Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Dumitru Ichim - Poezii


(Kitchener, Ontario)


CANTEC PENTRU LUNA MEA

Apele si cu paunii
mi-adormeau pe hoata lunii:
''Dormi, trag clopotul de raza
vis din mugur s-ai de paza.
Dormi, ca steaua in smaralda
cand in umbra ei se scalda.
Dormi, ca rasuflatul ierbii
cand il beau cu ochii cerbii...

Obosit e nucul, credu-l,
tot cercand sa-adoarma iedul.
Macu-nfofolit in rochii
si-a-nchis sufletul si ochii.
Somn din stea izvorul beu-l
sa-si adape curcubeul.

Unde-o fi ultimul tril?
Dupa vis, tiptil, tiptil
somn usor, pe ape line,
catre ea acuma trecu-l:
Nani, vis de margarit...''

- ''S-o crezi tu c-am adormit,
zise hoata. Stinge becul
si-aide fuga langa mine!''


CIOBUL

Acest cantec sumerian l-am descifrat de pe o tablita de lut din care ramasese pe ciob scrise doar cuneiformele pentru ''regina Ninlil'' si ''sarut''. Virgulele apartin autorului.


''Pe umarul gol,
ca obrazul subtire  
al marului,
lasa-ti  cantecul parului
sa-si despleteasca pacatul
ce-a fost al luminii
o noapte.

Toate vinurile
din beciuri de chimvale
ni le-au baut pana-n zori
printii apelor tale,
Tigrul si  Eufratul!

Chiparosii sporesc
cu inca-un luceafar inaltul,
cand numele tau,
cu mana la gura il strig
departarilor.

Lasa-te-n bratele mele
cum eufratica delta isi leagana marilor
luna.

Numai ea descantecul ni-l
dezsoapta usor
de pe soapte
ca panza borangicului de nor
de pe rotundul marului
alb.
Lasa-ti cantecul parului
sa-mi despleteasca pacatul
ce-a fost al luminii
o noapte,
intreaga.
Numai descantecul ni-l...

In ochii tai Regina Ninlil
gradina de stihuri mi-e cerul,
cu papadii albastre
din neamul peruzelor.

Rodia vesela canta
ca luna-copil
racoarea fara de umbra
a buzelor.
Numai ale tale Regina Ninlil
au dreptul sa-mi cante Sumerul!

Lasa-te-n bratele mele!
Gradina Nibiru din noi s-a nascut...''

...si-acestea zicand,
Enlil,
precum migdalul aplecat
pe umarul noptii
s-a trezit inflorind
Reginei Ninlil
sarut dupa sarut.

 
LA EUFRAT, LA ZAMISLIREA LUNII

Ninhursag
graitu-a din nou catre Ninlil:
''Esti inca timpului copil,
dar trupul tau e inflorit
atat de crud in foamea de rodit.
Sa nu ti-l vada dezgolit
nici Eufratul  
nici palmierul,
dar mai ales Enlil,
luceafar zvelt cum n-a vazut Sumerul.

Era spre seara.
Nu era nimeni sa o vada,
asa cum spune scrisul
tristetilor de lut cu fiecare cui,
cand printre salcii o pandea
Enlil si raza strecurata-a lui
prin spinii trandafirului din dor.

S-a dezbracat Ninlil
pana la cantecul cu forme de ulcior
alb cum il tinuse-n palme tremurand
olarul ca pe visu-i drag.

Era cand salcia pe mal
mai palpaia in verde spre-nserat
subtirea-nchipuire din chimval.
''Esti inca timpului copil,
asa-i graise Ninhursag,
fereste-te
sa nu te-atinga undele din iaz,
dar mai ales, asculta-ma Ninlil,
fereste-te de gandul rau
ce ti l-a pus
Fiul-de-Cer  cu sceptru si tiara;
din carnea ta va rupe ca o fiara,
luceafar zvelt
cu buzele-nsetate
de trupul tau.''

O, niciodata
rau-printul Eufrat
atata luna plina in brate n-a-nflorit
si-o saruta cu fiecare unda
cutremurat
pana la piatra din strafund
cu care raiul s-a zidit.

In vremea-aceasta, ba gresesc,
nu se nascuse timpul nostru,
parca
era mereu april.

Din trestii cantatoare
o barca
si-a facut Enlil
plutind spre ea
ca mal viclean spre lotus
cand din lumina-i bea.

Luceafar zvelt,
Fiul-de-Cer,
sa nu o inspaimante,
a inceput sa-i cante
cu inima, ca valul,
cum n-a cantat chimvalul
de cand aduse, furt din cer,
focul iubirii din Sumer:

''Iubeste-ma,
cum nu a fost iubire
de la-nceput de lumi,
de cand ma stiu.

Iubeste-ma
presusului iubirii
pe-acolo unde numai noi suntem,
departe de cuvant pustietor
ce-a bantuit spre tine Ninhursag.
Inoata-mi sufletu-mi si-mi spune:
Bine-ai venit la mine-n prag,
luceafar zvelt ca palmierul!
Hai, spune-mi cat de mult ti-s drag
si-ti daruiesc
inaltul din genune spre tarie
si-n patru colturi lumea
ce-au inflorit Sumerul.

Vino,
in codru-mi mirosind a cetini
si a miresme de santal,
in brate sa te port
ca ardere de tot...
Frag pentru fraga,
buzele noastre
fantanii inceputul
au sa-nvete
si numai cu sarutul,
intreaga-ti frumusete,
precum e roiul in livada,
povestea din lumini sa ti-o culeaga!''

...si-l asculta Ninlil
dar nu intelegea
hipnotizarea fiorului subtil
cum ar putea, cum a putut
ca vanatorului atat de drag...?
Dar sfatul dat de Ninhursag
suna tot mai departe
precum un dor pierdut,
ca visul rosu din ulcior -
durerilor de strugur
zdrobit salbatic
sarut dupa sarut.
Padurile se-aprind
si toate dintru toate ard.
Se-acopere in fuga
si pe sub cedri-alearga
precum gazela ca sa scape de ghepard,
dar inima-i uitand de Ninhursag
o sfatuia-ntepata de bradet:
Ce-ar fi sa-ncetinez din fuga
cu pasul mai incet,
ca tare m-as vrea prinsa
in brate de luceafar si ghepard?
Padurea inimii-i aprinsa
si toate-n mine ard.
La ce te-ajuta sfatuirea
ce ti s-ar vrea sa-ti fie gard
cand focul ti-a trecut de poarta?

...si cum au ars!
Din ei numai sarutul
a ramas.
Ce a urmat
din timp ne este rupt
sa nu citeasca lutul.

Tablita este sparta,
dar ciobul inca arde
din vesnicia ce curgea la Eufrat.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page