referitoare la protejarea mediului, la componenta si importanta familiei, la criminalitatea organizata, la terorismul motivat religios etc. – toate probleme de maxima importanta si stringenta. Uimitor de mult pentru numai doi ani de pontificat. Este, credeti, forma de guvernare a Vaticanului, centralizata si monarhica, un factor hotarator al vitezei transformarilor? Intreb asta stiind ca sistemul laic democratic si parlamentar – le meilleur des mondes possibles, vorba lui Pangloss – are prin insusi mecanismul sau o lentoare si o incertitudine. Se poate trage vreo invatatura de aici?

Putem spune ca asistam la un dinamism al deciziilor care privesc prioritati ale reformei interne. Dar este important sa remarcam si consultarea pe care Papa a dorit de la bun inceput sa o initieze ca procedura explicita, vizibila, numind un consiliu de cardinali si instituind comisii. Mare parte dintre directiile de reforma au reiesit, asa cum se stie, din intalnirile pregatitoare ale Conclavului care a condus la alegerea Papei. Odata ales, Papa Francisc le-a preluat in agenda sa ca exigente ale Bisericii. In orice caz, dinamismul nu trebuie confundat cu rapiditatea impunerii unor decizii. Reformarea Curiei este un proces de durata, care are timpii sai de maturare. Un alt aspect il reprezinta temele de dezbatere, agenda pe care Papa a stiut sa o defineasca si pentru care pledeaza: combaterea traficului de persoane, combaterea coruptiei, necesitatea de a oferi ospitalitate migrantilor, dialogul interreligios, construirea puntilor pentru reconciliere si pace care, in pofida contextelor extrem de dificile, nu intarzie sa aiba efecte.  

stim cu totii ca exista deosebiri, pe diferite paliere, intre Biserica Ortodoxa si cea Catolica. stim totodata ca in ambele exista o dorinta de colaborare si o aspiratie spre ecumenism. Credeti ca innoirile propuse de Papa Francisc pot avea efecte si asupra relatiilor cu Biserica Ortodoxa Romana?

Cred ca in privinta dialogului ecumenic Papa Francisc a facut deja gesturi foarte semnificative, atat la nivel simbolic, cat si la nivelul mesajului. De la prima primire a delegatiei Patriarhiei Ecumenice in Vatican a accentuat necesitatea dimensiunii colegialitatii sau a sinodalitatii – un aspect esential al ecleziologiei ortodoxe care va trebui sa contribuie la dialogul despre primatul petrin. Vizita la Ierusalim si la sediul Patriarhiei Ecumenice, declaratia foarte explicita despre dorinta de comuniune cu Biserica Ortodoxa reprezinta tot atatia pasi care confera un nou elan relatiei dintre Biserica Catolica si Bisericile Ortodoxe. „Unitatea crestinilor reprezinta astazi setea lui Iisus, care trebuie sa devina si setea noastra”, a spus Papa Francisc in Saptamana de rugaciune pentru unitatea crestinilor. Cred ca in acest context si mai ales in perspectiva Sinodului panortodox prevazut pentru 2016 putem spera intr-o reinnoire si o aprofundare a dialogului atat de necesar pentru o marturie comuna intr-o lume in care crestinii sunt persecutati, discriminati si victime ale urii motivate religios.
 
La sfarsit o singura intrebare despre dumneavoastra: sunteti ambasador intr-un stat-unicat: foarte mic dar foarte influent, singurul cu forma de guvernare teocratica, singurul cu regim de monarhie absoluta electiva, singurul stat patrimonial, unde practic nu exista proprietate privata, totul fiind proprietatea Sfantului Scaun, un stat inauntrul altui stat cu care are o relatie simbiotica etc. Ce diferenta este intre a fi ambasador intr-unul din statele laice si a fi ambasador la Vatican?

Cel dintai lucru pe care trebuie sa-l spunem cititorilor nostri este ca „ambasador pe langa Sfantul Scaun” este formula corecta si nu „ambasador la Vatican”. Subiectul de drept international este Sfantul Scaun – adica Papa si conducerea centrala a Bisericii Catolice – iar Vaticanul este teritoriul care exprima autonomia Sfantului Scaun. Or, din aceasta perspectiva, activitatea noastra priveste impactul enorm al Sfantului Scaun ca actor global si prea putin dimensiunea Cetatii Vaticanului. Poate ca una dintre conditiile pentru o buna misiune este aceea de a cunoaste cultura acestei lumi, arhitectura sa si, mai ales, limbajul sau. Desi temele pe care le tratam sunt in mare parte temele comune diplomatiei, nu trebuie sa uitam ca la Sfantul Scaun este vorba despre o diplomatie ecleziastica, care isi are prioritatile sale; o diplomatie cu traditie prestigioasa, care vegheaza la situatia a peste un miliard de credinciosi din intreaga lume, capabila sa faca fata celor mai diverse contexte si avand un rol mediator esential, acolo unde alte diplomatii nu au instrumentarul cel mai adecvat. Pe langa specificul acesteia, cred ca este esential pentru orice diplomat pe langa Sfantul Scaun sa aiba receptivitatea necesara fata de fenomenul religios si in mod special fata de intreaga evolutie pe care a cunoscut-o Biserica Catolica dupa Conciliul Vatican II in plan intern si in relatiile cu celelalte Biserici si religii.

Va multumesc pentru aceste explicatii si pentru interviu.

Interviu realizat de Smaranda Bratu Elian
(nr. 6, iunie 2015, anul V)
    
Sursa: Orizonturi culturale italo-romane
http://www.orizonturiculturale.ro/ro_intalniri_Bogdan-Tataru-Cazaban-interviu.html

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page