Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Iubirile lui Octavian Goga


Prof. Ion Ionescu Bucovu
   
Pe 7 mai 2015 se implinesc 77 de ani de la moartea lui Octavian Goga, prilej de a ne aduce aminte cu nostalgie de „poetul patimirii noastre”. Era o splendida luna de primavara. Inceputul lunii mai 1938. Poetul, care se intorsese decurand din strainatate, impreuna cu soferul pleaca cu masina de la Bucuresti la Ciucea. Pe 4 mai poetul este in mare verva, avea o buna dispozitie si o sanatate de invidiat. Spre pranzul acelei zile fatidice a plecat impreuna cu Alexandru Hodos la Cluj sa ia masa cu prietenul lor comun, avocatul Laurian Gabor. La intoarcere pe la orele17, poetul era foarte vesel, interesandu-se de masa pentru a doua zi, cand trebuia sa soseasca intr-o vizita un principe de Bourbon. Pe cand insotitorul sau, vorbea la telefon cu statiunea piscicola Poeni, de la care trebuia sa ia niste pastravi pentru masa, a auzit din salonul vecin o chemare insistenta si neobisnuita. A alergat repede spre salon si l-a vazut pe poet cum alunecase pe covor la iesirea din salon spre baie. Ultimele lui cuvinte au fost: cu mine ati terminat! A incercat sa-l ridice si a constatat ca partea dreapta a corpului ii era paralizata. Era palid si incerca sa vorbeasca incoerent. Pare-se ca o chema pe sotie, pe Vetura Goga, si pe medici. Toata aceasta drama a durat cam 10 minute. Au sosit in graba prietenii Alexandru Hodos si Laurian Gabor, care se plimbau prin gradina. A venit urgent de la Bucuresti in mare graba cu avionulAAA  sotia si profesorii dr. Iuliu Hateganu si I. Minea de la Cluj , iar de la Bucuresti prof. Bazil Teodorescu, medicul curant al poetului. Tot ce s-a incercat a fost zadarnic. Congestia celebrala era grava si ireparabila. In ziua de 6 maiAAA  lucrurile s-au complicat: s-a ivit si o congestie pulmonara. Permanent cu mana stanga strangea usor coltul pernei iar cea drapta era paralizata. Agonia a durat doua zile. In ziua de 7 mai 1938, la orele 14 si un sfert poetul s-a stins din viata. Avea numai 57 de ani (relatare facuta de Victor tincu).
Rasinari este o localitate veche, in Marginimea Sibiului. Cand am ajuns aici, un soare stralucitor cuprindea toata zarea. Voiam neaparat sa vizitez aceste meleaguri incarcate de istorie. La popa Bratu poposise si adolescentul Eminescu in peregrinarile lui prin tara si apelase la preot sa-i fie inlesnita trecera granitei spre Muntenia. si tot aici se nascusera doi mari oameni de cultura ai Romaniei. Este vorba de Octavian Goga si Emil Cioran. Ca profesor de limba romana voiam neaparat sa vizitez casa in care se nascuse si copilarise Octavian Goga. Am strabatut cu piciorul satul pe langa firisorul de apa care curgea paralel cu o straduta ingusta pana aproape de Ulita Popilor. Am urcat dealul incet pana la casa cu numarul 778, am intrat in curte si am descoperit o lume apusa, o curte mare strajuita de arbori seculari si o casa veche, pastrata ca muzeu de pe timpul lui Popa Bratu. Am avut norocul sa intalnesc aici o ruda de-a poetului, venita proaspat de la Bucuresti , care ne-a purtat prin toate incaperile, povestindu-ne din viata si activitatea poetului, vazandu-i obiectele personale, camera de lucru, biblioteca, biblia etc.Nu voi insista asupra poetului si a politicianului. Ma voi referi la iubirile lui Octavian Goga care au ramas ca niste povesti frumoase pentru viitorime.
Octavian Goga s-a nascut aici la 1 aprilie 1881 ca fiu al preotului ortodox Iosif Goga si al Aureliei, invatatoare in sat. Aici „a cunoscut pasurile satului” si s-a contopit cu durerile si suferintele lui. La « carciuma din Dealu-Mare” va fi cantat candva „Niculae, Laie Chioru,/ cantaret din patru strune pe care-bata-l Domnu!- El nu vede toate cele; Din lauta doua stie: Una-i dor si alta-i jale”.Aici s-a intors poetul din valtorile politice ale timpului care i-au „”smuls nervi si multa cerneala » sa ia o gura de aer curat si sa se odihneasca. El avea sa spuna mai tarziu, despre aceste meleaguri:AAA „Imi tremura durerea-n gene/ Cum calc pe vechiul drum batut…”.Natura aceea proaspata in care a deschis ochii poetul, Goga n-a incetat niciodata s-o doreasca, s-o iubeasca, regretand permanent plecarea de langa parinti, din satul natal: „De ce m-ati dus de langa voi,/
De ce m-ati dus de-acasa?/ Sa fi ramas fecior la plug,/ Sa fi ramas la coasa./ Atunci eu nu mai rataceam/ Pe-atatea cai razlete/ si-ati fi avut si voi acum/ Un stalp la batranete…”.
Proaspat absolvent de liceu, Octavian Goga in anul 1900 traieste prima iubire adolescentina. Participand la o nunta in comuna Tohanu Vechi o va cunoaste pe Aurelia Rosu, o tanara in devenire invatatoare, timida si plina de delicatete, care era si domnisoara de onoare la nunta fratelui ei. Idila lor de dragoste a inceput la 18 si respectiv 19 ani, ea inca eleva la Seminarul Pedagogic din Blaj. « In acele zile am hotarat sa ne casatorim. Hotarasem sa facem facultatea impreuna si dupa casatorie sa calatorim, el ca poet, eu ca pictorita. Ne-am inteles sa ne intanim la Budapesta. Parintii nu m-au lasat sa plec si eu la Budapesta sa-mi fac studiile» avea sa povesteasca mai tarziu Aurelia, regretand pentru toata viata acesta hotarare absurda a parintilor. In toamna anului 1904 Goga va pleca student la Budapesta , dar legaturile lor vor fi tot mai stranse, dovada cele 50 de carti postale pe care i le-a trimis poetul tinerei invatatoare. In ele erau si versuri delicate inchinate iubitei. O lovitura groaznica da peste el. In ajunul Craciunului moare tatal sau.„Am indurat o lovitura grea si neasteptata… Eu am fost supus fara nicio pregatire la acesta rupere brusca…”. Ca sa-si termine studiile Goga a trebuit sa se casatoreasca cu Hortensia Cosma, fiica politicianului si bancherului Partenie Cosma, directorul bancii Albina, cel mai bogat roman din Ardeal. Va inchipuiti ce a fost in sufletul lui de adolescent, renuntand la Aurelia? La acesta veste trista, dascalita Aurelia Rusu s-a retras la o manastire din Sibiu si nu s-a mai casatorit toata viata. In 1904, Goga, participand la serbarile jubiliare ale revistei Familia la Oradea, a cautat-o pe tanara invatatoare la manastire dar tanara invatatoare a refuzat sa-l mai vada, constienta fiind de imposibilitatea continuarii relatiei lor. Indurerat poetul ii dedica o poezie pe care o si publica in Revista ilustrata de la soimus, revista citita si de invatatoare: „Rasuna toaca de utrina,/ In pacea unei nopti tarzii/ si, rand pe rand, cate-un opait/ S-aprinde-n multele chilii…/ Te vad in coltul vechi de strana/ Cum stai rapusa de rastristi/ si-atata jale pare scrisa/ In ochii tai curati si tristi…/ si cum te-nchini la rugaciune/ Eu ma gandesc induiosat/ Nemilostiva toac-a noptii/ Ce vis frumos ti-a tulburat?”.
Aurelia a iesit din manastire tarziu si s-a incadrat la o scoala din Negria, din judetul Maramures, apoi s-a mutat la scoala din Batnaieni, profesand apreoape 35 de ani. Desi curtata de multi tineri, femeia a ales sa nu se mai casatoreasca niciodatra.
Goga a incercat si mai tarziu sa ia legatura cu ea. Revenit in Maramures la prietenul sau Vasile Lucaciu, pe motiv ca vrea sa organizeze o cina, a invitat-o si pe ea. Desi a trimis vesela penteru masa, Aurelia a refuzat sa participle. In acesta perioada (1900-1903), inspirit din aceasta idila tragica, poetul scrie poezia „Dascalita”, in care se regasesc acordurile unei iubiri pierdute definitiv, desi criticii literari o pun pe seama mortii surorii lui. Cu certitudine insa poezia „Ramai” a fost scrisa pentru Aurelia: „Ramai pe veci departe/ Sa nu cobori la mine,/ Ramai in adumbrirea/ Povestilor senine// si uita-ncet povestea/ De-un cantaret pribeag,/ Biet precupet de lacrimi/ Ce ti-a zambit in prag.” Aurelia Rusu a muril la 93 de ani, plansa de intregul sat, avand pe mormant gravate versurile lui Octavian Goga: „Iar vantul spune crengilor plecate/ Povestea ta, frumoasa domnisoara…”
Octavia Goga s-a casatorit cu Hortensia Cosma la 14 octombrie 1906. Femeia era o fiinta senina, plina de delicatete si sensibilitate, de o nespusa frumusete fizica si morala. Se alintau si se desmierdau cu diminutivele Visca si Viscu sau Tani. Poetul i-a inchinat in revista Luceafarul poezia „O raza” Casatoria lor s-a oficiat la Sibiu avand ca nasi pe Alexandrina si Alexandru Vlahuta. Mai tot timpul sotii au stat despartiti. El facea dese drumuri la Bucuresti, o vreme a fost condamnat si inchis la Szegedpe motive politice. Dragostea lor s-a racit repede. Deja la 11 februarie 1912, Hortensia ii scria ca „daca tu m-ai cunoaste, daca ai sti ce e in sufletul meu, poate ca ar fi altfel viata noastra. Eu nu sunt suparata, sunt trista, nespus de trista cand vad ca toata viata mea n-are niciun rost, ca sunt chiar o piedica acolo unde mi-as da si sufletul pentru fericirea ta” Care fericire?Goga era deja un nefericit. Singuratatea, nemultumirile, frustarile, cotidianul toate au erodat fragila lor dragoste. Acum Tavi se apropiase foarte mult de o prietena din copilarie, anume Veturia Triteanu, care era mereu prezenta in familia lui. Veturia Triteanu, fiica de preot, se casatorise la 18 ani cu o fata bisericeasca putin agreata de femeie, Lazar Triteanu, la rugamintea parintilor. Octavian Goga face marea greseala sa se indragosteasca de ea si, sub pretextul ca a ramas insarcinata cu poetul, o ia in casatorie. Se cunoscusera inca de copii la Sibiu , in prezenta parintilor, ea eleva de pension de 13 ani, el liceean la 15 ani. Inca de la acesta varsta isi trimiteau bilete de dragoste, femeia, chir si casatorita fiind, nepasandu-i de ironiile prietenilor sau de prejudecatile celor din jur.
Provenita dintr-o veche familie romaneasca, Veturia a urmat pensionul sasesc la Sibiu, vorbea fluent germana, franceza, maghiara si romana si se pregatea de o cariera stralucita, avea un glas frumos si voia sa devina soprana. A debutat la Sibiu in 1903 cu piesa „Rasunetul de la Crisana” de Ion Vidu, fiind numita „privighetoarea Ardealului”. In 1909 canta pe scene din Budapesta. In 1909 pe 14 noiembrie, regele Carol o decoreaza cu medalia Bene Merenti pentru realizarile in cultura muzicala romaneasc, iar pe 28 decembrie 1909 canta la Ateneul Roman acompaniata de George Enescu si T. Fucs A interpretat cantece de Tiberiu Brediceanu, piese de Bach, Dvorak si Stauss. In 1912 acompaniata de George Enescu si Cella Delavrancea interpreteaza roluri din Cavalleria rusticana de Mascani si Secretul Susanei de E. Wolff. In 1909 si 1912 Goga este acuzat de propagandaa nationalista si este inchis. Din inchisoare iata ce-i scrie Veturiei: „Duta draga…mi-am adus aminte ca si pe cel mai prost asternut se poate visa frumos…” S-au casatorit in anul 1921, pe 15 ianuarie, ziua de nastere a lui Eminescu, aleasa special. Goga, fiind Ministru al Instructiunii si Cultelor, a facut un targ cu Lazar Triteanu, sotul Veturiei. Sa i-o dea pe Vetura in schimbul mitrei de episcop ortodox al Romaniei. Triteanu a acceptat targul si a lasat-o in pace pe Vetura.
Nepotul poetului, Mircea Goga, povesteste ca familia lui Goga, in special mama poetului, n-a acceptat-o niciodata pe Veturia. Nora in casa a ramas Hortensia… Iata cum o descrie Lucian Blaga in „Hronicul si Cantecul varstelor”: „Veturia era in zenitul fiintei. Cei treizeci de ani ai ei infloreau in frumusetea ei matura, fascinanta, al carei secret consista mai ales in expresie si mimica. Ea isi traia viata intr-un fel degajat, artistic, in izbitor contrast cu modul provincial si cuprins de comalexe al celor mai multe dintre femeile cetatii. Vioiciunea spirituala, sanatoasa, plina de nerv, infelxiunile constient cultivate ale glasului, priceperea in chestiuni artistice… au rotunjit in jurul ei un nimb ce asaza in penumbrape toate semenele ei din aceste tinuturi” Acum urca pe scene din Berlin, il cunoaste pe Wagner, cantand in tetralogia lui. Pentru a nu alimenta gelozia sotului promite ca se lasa de muzica, acceptand exilul transilvan la Ciucea , in Castelul pe care-l cumparase poetul in 1919 de la vaduva lui Ady Endre. Vetura se intalneste cu Brancus si ii solicita acestuia sa realizeze un mausoleu, dar imprejurari necunoscute, au facut sa nu se realizeze visul. Veturia il angajaza pe George Matei Cantacuzino, care va realiza planul mausoleului, decorurile fiind proiectate de Nora Steriade. Constructia lui a durat aproape 20 de ani. Octavian Goga nu a apucat sa vada Mausoleul finalizat. Moartea lui la 57 de ani a ridicat si mai ridica multe semne de intrebare. Desi a fost inmormantat la Cimitirul Bellu, dupa construirea Mausoleului trupul lui a fost mutat la Ciucea.
Veturia Goga i-a supravietuit inca 41 de ani poetului. Nepotul lui, Mircea Goga, profesor de limba ramana la Sorbona, afirma ca „mariajul Veturiei cu Octavian Goga n-a fost pentru ea altceva decat implinirea unei misiuni incredintate ei de catre Serviciile secrete germane, a caror agenta recrutata inca din 1914 a fost, la Bayereuth…” „Privighetoarea Romaniei” a fost metamorfozata in eminenta cenusie a lui Carol al doilea in „privighetoarea lui Carol al doilea”. Marea Doamna a perioadei antonesciene, care l-a slujit pe Hitler cu ardoare, „ciripindu-si” propriul sot, pe Octavian Goga, dar si pe Carol al doilea, pe Maresalul Antonescu, ca de altfel pe mai toti cei din stafful celui de al treilea Reich, conducandu-i la pierzanie. Marii muzicieni ai timpului i-au asternut pe frunte laurii gloriei muzicale, capetele incoronate ale Europei, marii barbati de stat ai lumii s-au inclinat in fata ei, iar usile palatelor s-au deschis larg in intrari triumfale. Dar, in loc sa urce in lumina, a preferat sa unelteasca din umbra. A tradat doi soti, si propria tara, apoi pe rand, puterile straine, in a caror solda s-a aflat, Germania si Anglia, si cu siguranta ar fi tradat-o si pe a treia, Uniunea Sovietica, al carei agent devenise dupa 1944. Mircea Goga o acuza pe Veturia ca ar fi grabit si moartea sotului ei. „Tavi a fost otravit!”, i-a declarat el lui Iuliu Hateganu. Dan Brudascu, cel mai apropiat om al Veturiei, in articolul „Otravit din ordinul lui Carol al doilea”, scrie: „Goga a fost ucis din cauza ca devenise indezirabil si periculos pentru intentiile dictatoriale ale lui Carol al doilea, iar asasinarea lui a fost realizata prin concursul lui Mihail Moruzov, seful serviciilor secrete” Ce sa credem? Multe detalii nu se cunosc. S-a descoperit in arhivele germane un memoriu al Veturiei Goga. Textul redactat in germana din anul 1938 cuprinde dovezile privind otravirea lui Octavian Goga.
Au ramas pana azi doar teorii, ipoteze si legende despre moartea lui. Dar se pune intrebarea, cum in plina varsta, plecat de la Bucuresti la Ciucea, avand o sanatate de invidiat si o buna dispozitie, fiind foarte vesel, trecand pe la Poeni sa cumpere niste peste pentru o masa festiva,in Salonul Statiunii piscicole, Laurian Gabor, care il insotea, a auzit o chemare inabusita. Ducandu-se repede l-a gasit pe poet trantit pe podea la iesirea din salon. Ultimele lui cuvinte au fost: „Cu mine ati terminat!” Ultima lui dorinta a fost sa fie inmormantat la Cicea, aici unde s-au impletit dragoste cu bucuria, dorintele cu suferintele. Din pacate la moartea lui Mausoleul nu era gata. A fost inmormantat la cimitirul Bellu, apoi adusAAA  si depus in „Mausoleul Iubirii”, la Ciucea, unde isiAAA  vor duce somnul de veci cei doi soti.
Ca epitaf, Veturia a transcris in mozaic, o strofa din poemul lui „Din larg”:
„Jur-imprejur e largul care canta,/ E sore-n cer, e sarbatoare sfanta,/ si-n vreme ce mi-a amutit pamantul/ Fiorul pacii-n suflet mi se lasa,/ Eternitati imi flutura vesmantul;/ Simt Dumnezeu cum ma primeste-acasa…”
Sic tranzit gloria mundi.
Bibliografie:
- Ion Dodu Balan- Octavian Goga, Monografie, ed. Minerva, 1975;
- Ioan Scurtu si colab. Enciclopedia de istorie a Romaniei, Ed. Memoria, Bucuresti 2002;
- Dan Brudascu, Octavian goga otravit…Pro Seculum Nr. 4.
- Mircea Goga, Vetura Goga „Privighetoarea lui Hitler” Ed. RAO, Bucuresti, „2007;
- Suciu Sebastian, Octavian goga, Iubiri din tinerete. Istorie si cultura, 2010M.
ART-EMIS

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page