Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Un remarcabil savant-poet, Nicolae Matcas

Tudor Opris   

Trimis intr-o misiune culturala si politica impreuna cu academicianul Dimitrie Vatamaniuc, urmasul eminescolog al lui Perpessicius, cu profesorul doctor George Anca, directorul Bibliotecii Nationale Pedagogice din Bucuresti, si cu doamna Catalina Balogh, reprezentanta editurilor romanesti, in Basarabia - republica abia scapata din chingile Uniunii Sovietice, am facut prima descindere la Chisinau, fiind primiti de ministrii stiintei si invatamantului si culturii si cultelor, de primarul orasului si de primul presedinte al republicii libere, Mircea Snegur. Daca partea politica a misiunii a esuat, Snegur fiind un adept al izolationalismului si autonomiei franturii geografice si istorice a Romaniei, smulsa tarii prin arbitrarul pact Ribbentrop-Molotov, cele culturale si de invatamant au fost incununate de succes. S-au proiectat masurile de reinviere a invatamantului in limba romana si de grafie latina a manualelor scolare si cursurilor universitare, s-au prezentat modele de organizare a editurilor si bibliotecilor, de penetratie a culturii si experientei romanesti si, inainte de podurile de flori intinse peste Prut, am initiat pentru vara anului 1990 prima tabara pentru elevii talentati la creatia literara apartinand celor mai vestite cenacluri scolare din cele doua republici: „Sagetatorul”, cenaclul reprezentativ al elevilor din Romania, si „Tocono” (totul pentru copiii nostri) - al elevilor romani basarabeni, tabara organizata in mijlocul codrilor Orheiului, la Condrita. Cu acest prilej, am initiat colaborarea si relatii de prietenie cu profesorul universitar Nicolae Matcas, ministrul stiintei si invatamantului si reformatorul scolii din Republica Moldova intre anii 1990-1994, autor al unor valoroase manuale, cursuri si tratate de filologie,si cu viitorul academician Mihai Cimpoi, cu care am facut la Chisinau pe postul national de radiodifuziune cateva emisiuni reluate ulterior de 3-4 ori, atat personale, cat si din tabara Condrita. Li s-au adaugat poetul Grigore Vieru si Nicolae Dabija, redactorul-sef al celei mai importante reviste de cultura moldovenesti, „Literatura si arta”, care, consfintind infaptuirile din prima tabara internationala de la Condrita, a intocmit un splendid supliment literar cu creatiile si aspiratiile celor mai tineri creatori din Basarabia si Romania, caruia, dupa intoarcerea la Bucuresti, i-am dat o replica pe masura printr-un substantial supliment, editat de ziarul „Tineretul liber”.

Pe domnul profesor Nicolae Matcas l-am reintalnit in 1996 in Bucuresti, la Ministerul Educatiei si Cercetarii, unde, dupa surghiunirea din noua republica de catre antiunionisti pentru „pacate” patriotice, infaptuite ca ministru al invatamantului, fusese angajat ca expert pentru tineretul basarabean care studiaza in Romania fie in invatamantul preuniversitar, fie in cel superior, in zecile de facultati, fie la masterat, doctorat, rezidentiat sau la stagiere, unde li se acorda burse. Aici avea sa se consolideze stransa si calda prietenie dintre noi, bazata nu numai pe o adanca afinitate sufleteasca, dar si pe preocupari filologice si poetice comune. In anii de aflare la Bucuresti, el, pe langa cateva carti de lingvistica, a publicat noua remarcabile volume de versuri: „Surasul Giocondei” (1997), „Trenul cu un singur pasager” (1998), „Azur” (2002), „Coloana infinitului” (2003), „Cate-s visele, multele...” (2003), „De-a alba-neagra” (2006), „Roata de olar” (2008), „Vernale ploi” (2009), „Un camp minat, urcusul” (2010), acestea marcand o ascendenta artistica manifesta, care-l plaseaza pe neobositul profesor, alaturi de Grigore Vieru, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, ca pe unul din cei mai valorosi poeti romani de dincolo de Prut. Cinci din cartile sale au fost redactate si prefatate de mine, iar multora din bogata suita lirica le-am inchinat recenzii in diverse publicatii. „Coloana infinitului” este un simbol atotcuprinzator al spiritualitatii romanesti. Axis mundi legand pamantul cu cerul; sirag vertical de romboedri simbolizand ritmurile de timp si succesiunea spre nemurire a generatiilor; uimitoare tulpina mitica aducand seva unui pamant plin de traditii si har ca ofranda Cosmosului; simbol al continuitatii vietii peste moarte; semn al unei porniri mandre spre universalitate, ea ne defineste si ne transmite mesajul dincolo de cuvinte. Cred ca Nicolae Matcas, distins savant si poet de aleasa fibra, fiu al unui pamant stramosesc care, impotriva adevarului istoric, prin glasuri straine sau dusmanoase, a cerut reinstrainarea si si-a exilat patriotii, nu si-a imprumutat intamplator titlul volumului de la acesta coloana a nemarginirii si a „dorului de infratire”, cum o mai numea Barbu Brezianu.

Poeziile adunate in acest volum, aproape in totalitate, sunt expresii ale unei inalte constiinte civice, ale unui curat si strafund sentiment patriotic si ale durerii unei nedreptatiri istorice a spiritualitatii si rotundului geografiei noastre milenare, definite in „Doina” lui Eminescu, alcatuiesc un lung sirag de momente apoteotice, tragice ori umilitoare ale istoriei contemporane a Basarabiei, care, asemenea elementelor geometrice ale Coloanei, se imbina in axul increderii in viitor si in eternitate. In pofida fortelor malefice actionand distructiv din toate partile, viitorul Romaniei, simbolizat in Coloana, isi poarta, odata cu eternitatea invincibila a substantei, mesajul unui popor ce stie sa sufere, sa creada, sa lupte si sa supravietuiasca. „Coloana infinitului”, volumul de lirica de atitudine, in cea mai buna traditie clasica, a profesorului Matcas, este o carte unica in felul ei, curajoasa, combativa, polemica, o alternativa la literatura care s-a dezis in ultima vreme de functia si datoria ei cetateneasca. Volumul „Azur” marcheaza un alt punct de varf al creatiei sale, in care plenitudinea simtirii, maturitatea gandirii, bogatia si expresivitatea limbajului ne pun in fata unui scriitor antologic, cu reale sanse de claisficare. Nu intamplator acest volum se intituleaza „Azur”. Acest mallarmèan azur, aspiratie suprema catre puritate si limpezire, decantare impinsa pana la chintesenta visata de alchimisti si, in acelasi timp, catharsis chemat sa vindecesi sa salveze un suflet chinuit de mirajele tineretii si nostalgia locurilor natale, invaluind, de la copertile albastre coplesite de ochi si pana sa cel mai patetic poem, atolul de trairi din care poetul, batut de valurile amintirii, trimite rugi, imnuri, elegii, balade, reportaje lirice, meditatii si romante de o rara vibratie emotionala. Il descoperim aici pe N. Matcas ca pe un pasionat poet al dragostei, careia ii inchina, intr-o profuzie neoromantica, versuri de o caldura si autenticitate care ne intoarce spre marea poezie. Ca acei vestiti ochi ai Elsei, cantati cu atata fervoare de Aragon, ochii iubitei revarsa peste intregul univers „un azur unanim”, o gershwiana „rapsody in blue”, care inunda totul si da chiar mortii o aura celesta. Volumul „Azur” constituie o lectura care, celor varstnici, le va da clipe de nostalgie, iar celor tineri - un prilej de a se desfata langa un tarm unde vechile frumuseti ale graiului auresc gandurile si comunicativitatea unui topos etern. As putea cita si „Cate-s visele, multele...”, punct azimutal in creatia lirica a poetului. In ea se intampla o intalnire aproape miraculoasa a tineretii unei limbi pe care o stapaneste in toate directiile si frumusetile ancestrale cu tineretea unor trairi trezite de un etos ajuns in piscul maturitatii si implinirii artistice. Cartea - un fel de cantare a cantarilor etern moderna - asaza dantesc dragostea in centrul universului, primind de la ultimul harul si energia de a inchide in paginile ei tot spectrul de emotii si ganduri care insotesc acest sentiment fundamental si acaparator. Gasim in carte pagini lirice de o mare frumusete si amplitudine afectiva, care ne duc cu gandul la marea poezie a iubirii, unde raportarile livresti-biblice sau laice imbraca armonic situatii si trairi cu un puternic si autentic caracter autobiografic.

Volumul „Roata de olar”, continand exclusiv sonete, reprezinta nu numai o opera de maturitate, care incununeaza munca unui virtuoz al versului, dar si o sinteza a temelor predilecte si a laturilor de maiestrie in care exceleaza si se detaseaza de restul sonetistilor. Se stie ca sonetele, cu toata respectabila lor varsta si rigorismul extrem al formei, departe de a-si fi pierdut pretuirea cititorilor de-a lungul veacurilor, reusesc sa atinga suprema perfectiune formala si sa dea cea mai deplina rotunjime, claritate si forta aforistica. Erudit filolog, cunoscator de adancime al limbii romane din vechime, careia stie sa-i puna in valoare si sa-i sporeasca potentialul semantic si suculenta plastica si chiar sa desprafuiasca arhaisme si regionalisme specifice graiului moldovenesc, conservativ din cauza grelelor coditii istorice care cerea pastrarea loe in forme genuine. Astfel de nuante subtile pacalesc pe unii filologi moldoveni improvizati ca Vasile Stati, care izoleaza de izvoarele primordiale vorbirea moldoveneasca, deosebind-o radical de cea romana. Bogatia surprinzatoare a lexicului, variataia temelor inlatura monotonia, fac sa parcurgi cu voluptate lungul sirag de sonete. Profesorul Matcas valorifica ingenios si original mitologia antica, pe care o transforma printr-o raportare la prezentul istoric, specificitatea peisajului si particularitatile etnologice, ceea ce confera actualitate tuturor temelor si durata supraistorica simbolurilor. Olarul, care modeleaza lutul izvoditor al minunilor ceramice care ascund, ca intr-o matrice, sufletul unei natii, devine transmitatorul unui mesaj ce se adreseaza esentelor si aspira sa atinga eternitatea. Intelepciunea este tratata si in recentul sau volum, „Un camp minat, urcusul” (2010), unde efortul poetului de a atinge perfectiunea piscului este exprimat iarati in forma cea mai severa de poezie, concentrata si epurata, sonetul, indragit de autor, pe care, asa cum ne-a demonstrat-o in primul volum, stie sa-l manuiasca abil, cu eruditie, forta si virtuozitate.

In incheiere, indraznesc sa afirm ca Nicolae Matcas este un mare roman, aparator al limbii stramosesti ca profesor si exponent stralucit al poeziei de dincolo de Prut, definita prin sinceritate, sentimentalism, patetism romantic, atribute carora le confera o armura intelectuala ce le sporeste modernitatea si invulnerabilitatea estetica.

Nota: articolul domnului prof. dr. Tudor Opris (poet, critic literar, popularizator al stiintei, conducator al cenaclurilor literare pentru elevi din Romania etc.) a fost publicat integral in cartea: „Dionis Lica. Clopotul amintirilor durute: Nicolae Matcas la 70 de ani”, Chisinau, 2010, pp. 169-175. Aici: reprodus cu unele omisiuni.
Sursa: ART-EMIS

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page