Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Vederi de pe prispa - Când tragi usa dupa tine …..


….. fara sa te mai uiti inapoi, dai locul si suprematia, amintirilor.
In apartament mai atarnau doar doua draperii rosii, vechi de aproape 100 de ani, din casa parinteasca. Le-am lasat acolo cu gandul ca daca au supravietuit timpului nu le pot jertfi ca pe niste gioarse fara de folos. Am stins lumina becului ce atarna in tavan de-un cablu simplu si am tras usa dupa mine plecand de data aceasta definitiv, dupa 34 de ani a doua oara, din tara.
Libertate-Egalitate si Fraternitate ! Ce si-a inscris revolutia franceza pe stindardul ei sunt de fapt niste idealuri pe care prezentul, dupa sute de ani, nu le-a realizat si nici nu va fi in stare. Omul ca specie se joaca cu destinul plecand dintr-un loc in altul dintr-un motiv sau altul. Ma intreb insa daca nu destinul se joaca de fapt cu omul, dupa un plan, bine randuit de Dumnezeu, iar aceste idealuri creeaza doar himera unor stari pe care nu suntem in stare sa le realizam.
Plecam la Otopeni cu taxiul. Soferul un om calm si putin vorbaret, lupta din plin cu avalansa de tabla a circulatiei capitalei de la orele 18. Conduce cu multa indemanare, asa putea zice ca un maestru in a gasi cativa metri de spatiu gol pe strada plina de vehicule pornite ca turma de oi plecata din libertatea pasunilor montane si inghhesuite deodata pe multe randuri la gura unei vai si a unei poteci inguste peste care nu pot trece toate deodata.Lupta feroce pentru fiecare metru de asfalt ! Taximetristul dovedea o indemanare care nu doar ca ma uimea pe scaunul dde langa el si imi dadea impresia ca stapaneste perfect masina.Milimetrii distanta de masinile dimprejur ma faceau participant la lupta stradala in care mai intotdeauna ieseam noi invingatori. Vazand surasul meu victorios dupa fiecare manevra cand ne strecuram ca ciorbele grase printr-o sita de bucatarie castigand teren valoros, mi-a spus ca a lucrat sapte ani in Statele Unite pe TIR-uri, carand marfuri din New Mexico la Toronto si de la Chicago la Los Angeles. Si n-ati tras usa dupa dvs, l-am intrebat.Nu, m-am intors si mi-am facut o casa cu banii castigati acolo. A dormit mai tot timpul pe TIR  si prin locurile special si bine amenajate pentru „soferii iadului“, care se gasesc din abundenta pe autastrazile americane si canadiene. Deci nu toti trag usa dupa ei mi-am zis si uite cum deodata filmul cu usa trasa dupa tine capata alte valori decat cele traite de mine acum si-n urma cu aproape 35 de ani.
Destinele nu se asemeana si nu se potrivesc mereu. De la om la om planul lui Dumnezeu e altul. Un reportaj vizionat la TV romana despre destinele romanilor plecati in Sicilia la munca, mizeria existentelor romanesti reproduse la scala unei uniuni continentale cu ambitii traditionale si culturale ce se cred inalte m-au cutremurat profund si cred ca m-au indreptatit sa trag usa dupa mine acum 35 de ani si azi, pentru a doua oara. Are nevoie ideea europeana de un nou sclavagism modern ? De ce statele occidentale cu traditii vechi si inalt grad de cultura se comporta astfel cu cei veniti sa le munceasca pe salarii jumatate si siliti sa locuiasca in conditii mizerabile ? La fel ca si coruptia, si aici sunt doua parti una mai vinovata decat alta : cea care pleaca si cea care accepta asemenea stari de lucruri.
Cursa de Nürnberg e plina ochi de calatori de origine romana. Linia aviatica cara romanii la munca peste tot in occident, face castiguri grase pe cand Tarom-ul da faliment si-si spala mainile in nestiinta managementului unei linii de zbor nationale condusa de un belgian. In jurul meu oameni cu tablet-ul sau laptopul pe brate, imbracati sau mai bine zis incliftati, care de care mai modern si mai luxos. Romanul se respecta ! Oare cati dintre ai au tras usa dupa ei si cati vor reveni sa-si fac o casa pe meleagurile unde s-au nascut ? Lumea devenita globala prin disparitia granitelor, libertatea conferita de valuta comunitara si mai ales starea de pace si munca pasnica care domneste pe  continent de mai mult de jumatate de secol confera ambelor variante termenul de posibil. Se converseaza in engleza, franceza, romana si germana. Da ! Sunt in Europa si ma bucur ca in jurul meu sunt oameni care au inteles ideea de a fi europeani, care cunoasc cel putin doua limbi straine inafara de cea materna, care zboara dezinvolt intre Atlantic si Marea Neagra sa munceasca, fara sa traga usa dupa ei, si daca totusi o face atunci cu certititudinea ca gestul nu e unul de protest ca al nostru acum 35 de ani ci unul de unitate in ganduri si simtiri cu alte popoare care-i gazduiesc si le dau posibilitatea unei vieti civilizate si mai bune.Oamenii acestia din avioanele dintre Otopeni si Nürnberg sunt adevaratii europeni manati de spiritul de unitate si pace al acestui continent.Si sunt convins aproape ca majoritatea lor n-au tras usa dupa ei ci deschid acele cai ale uniunii europene, in care respectul fata de fiecare tara, popor si traditiile lor e pe primul loc pe prispa casei care si-o vor construi odata.
Robert Pugler / Germania
10.03.2015
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page