Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Lumea Viitorului Rescrisa prin Visul unui Copil


Desi nu mergea inca la scoala, ii placea sa se gandeasca la ce dorea sa devina cand va deveni adult si cand va putea sa isi croiasca drumul prin viata de unul singur. Dar pana atunci, trebuia sa se multumeasca sa astepte si sa parcurga treptele copilariei, asa cum ii erau date, pas cu pas.
Se bucura cand auzea basme si povesti pentru copii, asa cum ii erau citite de parinti sau de alte persoane apropiate. Intotdeauna, dupa ce le asculta, ramanea tacut, inchidea ochii si isi inchipuia acea lume fantastica plina de creaturi neobisnuite. Mereu ii facea placere sa se plimbe printre personajele vreunei povestiri si sa intervina in actiunea pe care o stia pentru a-i schimba cursul.
Uneori, statea intins pe pat ore in sir si traia in imaginatie acea alternativa la realitate, lucru ce il bucura profund. Se gandea ca asa va fi si in viata pe care urma sa o traiasca, ca zmeii vor fi infranti, nedreptatile vor fi reparate, oamenii vor deveni mai buni, iar raul va fi izgonit pentru totdeauna de pe taramul acestei lumi. Pe el se vedea asemenea unui nobil cavaler, care invingea la fiecare pas in lupta pentru victoria cauzei dreptatii.
Daca sfarsitul vreunei basm era nefericit, el imediat il rescria in imaginatie pentru a-i conferi un final plin de bucurie. Eventual, adauga o noua parte, unde prin interventii miraculoase, personajele pozitive erau aduse la viata sau eliberate si puse la locul lor in ansamblul istorisirii. Si acest lucru ii placea de fapt cel mai mult, mai precis, sa modifice cursul actiunii, asa cum era scris de catre autor, spre o alta destinatie, care sa-i confere de fiecare data o nuanta de bucurie, implinire si biruinta a binelui.
Alteori, cand cursul actiunii i se parea prea dureros, intervenea prin imaginatie si oferea o alta ruta pentru evolutia evenimentelor. Si astfel, printr-un exercitiu pur mental, el reusea sa recepteze si sa decanteze numai mesajul pozitiv al povestirii. De exemplu, un basm cu final trist, cum ar fi „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”, il prelua cu tot cu personaje si ulterior, elimina progresiv cauzele raului si evolutia negativa a povestirii.
Deseori, intra in poveste ca un nou personaj, care remedia tot ce se facuse rau si cu puteri magice, sau prin vitejie, punea pe fuga pe zmeu sau pe vrajmas, ba chiar il nimicea cu totul. Insa fiind milos din fire, prefera sa metamorfozeze eroii negativi si sa ii treaca de partea binelui, incat conditia nefericita, ce dicta de fapt actiunea, sa nu mai apara vreodata.
Isi dorea mult sa ii fie citite basme pozitive, frumoase, fara zmei si monstri, ci pline de fiinte frumoase, delicate si amabile. Dorea sa isi inchipuie o lume a binelui fara nicio urma de rau. Dar niciodata nu auzea asa ceva, fapt pentru care, trecea rapid la eliminarea diformitatilor din povestire, dupa care refacea si vizualiza noul continut. Acest lucru ii dadea batai de cap mai mari, fiindca trebuia sa fie atent sa nu lase vreo urma din continutul negativ, care sa compromita ansamblul refacut al povestirii.
Cine ii daduse aceasta nastrusnica idee de rescriere mentala a povestirilor? Nu isi putea da seama cu precizie, dar isi amintea ca in zilele  cand era bolnav de pojar, sau varicela, nu mai isi aducea aminte cu precizie, cand febra era mare pana aproape de delir, observase cum creaturi monstruoase pareau sa vina asupra sa, similare celor despre care auzise din povesti. Si atunci, a inceput sa se  lupte cu ele, ca un adevarat fat-frumos, si sa le invinga una cate una. Din acea clipa si-a dorit o lume fara capcauni si zmei, in care binele sa fie deplin si niciun copil sa nu mai fie bolnav sau sa mai cada prada acestor rapitori plini de cruzime.
Dar era posibil asa ceva? In imaginatie lucrurile puteau fi creionate cu usurinta, dar in lumea reala exista o lipsa permanenta a dorintei si vointei de schimbare a lucrurilor negative. Observase ca adultii se complaceau sa mearga pe cararile batatorite ale generatiilor trecute, cultivand acelasi gen de probleme, doar putin schimbate din cauza noului context in care se gaseau.
— Cei din jur se multumesc sa mute florile si buruienile dintr-un ghiveci in altul, dar nimeni nu se gandeste sa le separe unele de altele si sa dea la o parte ce este rau, isi spunea adeseori.
Si atunci, se retragea tacut in lumea imaginatiei si continua sa deseneze o lume mai buna, in care oamenii se luptau sa dea la o parte orice obstacol din calea progresului fiintei umane. Ii placea sa vada umanitatea cum se extindea in spatiile nesfarsite ale universului aducand pace si armonie pe toate planetele pe care le intalneau. Observa cum medicina trecea dincolo de primitiva reparare a unor organe defecte si devenea o adevarata stiinta a vietii, capabila sa recupereze pe orice om si sa-i prelungeasca existenta la nesfarsit.
In lumea tehnologiei, creiona cu maiestrie extinderea informaticii in toate domeniile si dezvoltarea unei inginerii integrate, care sa imbine intr-o singura disciplina toate tehnicile posibile de modelare a materiei si energiei. Construia navete spatiale, statii orbitale si descoperea maniere noi de calatorie la distanta. Lasa deoparte razboaiele, pe care le considera o forma primitiva de reactie a omului, si mergea mai departe catre o societate a colaborarii si sustinerii. Iar visul lui crestea pe masura ce afla lucruri noi din lumea in care crestea si pe care invata treptat sa o inteleaga.
— Cand voi fi mare, isi spunea, voi schimba realitatea si o voi modela dupa regulile binelui, frumosului si adevarului!
Si asa, crestea faurindu-si o lume a frumusetii neingradinte in care oamenii colaborau si se bucurau de universul minunat in care traiau, in care desertul devenea locuibil si planetele sistemului solar se schimbau in splendide paradisuri menite sa adaposteasca pe om si formele de viata de pe pamant. Ulterior, pe masura ce afla de feluritele boli ce afectau fiinta umana, isi inchipuia cum reusea sa descopere medicamente pentru afectiunile incurabile, cum prin inginerie genetica, de care aflase de la televizor, organele afectate puteau fi regenerate si oamenii se puteau bucura de o noua viata.
Statea intins ore in sir si privea petecul de cer ce ii zambea din dreptul ferestrei in fiecare zi. Adierea vantului ii mangaia fata frageda de copil si bucuria fremata in interiorul sau ca in asteptarea unui viitor neingradit de obstacolele prezentului. Privea dincolo de conflicte si razboaie, de care afla neincetat, si ochii sai observau solutii neasteptat de simple la fiecare pas. Zmeii dispareau ca prin farmec sub loviturile cavalerilor dreptatii. Stiinta avansa curajos si deschidea noi cai de afirmare fiintei umane. Bunatatea si sensibilitatea deveneau norma obisnuita a societatii. Si altele in felul acesta se adaugau in imaginatia sa bogata de copil aflat la inceputul vietii.
Si asa au trecut acei ani frumosi, pana cand a ajuns sa mearga la scoala. Si visele i-au fost puse la incercare sub furtuna teribila a unui sistem educational violent cu invatatori lipsiti de sensibilitate si profesori ce nu stiau sa se exprime decat cu asprime. Colegii nu i-au impartasit niciodata visurile si deseori il luau in bataie de joc. Insingurat in lumea pe care si-a faurit-o in copilarie, inainta impotriva programarii ideologice si mergea mai departe cu speranta implinirii intr-o buna zi a asteptarilor pe care le avea.
Pe masura ce compromisul se manifesta tot mai puternic in jurul sau, a decis sa se izoleze in lumea cartilor, in care a gasit un suport puternic pentru dorintele sale. Ceea ce nu se putea materializa in realitatea imediata, devenea posibil in planul simbolic al dorintelor si imaginatiei. Astfel, a ajuns sa traiasca impreuna cu marii inventatori si descoperitori ai umanitatii. Generatia exceptionala a pionierilor stiintei si tehnologiei i-a furnizat exemple de abnegatie si devotament pe care le-a urmat. Scriitorii talentati ai umanitatii i-au fost dascali rabdatori in cizelarea sentimentelor. Ganditorii din toate epocile i-au vorbit cu rabdare despre valoarea virtutilor ce transforma omul intr-o fiinta superioara. Iar religia i-a furnizat cunoasterea elementului transcendent al lumii.
Lasand deoparte manualele scolare trunchiate si parca anume facute pentru a dispretui cunoasterea, el a avut acces la o lume mult mai bogata, in care a crescut asemenea unui copac ce isi trage seva dintr-un izvor subteran tainic aflat in plin desert. Uitand de acele cadre didactice opresive si de colegi lipsiti de dorinta de a invata, el a mers mai departe si a cautat sa isi traiasca visul pana la capat.
Mai tarziu, cand a inteles ca realitatea imediata nu poate fi schimbata, a trecut in planul literaturii si religiei, faurind povestiri in care binele invingea mereu si creionand personaje admirabile, ce reliefau calitatile pe care le admira pentru idealul uman. Teologia practica a studiului direct al cartilor sacre ale umanitatii i-a imbogatit spiritul cu un suport existential de exceptie in fundamentarea viitorului pe care il vedea pentru umanitate.
Si asa a mers mai departe pe cararea vietii, ramanand mereu acel copil care visa la o lume in care zmeii pot fi infranti, monstrii pot fi distrusi, viata poate continua la nesfarsit, iar rasa umana isi poate indeplini menirea de a aduce cerul pe pamant si de a transforma pustiul universului in paradis. Iar cerul ce ii zambea cand statea intins si privea uimit frumusetea vietii, a continuat sa il insoteasca cu bucurie si cu incurajare pana in ziua in care visul sau a devenit, in sfarsit, realitate!

Octavian Lupu
Bucuresti
08 mai 2015


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page