Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Persoana si lucrarea Duhului Sfant in Patristica Preniceeana

(Continuare din editia precedenta)

2.7. SFANTUL DUH IN TEOLOGIA APOLOGETILOR - O PRIVIRE GENERALA

Origen atesta existenta darurilor spirituale in Biserica, dar, nu uita sa mentioneze diminuarea abundentei lor in raport cu timpul apostolic. Origen confirma cunoasterea de mana intaia a darurilor spirituale de vindecare, exorcism si de vorbire sau rugaciune prin Duhul Sfant. Cercetand istoria manifestarii darurilor Duhului, autorul american Cecil M. Robeck, observa ca Origen invata si practica rugaciunea in limbi straine, asa cum rezulta din comentariul origenistic in Romani 8: 26. Robeck noteaza: "Origen sustinea ca rugaciunea in limbi straine, exista pe vremea lui si credea ca aceasta era benefica, in faptul ca prin acest tip de rugaciune, Duhul (Sfant) mijlocea cu zel inaintea lui Dumnezeu.

Pentru Novatian, Duhul Sfant lucreaza acolo unde puritatea vietii de credinta ii permite sa se manifeste. In lucrarea sa de capatai Despre Trinitate, Novatian mentioneaza dupa cum urmeaza:

<<Cel ce da acestea este El (Duhul Sfant) care aduce profeti in Biserica, instruieste invatatorii, calauzeste limbile, da puteri si daruri de vindecare, face lucruri minunate, procedeaza la discriminarea spiritelor (rele), ofera putere de conducere, sugereaza sfaturi (sfinte), aduce ordine si aranjeaza oricare alt dar care vine din charismata; astfel, facand Biserica Domnului de pretutindeni si in toate, perfecta si completa.>>

In viziunea lui Novatian, noutatea lucrarii Duhului Sfant sta in operarea ordinei din Biserica lui Hristos. Totusi, nici acum spre sfarsitul secolului al treilea, operarea charismatei nu este oprita de Dumnezeu, potrivit pozitiei cezationiste a multor teologi moderni. Nici abundenta sau varietatea de daruri spirituale nu este obstructionata de Dumnezeu.

In studierea invataturii despre Sfantul Duh la apologetii preniceieni, acest autor a observat un aspect doctrinal comun Penticostalismului contemporan, in operele sau scrierile lui Ciprian Africanul. Este comun in teologia Penticostala sa se afirme ca darul Sfantului Duh este urmator convertirii. Si acest dar nu este cel al prezentei Duhului Sfant in credincios la convertire (cf. Ioan 14:23; 1 Cor. 3;16 ; 6:19), ci cel al manifestarii harismatice la botezul cu Duhul Sfant, si care este primit in urma convertirii, nu concomitent cu aceasta. Ciprian scrie:

<<Caci cel ce a fost sfintit si ale carui pacate au fost indepartate prin botez si astfel a fost reformat spiritual intr-un om nou, a devenit apt sa primeasca Duhul Sfant... Omul nu este nascut (din nou) prin punerea mainilor cand primeste Duhul Sfant, ci in botez (in apa) si astfel, fiind deja renascut, el poate primi Duhul Sfant, asa cum s-a petrecut si cu primul Adam. Caci, prima data, Dumnezeu l-a facut pe Adam si apoi a suflat in narile lui suflare de viata.>>

Se pare ca Ciprian invedereaza concludent doua lucrari ale Duhului Sfant in viata crestinului. Prima, la convertire, prin actul punerii mainilor, in ceea ce ar putea fi o rugaciune de consacrare a vietii in slujba Mantuitorului Iisus, si a doua, dupa convertire, prin primirea puterii spirituale pentru o viata activa in domeniul spiritual, precum viata lui Adam, dupa ce, Duhul de viata de la Dumnezeu a intrat in el, si astfel Adam a capatat intelepciunea divina, numind toate lucrurile din universul sau (cf. Geneza 2:19-20). O astfel de teologie, nu pare fortata nici super-impusa celei lui Ciprian. Acest autor crede ca bazele pentru o teologie liniara a Duhului Sfant in Biserica lui Hristos, pot fi gasite cu usurinta in scrierile apologetilor, ca de fapt in istoria fiecarei perioade a Bisericii.

Tertullian, acest gigant al perioadei preniceene, omul a carui gandire a fost utilizata in formularea Crezului Niceian din 325, nu este lipsit de marturie pneumatologica. De fapt, aderarea lui la Montanism vorbeste despre o dorinta si o tendinta in Tertullian de a trece dincolo de tiparele formaliste care se conturau in Biserica primara. In Tratatul despre suflet el scrie despre darurile spirituale:

"Fiindca noi admitem charismata spirituala, sau daruri, ne-am facut vrednici de innobilarea cu darul profetic... avem printre noi chiar o femeie a carei parte a fost sa fie binecuvantata cu adevarate daruri de revelatie... Toate descoperirile ei sunt examinate cu atentie pentru ca adevarul lor sa poata fi verificat".

In lucrarea intitulata Catre Scapula, mentioneaza instante nenumarate de exorcism si vindecare divina.

Adresandu-se ereticului Marcion, Tertullian demonstreaza ca un semn specific al ortodoxiei teologice este acela al exersarii darurilor spirituale, cum ar fi vorbirea in alte limbi. Scriind impotriva ereziei marcionite, Tertullian afirma:

<<Sa vedem daca Marcion poate arata daruri ale dumnezeilor lui, ceva profeti care sa nu fi vorbit din firea omeneasca, ci prin Duhul lui Dumnezeu, oameni Caci, prima data, Dumnezeu l-a facut pe Adam si apoi a suflat in narile lui suflare de viata.>>

Se pare ca Ciprian invedereaza concludent doua lucrari ale Duhului Sfant in viata crestinului. Prima, la convertire, prin actul punerii mainilor, in ceea ce ar putea fi o rugaciune de consacrare a vietii in slujba Mantuitorului Iisus, si a doua, dupa convertire, prin primirea puterii spirituale pentru o viata activa in domeniul spiritual, precum viata lui Adam, dupa ce, Duhul de viata de la Dumnezeu a intrat in el, si astfel Adam a capatat intelepciunea divina, numind toate lucrurile din universul sau (cf. Geneza 2:19-20). O astfel de teologie, nu pare fortata nici super-impusa celei lui Ciprian. Acest autor crede ca bazele pentru o teologie liniara a Duhului Sfant in Biserica lui Hristos, pot fi gasite cu usurinta in scrierile apologetilor, ca de fapt in istoria fiecarei perioade a Bisericii.

Tertullian, acest gigant al perioadei preniceene, omul a carui gandire a fost utilizata in formularea Crezului Niceean din 325, nu este lipsit de marturie pneumatologica. De fapt, aderarea lui la Montanism vorbeste despre o dorinta si o tendinta in Tertullian de a trece dincolo de tiparele formaliste care se conturau in Biserica primara. In Tratatul despre suflet el scrie despre darurile spirituale: "Fiindca noi admitem charismata spirituala, sau daruri, ne-am facut vrednici de innobilarea cu darul profetic... avem printre noi chiar o femeie a carei parte a fost sa fie binecuvantata cu adevarate daruri de revelatie... Toate descoperirile ei sunt examinate cu atentie pentru ca adevarul lor sa poata fi verificat". In lucrarea intitulata Catre Scapula, mentioneaza instante nenumarate de exorcism si vindecare divina.

Adresandu-se ereticului Marcion, Tertullian demonstreaza ca un semn specific al ortodoxiei teologice este acela al exersarii darurilor spirituale, cum ar fi vorbirea in alte limbi. Scriind impotriva ereziei marcionite, Tertullian afirma:

<<Sa vedem daca Marcion poate arata daruri ale dumnezeilor lui, ceva profeti care sa nu fi vorbit din firea omeneasca, ci prin Duhul lui Dumnezeu, oameni care sa fi prevestit lucrurile care vor veni si care au facut cunoscute tainele inimilor; sa-l vedem (pe Marcion), alcatuind psalmi, avand o vedenie, o rugaciune - dar acestea sa fie prin Duhul, intr-o stare de extaz, adica intr-o transfigurare (spirituala) care se vede ori de cate ori o vorbire in limbi se manifesta prin el. Toate aceste semne sunt comune celor de partea mea fara de nici o dificultate.>>

Faptul surprinzator pentru cercetatorul in teologie, este deliberarea cu care Tertullian vorbeste despre lucrarea Duhului Sfant. Pentru el, Duhul este o Persoana activa, care inspira si care confirma ortodoxia credintei. Putini teologi contemporani acestei generatii, s-ar incumeta sa marturiseasca crezul lui Tertullian. Dar acesta, nu este un om care sa fie usor impresionat de vreo manifestare charismatica. In pasajele citate din scrierile lui, investigarea critica a manifestarii charismatice devine un trebuie, caci sanatatea spirituala a comunitatii nu poate fi periclitata de vreo pretentie de dar spiritual.

Va urma

Lazar Gog

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page