Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Împotriva falsificarii istoriei - 10 mai, Sarbatoare Nationala a României?

   
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.S.R.

Plenul Camerei Deputatilor a adoptat miercuri, 22 aprilie 2015, cu 294 voturi „pentru”, unul impotriva si 6 abtineri propunerea legislativa privind proclamarea zilei de 10 Mai sarbatoare nationala. Diletantii si sfertodoctii istoriei au marcat o victorie bazata pe fals. Va prezentam o opinie avizata a unui istoric de marca, domnul prof. univ. dr. Ioan Scurtu. (Redactia ART-EMIS).
Anul 2015 a oferit din nou ocazia unor diletanti si unor politicieni intarziati (ca mentalitate) sa sustina ca Ziua Nationala a Romaniei trebuie sa fie 10 mai. Asemenea luari de atitudine au fost transmise la radio si TV, acreditandu-se ideea ca la 10 mai s-a proclamat Independenta de Stat a Romaniei si ca tot intr-o zi de 10 mai tara noastra a devenit Regat. Asemenea afirmatii sunt facute prin ignorarea sau falsificarea grosolana a istoriei. De aceea se impun precizarile oferite de documentele vremii.
1. Independenta de Stat a Romaniei a fost proclamata de Parlamentul tarii, si nu de domnitorul Carol I, iar data exacta este 9 mai. Evenimentele s-au desfasurat astfel: in acea zi, din insarcinarea gruparii liberal-radicale si cu asentimentul ministrilor, deputatul Nicolae Fleva a adresat o interpelare, solicitand guvernului sa raspunda daca a adus la cunostinta Puterilor Garante ruperea relatiilor de dependenta fata de Poarta si, prin urmare, „independenta absoluta a Romaniei”[1]. Raspunzand, ministrul Afacerilor Straine, Mihail Kogalniceanu, a declarat: „In starea de rasbel, cu legaturile rupte ce suntem? Suntem independenti; suntem o natiune de sine statatoare [...] Asadar, domnilor deputati, nu am cea mai mica indoiala si frica de a declara in fata Reprezentantei Nationale ca noi suntem o natiune libera si independenta”[2].Dupa dezbateri, Adunarea Deputatilor a votat urmatoarea motiune: „Camera, multumita de explicarile guvernului asupra urmarilor ce a dat votul ei din 29 aprilie curent, ia act ca rasbelul intre Romania si Turcia, ca ruperea legaturilor noastre cu Poarta si independenta absoluta a Romaniei au primit consacrarea lor oficiala”[3]. O motiune cu un continut identic a fost adoptata, in aceeasi zi, si de Senat, in urma interpelarii lui Al. Orascu si a raspunsului ministrului Afacerilor Straine, Mihail Kogalniceanu. Astfel, 9 mai a devenit ziua Independentei de Stat a Romaniei. Motiunile adoptate nu aveau caracterul unor legi, care - pentru a intra in vigoare - trebuiau semnate si deci promulgate de domnitor. Ele exprimau vointa Reprezentantei Nationale, adica a poporului roman.
2. Legea pentru proclamarea Regatului dateaza din 13/25 martie 1881, si nu din 10 mai. Ea a fost adoptata intr-un context intern tensionat. La 13/25 martie in Adunarea Deputatilor au avut loc dezbateri furtunoase, in timpul carora Titu Maiorescu a acuzat guvernul liberal si pe partizanii sai ca „nutresc in fundul inimii idealuri republicane si ca niciodata nu vor putea fi un partid de ordine si de sprijin al dinastiei”. Pentru a dovedi netemeinicia acuzatiei, liberalii au propus proclamarea imediata a Regatului. Afland de aceasta initiativa, Carol a acceptat, desi - dupa opinia sa - trebuia sa se astepte pana dupa inmormantarea lui Alexandru al II-lea, ucis in urma unui atentat la 1/13 martie 1881.
Din cuvantul generalului D. Lecca se observa limpede mobilul politic imediat al acestei hotarari: „Reprezentanta poporului trebuie sa ia initiativa pentru proclamarea Regatului spre a nimici astfel insinuarile de ieri ale opozitiei, cum ca dinastia e inca in Romania o planta frageda. Acesta nu e adevarat”[4]. In consecinta, el a depus proiectul de lege prin care Parlamentul, in puterea dreptului de suveranitate a natiunii, „Proclama de rege al Romaniei pe Alteta Sa Regala printul Carol I”. Propunerea fiind primita in unanimitate, s-a depus proiectul de lege care prevedea:
„Articolul I. Romania ia titlul de Regat. Domnitorul ei, Carol I, ia pentru sine si mostenitorii sai titlul de Rege al Romaniei.
Articolul II. Mostenitorul tronului va purta titlul de principe regal”[5].
Proiectul a fost adoptat in unanimitate de ambele Corpuri legiuitoare. Apoi, parlamentarii, avand in frunte pe principele Dimitrie Ghica (presedintele Senatului) si C.A. Rosetti (presedintele Adunarii Deputatilor) au prezentat legea lui Carol I. In ziua de 14/26 martie 1881 a avut loc ceremonia la Palat, in cadrul careia a fost promulgata legea privind proclamarea Regatului.
Datorita funeraliilor pentru tarul Aleksandru al II-lea (desfasurate la 15/27 martie 1881), festivitatile consacrate proclamarii regatului au fost amanate pentru 10/22 mai, cand se implineau 15 ani de la urcarea lui Carol pe tron[6].
3. In timp, cele trei momente istorice diferite - 10 mai, 9 mai, 15 martie - au fost contopite in unul singur pentru omagierea dinastiei. Unui act real (inceputul domniei lui Carol I) i s-au adaugat doua licente istorice: proclamarea Independentei (votata la 9 mai 1877) si a Regatului (legea fiind promulgata, deci aflata in vigoare de la 15 martie 1881). Ele erau determinate de necesitatea politica de a-l omagia pe Carol I, devenit primul rege al Romaniei moderne.Odata cu scurgerea timpului si intr-un regim republican falsificarea datelor istorice nu numai ca nu este necesara din punct de vedere politic, dar se impune respectarea adevarului istoric, inclusiv de catre mass-media si formatorii de opinie.
Grafica - Ion Maldarescu
--------------------------------------
[1] „Monitorul oficial”, nr. 118 din 27 mai 1877, p. 3 449.
[2] Mihail Kogalniceanu, Texte social-politice alese, p. 315-316.
[3] „Monitorul oficial”, nr. 118 din 27 mai 1877, p. 3 453.
[4] „D.A.D”, nr. 60, sedinta din 14/26 martie 1881, p. 1 815.
[5] „Monitorul oficial”, nr. 60 din 15 martie 1881.
[6] Ioan Scurtu, Istoria romanilor in timpul celor patru regi (1866-1947), vol. I Carol I, Bucuresti, Editura stiintifica si Enciclopedica, 2001, p. 121.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page