Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DESPRE DECLARATIILE DE IUBIRE

Marina GLODICI

Ne-am obisnuit sa auzim si sa rostim cuvinte mari, spuse uneori din emotie, alteori din suflet, in fata cuiva. Si toate acestea pentru a da de inteles cat de mult inseamna pentru noi  si a arata implicarea noastra umana in contextul respectiv. Pentru ca suntem in perioada in care se spune ca „sperantele dragostei plutesc in aer”,  voi incerca sa dezbat semnificatia declaratiilor de dragoste privind atat oportunitatea lor cat si responsabilitatea ce o implica. Greu subiect, nu-i asa?

Recent, cineva mi-a povestit o intamplare despre un cuplu, cum ca, cei doi „s-au iubit foarte mult si acum s-au despartit pentru ca nu se mai iubesc”. M-a contrariat aceasta expresie si i-am spus ca dragostea nu poate trece. Trec sau se diminueaza doar dorintele care sunt cuprinse in „eros” si eventual se destrama o prietenie mai mult sau mai putin sincera  bazata pe un interes. Multi cred ca acest curent de concubinaj rezolva „problema dragostei”, numai ca daca nu armonizezi sufletele, nu exista nicio comuniune. E ca intr-o orchestra in care trebuie sa acordezi viorile si flautele (sufletesti si psihice) si la urma tobele (sexualitatii). Daca se inverseaza aceste lucruri, zgomotul asurzitor al libidinozitatii si al senzualitatii, va face neauzit orice sunet placut al sensibilitatii, al pretuirii celuilalt, respectiv al dragostei fara conditii (agape). Si daca tinerii vor sa faca mai multe „incercari si teste de potrivire” risca sa nu mai stie si sa poata iubi cu sufletul. Si asta e  adevaratul „esec in dragoste”.

Declaratiile de dragoste constituie un lucru foarte serios care are o implicare profunda si o responsabilitate mare. Auzim de multe ori „Te iubesc” daca... imi dai, daca imi faci... doar daca... e vorba despre o dragoste interesata, conditionata. „Te iubesc” inseamna cu adevarat: „Pe tine, si numai pe tine te iubesc. Tu domnesti in inima mea. Tu esti sotia pe care mi-am dorit-o. Dau totul pentru tine, pe mine insumi si tot ce-mi apartine. Vreau sa traiesc numai pentru tine si sa muncesc numai pentru tine. Sunt gata sa te primesc. Voi fi totdeauna ingaduitor cu tine. Nu te voi forta niciodata, nici macar cu vorba. Voi fi cu tine totdeauna sincer, cinstit, serios. Te voi pazi, apara si feri de orice rau. Vreau sa impart cu tine averea, gandurile, inima si corpul meu. Nu vreau sa fac nimic fara tine. Vreau sa raman totdeauna langa tine…”(Walter Trobisch, “Am iubit o fata”).  Unii specialisti spun ca aceste declaratii de dragoste ar trebui facute doar daca barbatul are intentia de a se casatori cu femeia in cauza. Dar chiar si in casnicie este bine ca sotii sa isi spuna cuvinte frumoase si sa-si faca declaratii de dragoste care le va stimula bucuria unei comuniuni stranse si frumoase atat sufletesti cat si fizice. Si reamintesc faptul ca vorbesc despre dragostea dintre un baiat si o fata aflati la varsta maturitatii care vor sa-si intemeieze o familie si dintre un barbat si o femeie chiar casatoriti.
    
Pana la varsta la care pot sa-si asume responsabilitatea unei familii, tinerii trebuie sa cultive iubirea „agape”, iubirea de parinti, frati, rude, prieteni, colegi, si de oameni (care nu cuprinde „erosul”). Sa-si formeze un caracter care sa aiba trasaturile pe fondul unei dragoste neconditionate, care le va putea da forta de a fi statornici si hotarati de a ramane cinstiti, loiali, sinceri, adevarati si sacrificatori pana la capat.  Atunci cand  cineva iubeste, asculta, este rabdator, plin de bunatate, nu cauta folosul sau (adica nu e interesat sa castige material din relatia respectiva), nu se „umfla de mandrie”, nu se poarta necuviincios. Crede totul, sufera totul si spera cu bucurie. Dragostea este o alegere in viata. Si daca il alegi pe Dumnezeu ca model de iubire, cred ca nu poti  fi niciodata dezamagit. Este calea fericirii, a pacii si a armoniei atat cu tine insuti cat si cu ceilalti.

Se vor gasi unii sa spuna ca toate aceste lucruri enumerate mai sus sunt depasite de vreme. Eu le spun clar: valorile umane au ramas aceleasi, dragostea are aceeasi semnificatie si Dumnezeu este acelas in dragostea Lui atat fata de cei buni cat si fata de cei rai. Daca tinerii sunt bine educati in familie privind relatiile interumane inainte de casatorie, adica li se spune sa respecte, sa pretuiasca viata si fiinta fetei sau a baiatului cu care au legat prietenie, cu siguranta vor evita situatiile neplacute si vor invata autocontrolul si vor sti sa fie echilibrati.  Si asta pentru ca cei care se conduc dupa instincte, ajung sa fie adulti cu simtaminte primare, sa actioneze doar din nevoile primare si pot avea necazuri in dragoste si genereaza probleme in societate deoarece mai tarziu vor hartui si chiar abuza. Dragostea nu forteaza niciodata. Domnul Isus spune: „Daca voieste cineva sa ma urmeze”. Dragostea adevarata nu forteaza, nu foloseste trucuri, nu flirteaza, „nu starneste sau trezeste instinctele”, nu practica viclenia, „nu jura ca sa insele”, asteapta cu bunatate, intelegere si speranta, pretuieste sufletul celuilalt si il protejeaza printr-un comportament decent, frumos si respectuos, acorda celuilalt libertatea de a alege intotdeauna, urmareste fericirea si binele celor din jur si nu in primul rand interesele personale.

Asadar, iubirea de sine e punctul rau al fiecarui om. De acolo pornesc minciunile, declaratiile false de iubire cu scopul de a determina pe celalalt sa isi puna increderea si sa dea curs vointei celuilalt de a obtine ceva imediat pentru a-si satisface eul. Daca oamenii nu s-ar iubi atat de mult pe ei insisi, ar reusi sa se autoanalizeze si sa „razuiasca” din suflet „acea necinste murdara in care se lafaie dobitocul din nobila noastra faptura”(Alexandru Vlahuta).

Ca sa avem cu totii sufletele curate, trebuie neaparat sa ne intoarcem la Dumnezeu, sa regretam tot ceeea ce am gresit fata de El si semeni si sa acceptam jertfa Domnului Isus care ne curateste de orice „intinaciune” a cugetului si ne face sa ne lepadam de sine si sa fim umpluti de Duhul Lui Dumnezeu. Si atunci declaratiile noastre de iubire vor fi cu siguranta adevarate si vor avea adevarata semnificatie si un deznodamant fericit.    

Dumnezeu cunoaste inimile noastre si atunci cand ii spunem: „Te iubesc, Doamne, taria mea si pricina laudelor mele!”. Si daca il iubim atunci ascultam poruncile lui. O, de multe ori cerem sa se faca voia Lui si tot voia noastra o facem! Doamne, iarta-ne! El vede cat suntem de sinceri si buni si in familie si fata de prieteni. Si pentru ca e vorba despre dragostea dintre un baiat si o fata sau dintre sot si sotie, Dumnezeu vede totul in inima noastra.  De aceea haideti sa il ascultam pe Dumnezeu, sa iubim din tot sufletul neconditionat si sa iubim nu numai cu vorba, ci si cu fapta. Sa pastram comoara valorilor umane cu cea mai mare sfintenie! Pentru ca a sti iubi inseamna a fi un om viu si contopit cu Creatorul nostru. Si atunci, declaratiile de dragoste, indiferent in ce limba le-am rosti, ar fi adevarate si rostite din inimi curate. Vor fi intotdeauna oportune si mereu vor aduce multa bucurie.
--------------------------------
Marina GLODICI
Cluj Napoca
24 februarie 2015


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page