Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SEMNIFICATIA SARBATORII PASCALE LA CRESTINI - Partea I


Incepand cu prima zi a saptamanii in care Domnul Iisus a intrat in Ierusalim, calare pe un magarus si pana la inviererea Sa din morti, in mod traditional, aceasta saptamana a fost numita Saptamana Patimilor sau Saptamana Mare a Pastilor. In aceasta perioada, ne aflam in cea mai mareata, binecuvantata si cea mai minunata perioada a anului, indiferent de programarea ei calendaristica sau de acceptarea ei intre Marile Religii ale Lumii.
Au trecut aproape doua mii de ani si an de an, ne aducem aminte ca Domnul Iisus, intrupat de la Tatal prin Fecioara Maria, a venit si a locuit printre oameni, s-a facut Om ca sa inteleaga nevoile si problemele noastre, ca apoi, sa fie rastignit pe o cruce, un stalp de tortura, ca sa aduca oamenilor, celor care cred in jertfa si invierea Lui, mantuirea.
Faptul ca aceasta sarbatoare nu a luat sfarsit pana in zilele noastre sau nu s-a „pierdut” undeva in spatiu, dovedeste clar ca Iisus Cristos nu a fost vreun mit, inventie sau vreo teorie nascocita de preoti sau agnosticii din aceea vreme, ci realitate.
Pentru iudei, sarbatoarea pascala are cu totul o alta semnificatie, chiar daca poarta in ea profetia mortii si a inviereii Domnului Iisus.
Cu mii de ani in urma, Dumnezeu, prin Moise, a salvat poporul evreu din robia egipteana, dupa o perioada de 430 de ani prin sacrificarea unui miel de parte barbateasca, fara cusur. Cu sangele mielului sacrificat, evreii ungeau usiorii caselor pentru a fi recunoscute de ingerul Domnului care trecea pe langa casele israelitilor, stropite cu sange, lovind in acelasi timp casele egiptenilor.
Noaptea aceea a fost numita de catre israeliti, Noaptea Salvarii sau Sarbatoarea Pascala, sarbatoare in amintirea evenimentului dar si a animalului sacrificat, care prin sangele sau a salvat familiile evreilor de la moarte.
Una din lectiile importante pe care le avem de invatat de la sarbatoarea pascala a iudeilor, este ca, ceea ce faci aproapelui tau, la randul tau, la fel ti se va face.
Evreilor li s-au omorat intaii nascuti de parte barbateasca, iar Dumnezeu a aplicat aceeasi metoda poporului egiptean, omorand intai nascuti. Familiile egiptene au simtit aceeasi durere pe care le-au provocat-o evreilor. Si ori de cate ori, neindreptatim pe cineva, intr-o zi vom simti si noi aceeasi durere pe care o pricinuim semenilor nostri. Dar totodata, stim ca exista sangele unui „miel pascal”, nevinovat, care ne poate salva de la pedeapsa si moarte, atat timp cat vom sta ocrotirea acestuia.
Niciodata sa nu crezi ca vei fi scapat de raul pe care il faci altora. De aici si zicala romaneasca: „cum faci, la fel ti se va face!”
Vei fi judecat, dupa cum ai judecat. Iar daca ai avut mila pentru aproapele tau, daca l-ai iertat cand ti-a gresit, la randul tau, in ziua judecatii, vei fi judecat cu mila si iertat de faptele tale, prin sangele mielului pascal.
Sarbatoarea pascala la evrei, poarta amprenta salvarii din robie de sub puterea egiptenilor. Acesta a fost primul Paste profetic din Biblie, pentru ca mai tarziu avea sa vina pe lume Adevaratul Miel Pascal, trimis de Dumnezeu - Tatal.
Perioada cuprinsa intre Intrarea domnului Iisus in Ierusalim si Invierea Sa, se numeste Saptamana Patimilor si este plina de evenimente semnificate pentru crestinii din lumea intreaga.
In Sfanta Scriptura, in cartea apostolului Ioan 12: 1, citim: „Cu sase zile inainte de Pasti, Isus a venit in Betania, unde era Lazar, care fusese mort si pe care il inviase din morti”. Simtind ca I se apropie Ceasul, Iisus a dorit sa mai petreaca cateva zile in casa prietenilor sai, Maria, Marta si Lazar. In timp ce era aici, Maria i-a uns picioarele cu mir de nard, un parfum mirositor de mare pret, ca un act al smereniei si al adoratiei ei pentru Fiul lui Dumnezeu.
Aceasta manifestare plina de dragoste, a dovedit devotamentul Mariei, fata de Iisus si bunavointa de a-L sluji.
Ungerea lui Iisus de catre Maria, era un act de mare sacrificiu deoarece mirul era foarte scump, dar ea stia ca posibilitatea de a-si exprima devotiunea fata de El, va disparea curand. Asa ca, Maria s-a folosit de ocazia care s-a ivit atunci. Credinciosia ei in Domnul Iisus si devotamentul fata de El, sunt exemplul cel mai inalt pe care il doreste Dumnezeu in noi.
Din acest motiv, a spus Domnul Iisus ca gestul ei de dragoste va fi spus oriunde se va propovadui Evanghelia. Gestul Mariei a fost expresia profunda a devotamentului si slujirii fata de invatatorul ei. Exemplul Mariei ne invata ca credinciosia crestinilor inseamna mult mai mult decat a lucra pentru Hristos. Este in primul rand o slujire personala a Lui. Invatam ca devotamentul nostru sincer si iubirea noastra pentru Hristos, constituie cel mai pretios aspect al relatiei noastre cu El.
In ziua urmatoare, pentru ca era sambata, iar legea poporului evreu cerea ca ziua a saptea, sambata, sa fie o zi de odihna, ramanand in casa prietenilor sai din Betania, Domnul Iisus a petrecut ziua in mod traditional, respectand ziua de Sabat. In prima zi a saptamanii, duminica, Iisus a calatorit spre Ierusalim calare pe un magarus. Cand domnul Iisus a intrat calare in Ierusalim, dupa cum era obiceiul poporului evreu, multi credeau ca Mesia va restabili pe Israel ca natiune si va domina peste popoarele din jurul Iudeii, in sens politic.
Nici pana in ziua de astazi, multi iudei nu au inteles ca scopul venirii lui Iisus in lume, nu era ca sa domneasca peste vreo tara anume. Desi El isi exprimase cu claritate scopul Sau, zicand: „Imparatia Mea nu este din lumea aceasta” si facuse atatea minuni printre ei.
Dezamagiti, aceeasi multime care ii strigase „osana!”, va striga mai tarziu, „rastigneste-l!” constantand ca nu este Mesia pe care si-l dorise (oare, de cate ori nu suntem si noi dezamagiti cand planurile noastre nu sunt in concordanta cu cele divine?).
Domnul Iisus mergea calare spre Ierusalim... Prin intrarea Sa pe magarus, Iisus da marturie public, ca El este imparatul lui Israel si Mesia cel profetit de prorooci. Aceasta intrare triumfala, a fost profetita cu multi ani in urma de catre proroocul Zaharia 9:9. „Salta de veselie, fiica Sionului! Striga de bucurie, fiica Ierusalimului! Iata ca Imparatul tau vine la tine. El este neprihanit si biruitor, smerit si calare pe un magarus, pe un manz, pe manzul unei magarite”.
Intrarea smerita in Ierusalim, este un act simbolic menit sa arate ca Imparatia Sa nu este din lumea aceasta si ca El nu a venit sa domneasca asupra lumii prin forta si violenta. Refuzul Sau de a se compara cu un invingator militar dovedeste ca Imparatia Lui este spirituala. Dar noi? Lasam noi slava acestei lumi pamantesti pentru cea a lui Iisus sau negam existenta Mantuitorului pentru diferite ocazii si castig personal?
A doua zi, luni, Domnul Iisus s-a intors la templu. Gasind curtea templului plina de negustori si schimbatori de bani care realizau un mare castig din schimbarea monedelor evreiesti pe banii paganilor, Isus i-a alungat biciuindu-i pe negustori si a rasturnat mesele lor pline cu marfuri de negot si monede.
Aceasta este a doua oara cand Isus a intrat in Templu curatindu-l de necuratie. Cei ce poarta numele lui Iisus Cristos, trebuie sa stie ca fatarnicia, lacomia, interesul personal, imoralitatea si necuviinta in Casa lui Dumnezeu si in inimile noastre, va aduce judecata si dreapta lui indignare.
Hristos este Domnul Bisericii Sale si cere ca ea sa fie o Casa de Rugaciune, un loc in care credinciosii sa se intalneasca cu El, in devotiune spirituala, rugaciune si inchinare. De aceea, Casa lui Dumnezeu nu trebuie profanata, transformata in mijloc de propasire sociala, de castig banesc sau divertisment. Inima noastra poate deveni o locuinta pentru Duhul Sfant cat timp in ea nu domneste imoralitatea, fatarnicia, interesul personal, necuviinta sau alte lucruri care nu aduc cinste numelui Sau. Ori de cate Casa lui Dumnezeu, (Biserica) si inima noaastra sunt folosite in astfel de scopuri, atunci ele devin „o pestera de talhari”.
De ce Iisus a ales sa biciuiasca negutatorii in templul Sau? Acest gest este urmat de o serie de motive.
- Cea mai mare grija a lui Cristos este sfintirea noastra si sinceritatea plina de evlavie in Biserica Sa.
- Inchinarea in Biserica trebuie sa fie in „Duh si-n Adevar”, deoarece Biserica este un loc al rugaciunii si al comunicarii cu Dumnezeu. Iar El, nu se prezinta intr-un loc unde se fac tot felul de talharii si marsavii profanand astfel Sfanta Sfintelor unde prezenta Lui era simtita de catre preotii din vechime.
Oare cati slujitori ai lui Dumnezeu si cati preoti mai pot spune in ziua de azi ca simt prezenta lui Dumnezeu in timpul slujirii?
- Cristos va osandi pe toti cei care folosesc Biserica, Evanghelia sau Imparatia Sa pentru castig, slava personala sau auto-promovare, indiferent din ce confesiune provin acestia.
- Cristos doreste ca dragostea sincera pentru Tatal Ceresc si scopul Sau mantuitor pentru oameni, sa nasca o dorinta mistuitoare in inimile noastre pentru Casa si Imparatia Lui. Cu alte cuvinte, asemanarea noastra cu Cristos, implica intoleranta fata de pacatul din Biserica si din viata noastra personala. In urma acestui act facut de Iisus in Templul Sau, multimea incepuse sa carteasca, cautand un motiv ca sa-l parasca la „mai Marilor Preoti”.
Ziua de marti, a fost ziua controverselor si a pildelor. Evanghelistul Ioan scrie: Intr-una din aceste zile, cand Isus invata norodul in templu si propovaduind Evanghelia, au venit deodata la El, preotii cei mai de seama si carturarii, cu batranii” (Ioan 20:1).
Acesti preoti, carturari si batrani, au venit la Domnul Iisus ca sa-L ispiteasca si sa-I gaseasca vreo vina. Dar pentru ca Iisus era sfant, in el nu s-a putut gasi nicio vina. Acestia, stiind ca este Fiul lui Dumnezeu si, pentru ca nu vroiau sa aiba pe cineva mai intelept decat ei, si astfel sa piarda influenta poporului, au cautat un motiv ca sa-l omoare.
In Ierusalim, Iisus a evitat capcanele intinse de preoti si de farisei. Dar in aceea zi, pe muntele care predomina Ierusalimul, Muntele Maslinilor, El a vorbit in pilde si a prevenit poporul de farisei. Fariseii erau oamenii care marturiseau cu gura credinta lor in Dumnezeu, dar in inimile lor nu simteau nimic pentru El si mantuire. Tot pe Muntele Maslinilor, El a prevestit distrugerea Marelui Templu al lui Irod si a vorbit ucenicilor despre evenimentele viitoare si revenirea Sa. Domnul Iisus a spus ucenicilor: „Vegheati dar in tot timpul si rugati-va, ca sa aveti putere, sa scapati de toate lucrurile acestea care se vad si sa puteti sta in picioare inaintea Fiului Omului”.
Domnul Iisus a vrut sa spuna ca cei care il urmeaza pe Cristos, trebuie sa se pazeasca de pacat si sa se roage ca dragostea lor fata de El si Biserica sa nu se micsoreze. Astfel, vor putea primi har si putere pentru a inainta in credinta. Doar prin credinta si staruinta, vom putea scapa de toate lucrurile ingrozitoare care vor veni in zilele din urma, peste lume. Fariseii si preotii auzind aceste lucruri, au hotarat intre ei sa-L omoare pe Iisus, ademenind pe unul din ucenicii Lui. In ziua de miercuri, in timp ce Iisus se odihnea, in curtea Sinedriului (consiliul bisericesc), preotii stabileau cu Iuda Iscarioteanul, pretul tradarii. Un pret de numai 30 de arginti.
In momentul de fata, ma intreb: oare, pentru cati arginti, pentru cate lucruri pieritoare si nefolositoare, tradam deseori pacea, dragostea si bunatatea lui Dumnezeu? Acesti arginti pot deveni idoli in viata noastra, punand pret mai mult pe lucrurile pieritoare, ignorand Jertfa Mantuitorului si Invierea Sa.
Joi, pentru ca a simtit ca a sosit ceasul mortii Sale, Iisus a vrut sa serveasca ultima cina de Pasti impreuna cu toti ucenicii Sai.
In casa unui prieten, intr-o camera de la etaj, numita de evanghelisti „camera de sus”, in timpul servirii Cinei, Iisus S-a pregatit pe Sine si pe ucenici pentru evenimentul mortii Sale. Totodata, Iisus descopera pe tradatorul Sau, zicandu-i: „Fiul omului, negresit, se duce dupa cum este scris despre El, dar vai de omul acela, prin care este vandut Fiul omului. Mai bine ar fi fost pentru el, sa nu se fi nascut”.
Iisus judeca si apreciaza viata dintr-o perspectiva spirituala si vesnica. El spune ca mai bine ar fi pentru cineva sa nu se nasca, decat sa nu-L primeasca pe El ca Domn si Mantuitor, alegandu-si singur sa isi petreaca vesnicia in Iad.
„Dupa ce a spus Domnul Isus aceste cuvinte, ucenicii se uitau unii la altii si nu intelegeau despre cine vorbeste”. Este atat de interesant ca, desi au umblat ca fratii timp de trei ani si jumatate, ei nu au putut observa dublul rol pe care il juca Iuda Iscarioteanul. Rolul de tradator al lui Iisus dar si ucenicul Sau, mascandu-si fatarnicia cu multa iscusinta.
Unele persoanele care nu poarta in inima teama fata de Divinitate, au aceasta capacitatea de a-si ascunde fata de oameni, adevaratul caracter, inselandu-i pe cei din jurul sau. Si inca un amanunt foarte important si de retinut minte: Iuda Iscarioteanul umblase impreuna cu Cristos. Fusese prezent la minunile si predicile Sale, totusi, dragostea de bani si lacomia, l-au impiedicat sa vada in Iisus Fiul Lui Dumenzeu.
Chiar si astazi exista in Biserica oameni din aceea care apar neprihaniti in ochii altora, dar in inima lor gasesti multa rautate si fatarnicie. Prin aceasta, Iisus ne invata ca nu mersul la Biserica, (desi este foarte important sa te intalnesti cu Domnul in Casa Lui), nici ritualurile vreunui cult nu iti mantuie sufletul, daca inima ta nu crede cu adevarat in El.
In seara de joi, Cristos a dat mesei de Pasti, o noua semnificatie. Painea si Potirul au reprezentat trupul Sau care avea sa fie curand sacrificat si sangele sau care avea sa fie varsat, astfel a instituit Legamantul Cel Nou, Legamant facut prin Insasi jertfa Sa.
Sangele lui Iisus Cristos a curs pentru noi ca sa ne aduca iertarea pacatelor si mantuirea. Moartea Lui pe cruce a incheiat un nou legamant intre Dumnezeu si toti aceia care il primesc ca in viata lor persoanla. Cei care se lasa de pacate si se intorc la Dumnezeu, prin credinta in El, vor fi iertati si eliberati de sub puterea lui Satan. Aceia vor primi o viata spirituala noua, vor fi facuti copii ai lui Dumnezeu, vor fi botezati in Numele Sfintei Treimi si vor avea trecere oricand inainte Lui pentru a primi mila, har, putere si ajutor in nevoi.
Dragostea Tatalui Ceresc pentru omenire, l-a impins pana intr-acolo, sa isi dea singurul Fiu ca sa fie rastignit. Exista multe religii in lumea intreaga si respectam convingerea fiecarui om. Dar niciodata nu am auzit de o dragoste atat de mare, incat cineva sa priveasca cu durere sfasietoare cum fiul sau moare in chinuri groaznice pentru salvarea unei vieti. In agonia mortii, Cristos ar fi putut sa coboare de pe cruce. Dar nu a coborat, tocmai ca noi astazi sa ii intelegem dragostea-I minunata. Pretul neascultarii noastre a fost platit acolo, sus, la Calvar, prin varsarea sangelui sfant pe cruce. Ce facem noi astazi, cinstim sangele Lui cel sfant sau il calcam in picioare ignorandu-l?

Gabriela Janik ( Aldingen, Germania )

Bibliografie:
Sfanta Scriptura, traducere dupa Dumitru Cornilescu
Prelegeri de Teologie Sistematica de Henry Clarence Thiessen
Dictionar Biblic, 1995, SMR. Biblia cu Explicatii, SMR

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page