Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

GERMAIN DROOGENBROODT - ITHACA

Gabriela CALUTIU-SONNENBERG

Pluralul Itacai? Itaci, Itace? Dar daca se scrie cu „h” la mijloc? Se poate conjuga in mai multe limbi? Ciudat. Imi rasar in minte amintiri nebuloase, versuri invatate la scoala, precum: „In lume nu-s mai multe Romanii,/ ci una doar, si-aceea ne e vatra”. Au un autor cu nume predestinat starii mele de usoara confuzie: Victor Tulbure.

Sunt de acord cu autorul Tulbure, care spune in „Vatra Fericirii” ca patria e una si ca ne e leagan. La fel e si Itaca patrie pentru nativii itachezi. Dar pentru cate un Ulisse care s-a indepartat de tara, cautandu-si norocul prin lumea larga, Itaca e acolo unde si-a cladit el cuibul. Valabila e deci si reciproca: cine-si face vatra intr-un loc in care se poate legana cu gandul la fericire, poate sa-l declare patrie, botezandu-l cu numele generic al celei cautate prin Odissei: Itaca. Asa s-a intamplat cu si cu Fundatia Ithaca din Altea, creata de un poet belgian entuziast, pornit sa traduca si sa raspandeasca-n lume poezia buna, de oriunde ar veni ea.

Nu doar memoria imi este tulburata, ci si sufletul, in timp ce pornesc in vizita spre Fundatia Ithaca, cu sediul ei de pe malul Mediteranei, aceeasi Mare Nostrum pe care a navigat candva si Ulisse. Dar daca ma intreaba ceva ce nu stiu? Ce ma fac daca ma testeaza la amintiri homerice despre Odiseu? N-am mai citit Legendele Olimpului de pe cand mergeam la scoala! Ce bine ca drumul e lung si intortocheat! Imi lasa timp sa ma gandesc la toate si parca mai prind curaj.

Casa poetului e postata pe-o muchie de deal, ca un cuib de acvila, maiestuos dominand imprejurimile. Culmea, din poeziile pe care i le-am citit, s-a nimerit ca tocmai Acvila sa-mi placa cel mai mult! Strada ingusta, doar cat un lat de masina, nu-mi lasa drum de-ntors; e ca un drum predestinat, destinic. La capatul ei, poarta din fier forjat, curtea generos dimensionata, gradina cu straturi insulare verzi, care amintesc de parcurile japoneze, sculpturi si creatii plastice plasate prin colturi discrete, intrerup firul gandurilor lumesti, invitand la reflectie si adastare. Spatiu aerisit, baie de lumina, liniste absoluta; pe scurt: alta lume!

Amfitrionii ma intampina cu bratele deschise, cu zambet placut si cuvinte calde. Ma simt ca acasa, ajunsa la liman, dupa un drum cu emotii. Aici e deci insula poetului, locas de odihna pentru spiritul ratacitor! Nu-i nevoie de multe cuvinte pentru a intelege ca e un loc in care te poti lepada de grijile trecatoare si de teama de a nu gresi cumva. Nimeni nu verifica aici lecturile din copilarie, legendele Olimpului. Ca de obicei, mesajele simple, oneste, directe, se transmit cel mai bine din ochi, fara nevoia de a apela la vorbe ticluite, intr-o casa de poet!

Cum e de asteptat de la un liric cu trup si suflet, cuvintele sunt protagonistele intalnirii. Insotite de gesturile binevoitoare, ma poarta bland dintr-o incapere in alta, ca printr-un vis pe care parca l-am mai trait candva, decorat cu piese de arta, mobilier din esente de lemn rar, sculptat cu migala, adus de poet din indepartate colturi ale lumii, sau tablouri cu dedicatii de la artisti-prieteni cu nume si renume. De pe terasa casei lor vechi de peste 100 de ani, cu tavane din barne incovoiate de vreme, o resedinta cu caracter, care parca vrea sa-ti vorbeasca, peisajul panoramic asupra marii pur si simplu taie respiratia vizitatorilor. O baie de frumos, din toate punctele de vedere. Senzatia de spatiu binecuvantat se intensifica. Intr-un cuvant: frumosul e aici le el acasa.

Flamandul Germain Droogebroodt are un nume care se traduce cu „paine uscata”. Nimic in comun cu stilul suculent, plin de verva si entuziasm caracteristic purtatorului sau. Pe post de teren de intalnire pune la dispozitie germana, franceza, spaniola, engleza sau italiana, dar limbajul nonverbal isi gaseste fagas de curgere fara a tine seama de incorsetarile gramaticii. Ca-n volumul sau cel mai recent de poezii, cu titlul In curgerea timpului: albia empatiei e doar un contur de dorinta.

Poetul Droogenbroodt iubeste deopotriva slova scrisa si cea frumos rostita. Binecuvantat cu o voce catifelata, cu intonatii (in-) cantatoare, nu ezita sa-i imparta melodicitatea cu auditoriul sau numeros, care se aduna la rastimpuri sa-l la seratele culturale pe care le organizeaza cu mult har, imbinand muzica, poezia si artele plastice. La o astfel de adunare ne-am cunoscut si noi, in acordurile de chitara clasica ale unui profesor de muzica valencian, din vastul sau cerc de prieteni-artisti.

Altea, localitatea in care s-a stabilit, are renume de magnet pentru artisti, un fel de Balcic spaniol, pe care multi l-au ales ca loc de inspiratie si atelier de lucru. Cu strazile sale stramte, in panta, flancate de casute mici, albe, construite parca aleator una in carca celeilalte, Altea lasa impresia unui stup plin de viata, pulsand de energia pozitiva a locuitorilor sai sprinteni, mereu activi. Cum sa nu te simti inspirat aici, unde pana si cel mai apreciat gastronom al Spaniei, originar din Galitia dar cu patrie noua Costa Blanca, galardonat cu nu mai putin de trei stele, spune: „scopul meu nu e acela de a-mi alimenta oaspetii, ci de a le facilita o experienta culinara unica. Analog genurilor din literatura, creatiile mele nu sunt proza, ci poezie”? (citat din Quique Dacosta, nume care se traduce prin „De-pe-coasta”, alt artist predestinat Costei Blanca).

Germain, prin Ithaca, a redat Alteei o parte din stralucirea secolului trecut, creand festivalul Costa Poetica, care incet-incet a intrat in constiinta localnicilor. Agenda de activitati a Fundatiei Ithaca se citeste ca un program disciplinat, bine gandit si pus la punct de neobositul ei promotor. Diversitatea si abundenta vorbesc de la sine, culminand cu manifestarile in aer liber organizate in fiecare duminca a lunii iulie si august. Vin prieteni din toate colturile Europei sa asculte acordurile interpretilor prestigiosi si versurile poetilor alesi pe spranceana. Greu de crezut ca acelasi Germain calatoreste ades, participand la felurite festivaluri lirice, din Nicaraugua pana in India, din China pana in ... Romania. Da, da, a fost in Romania si va mai veni, pentru ca tara l-a fermecat. Chiar toamna trecuta i s-a decernat la Craiova Premiul pentru poezie si traducere al Academiei Mihai Eminescu.

Dar nu din lipsa de altceva a pus Romania la suflet, caci, Har Domnului, biblioteca e plina de carti si amintiri din toate tarile, de la poeti din lumea larga. In India, de pilda, a fost prezent de nu mai putin decat de 50 de ori! A fost tradus deja in 26 de tari iar pasiunea pentru poezia buna l-a motivat sa traduca si el la randul sau numerosi lirici cu renume mondial, pe care ii publica ritmic la editura pe care a infiintat-o special in acest scop, editura POINT (prescurtare pentru POesie INTernationale).

Poetul vorbeste inflacarat despre taramuri romanesti de poveste si insista sa-l cred, spunand ca n-o face doar ca sa-mi faca mie o placere. Cum sa nu-i dau dreptate, cand descopar in biblioteca sa volume de poezie romaneasca, unele cu dedicatii de la autori, carti cu colturile uzate, semn ca nu sunt acolo doar pe post de decor: Eminescu, Sorescu si Dinescu (pe ultimii doi i-a cunoscut personal)! Favoritul sau numarul unu, pe deasupra tuturor celorlalti, indiferent de natiune, este insa si ramane pe veci unul, tot un roman, Paul Celan.

Cum face de aduna sub un singur acoperis sensibilitatea artistica si spiritul intreprinzator, doua directii aparent contrarii? Germain e-n stare sa lipseasca saptamani in sir, izolat de lume in cate o coliba de eremit din Himalaya, pentru a reveni apoi cu elan insutit, luand la rand festivalurile lirice de pe mai multe continente, consecutiv.
    
Deschid volumele de poezie pe care mi le-a dat pe post de merinde de suflet si citesc versurile care-mi mai confirma inca odata ce mare privilegiu este sa intalnesti astfel de oameni. Am intalnit un om care reuseste ceva atat de rar si atat de pretios, ce proza mea de reporter cuminte doar vag poate sa descrie. Poetul Germain Droogenbroodt are darul de...

A gasi echilibrul fragil
dintre liniste si cuvant

dintre drum
si ratacire

dintre nespus
si spus

a traversa
prapastia adanca
dintre pana si hartie.

(A versifica, poezie de Germain Droogenbroodt)
----------------------------
Gabriela CALUTIU-SONNENBERG
Benissa, Spania
5 mai 2015


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page