Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ANCHETA: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU GEORGE ROCA

Nicolae BACIUT

 


 Nicolae BACIUT: Domnule Roca, intentionez sa public o carte despre exilul romanesc. Va invit pe dumneavoastra si pe cei pe care ii cunoasteti si sunt implicati in fenomenul exilului sa raspunda la intrebarile de mai jos.

 

George ROCA: Va multumesc pentru incredere. Sper sa va dau niste raspunsuri potrivite. Desigur ca am sa fac cunoscuta dorinta dumneavoastra celor din exil cu care am legaturi. Poate ca acest material publicat pe internet in revistele cu care colaborez ii va impulsiona si pe altii sa raspunda la intrebarile anchetei pe care o faceti... Pentru a putea fi contactat de cei interesati imi permit sa fac vizibila adresa dumneavoastra de e-mail: nicolaebaciut@yahoo.com Sper sa „construim” impreuna o carte interesanta. Succes tuturor!

 

Nicolae BACIUT: Exilul a rupt, geografic, familii in doua – o parte a ramas in tara, cealalta s-a stabilit peste Ocean. Ce suferinte particulare ale acestei rupturi aduce exilul? Indiferent de motivele lui?

 

George ROCA: Asa este! Exilul m-a despartit de familia mea. Nu am putut sa-mi ingrop nici unul din parinti. Cand a murit tata, in 1982, nu mi s-a permis sa reintru in Romania. Am stat 50 de zile la Budapesta, batand pe la usile Ambasadei Romane de acolo, cersind o viza de intrare in tara in care m-am nascut si la a carei cetatenie nu renuntasem. Mama a murit in 2001, in octombrie... la cateva saptamani dupa tragicul act de terorism de la New York din 11 septembrie 2001. Datorita haosului creat nu am putut sa merg la inmormantare. Deci, a doua durere in suflet! In concluzie, pana in urma cu cativa ani comunicarea cu tara era foarte dificila, nu numai din cauza distantei, a fusului orar de 9 ore diferenta intre Australia de est si Romania, dar cel mai mult din  cauza restrictiilor impuse de sistemului politic totalitar comunist care socotea exilatii ca pe niste dusmani ai tarii si ai poporului din care au plecat.

 

Nicolae BACIUT: Care sunt vamile exilului? Ce praguri sunt mai greu de trecut de catre un exilat?

 

George ROCA: Vamile exilului!? Multe! Dureri sufletesti, necunoasterea limbii, a culturii tarii in care te-ai exilat, a metalitatii celor care te-au gazduit. Lipsa familiei, a fondurilor necesare pentru un trai decent. Acceptarea oricarei munci pentru a supravietui. Dorul de casa, de locurile natale. Toate aceste le platesti cu stres, cu lacrimi, cu nopti nedormite, cu teama... Apoi simti ca ti se albeste podoaba capilara, se intensifica ridurile, apar boli create de stres... devii mai sensibil, mai iritat din orice... Unii dintre noi isi arunca toata forta fizica si psihica in munca cu scopul de a deveni bogati, sau pentru a se reintoarce acasa cu un capital. Poti sa iti gasesti echilibrul daca iti creezi o familie, sau daca iti aduci rudele apropiate din tara. Totusi, durerea pierderii identitatii nationale, persista si afecteaza viata exilatului pana la moarte!

 

Nicolae BACIUT: E diferit modul de asumare si manifestare a exilului romanesc, comparat cu exilantii altor tari europene? Nu doar din perioada comunista, ci si inainte si dupa aceasta!

 

George ROCA: Desigur! Exilul romanesc pana in 1989 era foarte dur. Majoritatea celor plecati nu se mai puteau reintoarece de frica sistemului totalitar. Durerea instrainarii de tara era foarte mare. Desigur ca si alti exilati din fostele tari comuniste gandeau tot la fel. Nu cunosteau fata negativa a capitalismului. Pana nu te integrai foarte bine in noul sistem de viata erai nevoit sa faci munci sub nivelul tau intelectual, nu puteai da replici in cazul unei dispute din cauza necunoasterii limbii... Majoritatea exilatilor fugiti din comunism sufereau pentru ca nu erau intelesi sau pentru ca nu intelegeau prea bine mentalitatea noii societatii in care traiau, nu aveau experienta, bani, relatii... Cei plecati din tari necomuniste se integrau de la inceput mult mai usor, stiau cum trebuie sa se comporte... ca atare. Totusi scoala si cultura provenita din comunism te ajuta sa avansezi destul de repede, sa te integrezi si sa iti demonstrezi valoarea si aptitudinile profesionale.

 

Nicolae BACIUT: Ce sanse are scriitorul roman care pleaca in exil? Dar omul de stiinta? Dar omul fara pretentii intelectuale, fara mari nevoi culturale?

 

George ROCA: Scriitorul roman nu prea are nicio sansa in occident! Cu limba romana nu prea poti deveni cunoscut nicaieri in afara perimetrului national romanesc. Dar totusi posezi bine limba noii tale tari, atunci lucrurile se schimba! Poti sa prevalezi chiar! Vezi Cioran, Eliade, Ionesco, Muller & Co. Pentru omul de stiinta este mult mai usor. Stiinta are un inteles universal. Iar daca nu posezi bine limba si studiile sau cercetarea ta este importanta poti beneficia de un translator si comunicarea devine usoara. Exemple: Nicola Tesla si Einstein in America! Omul fara pretentii intelectuale se multumeste cu o „culturica” la nivelul sau. Alege o lume mai simpla, iubeste kitschul, copiaza vedetele, deseori sufera de sindromul „focurilor de artificii”. Munceste din greu ca sa arate ca este cineva. Apoi oboseste, se linisteste si duce o viata mediocra visand sa fie bogat... fara sa faca eforturi intelectuale sau sa isi consolideze educatia. Desigur, exista si exceptii in care cel de jos se ridica, se sofistica si ajunge sa isi indeplineasca visul.

 

Nicolae BACIUT: Cum se poate afirma profesional, social, un exilat?

 

George ROCA: Cu multa munca si cu sansa. Daca nimereste locul potrivit... atunci devine omul potrivit la locul potrivit. Multi dintre exilanti au plecat cu o meserie din tara. Ajuns in strainatate, din necunoasterea limbii, si a lipsei de comunicare deci, au trebuit sa se recalifice, sa isi gaseasca o alta meserie... in care deseori au ramas aproape tot restul vietii.

 

Nicolae BACIUT: Ati resimtit discriminarea, din perspectiva conditiei de exilat?

 

George ROCA: Da! Discriminare exista oriunde... inclusiv in cercurile familiale! Soacra conduce ginerele, sau nora. Parintii vor sa isi modeleze copiii dupa chipul si asemanarea lor... chiar daca deseori gresesc. Bosul domina subalternul. Vecinii se feresc de tine auzind ca „ai nostri” fac infractiuni... si nu te privesc cu ochi buni. De aceea multi romani din exil nu doresc sa isi declare identitatea etnica si stau deoparte de conationalii lor. Cu timpul se integreaza atat de bine in noua societate incat isi uita  limba materna, obiceiurile invatate acasa si chiar stramosii. Astia se numesc dezradacinati!

 

Nicolae BACIUT: Ce loc ocupa credinta in exil? Dar prieteniile?

 

George ROCA: La incepurile exilului credinta individului este foarte puternica. Datorita suferintelor de acomodare, a singuratatii sau a dorului de familie si locurilor natale. Noii veniti cauta biserica! Cu timpul se acomodeaza cu locul, cu oamenii, isi fac prieteni si isi gasesc alte preocupariri duminicale. Totusi intr-un colt al sufletului pastreaza cu sfintenie divinitatea si credinta stramosilor. Deseori o folosesc cand sunt in suferinta sau o transmit cu dragoste si exemplificare copiilor lor. Prieteniile! Hm! Nu seamana cu cele de acasa! Acelea create in copilarie, pe strada ta... sau in scoala, sau facultate... Aici prieteniile se construiesc datorita izolarii, singuratatii, se mentin greu... si sunt destul de efemere. Multi dintre asa-zisi prieteni cred ca isi pot domina aproapele,  incearca a-l manipula, sau a-l provoca la o competitie in care el sa domine si  sa obtina un profit. Pentru a arata ca este el cel mai destept, sau ca sa-l exploateze. Sunt rau poate, facand asemenea afirmatii... dar cunosc putini indivizi care metin prietenii perene. Desigur ca exceptia intareste regula si exista si prietenii sanatoase.

 

Nicolae BACIUT: Ce perspective are ecumenismul in armonizarea relatiilor dintre exilati si populatia tarilor gazda?

 

George ROCA: Cosider ca ecumenismul ca miscare religioasa care urmareste reunirea tuturor bisericilor crestine sub aceeasi umbrela nu este rau. E chiar benefic pentru exilat. Si ortodoxul si catolicul isi fac cruce si spun aproape acelasi „Tatal Nostru”. Slujbele sunt aproape similare. Neoprotestantii la fel, se roaga aceluiasi Dumnezeu. Acest fapt ajuta exilatii sa se integreze mai usor in cultura tarii gazda, sa castige credibilitate, sa comunice mai usor, sa pastreze traditiile religioase stramosesti. Aici ma refer la emigrarea in tarile cu pondere crestina. In tarile unde domina teocratia nu cunosc exemple.

 

Nicolae BACIUT: Care e diferenta intre exilatii ideologici si cei economici, ca sa-i etichetez asa pe cei care s-au exilat din motive de constiinta, fata de cei care s-au exilat din nevoi materiale.

 

George ROCA: Usor de raspuns. Pana la caderea comunismului majoritatea exilatilor paraseau tara de bastina din motive ideologice. Dupa aceasta data majoritatea au emigrat din motive economice. Pentru o viata mai buna si mai stabila. Desigur ca sunt si aici exceptii precum casatoriile mixte, dorul de aventura, de cunoastere a unor meleaguri noi, sau chiar cautarea unor conditii climatice diferite.

 

Nicolae BACIUT: Ce-l poate face, cu adevarat, fericit pe un exilat?

 

George ROCA: Sa se trezeasca dimineata si sa isi dea seama ca exilul a fost un vis urat si ca se gaseste tot in tara lui natala, bucuros, vesel si prosper. Sunt un idealist, nu-i asa? Daca trecem la concret si discutam la rece, atunci lucrurile se schimba. Primul lucru care si-l doreste un emigrant este sa fie sanatos, sa faca bani, sa isi consolideze pozitia sociala, apoi sa isi construiasca o familie, sa-si vada odraslele realizate profesional...  si in sfarsit sa calatoreasca. Romanul e un mare calator! Ii plac excursiile si turismul la nebunie! Vrea sa vada si cel mai ascuns coltisor al lumii!

 

Nicolae BACIUT: Cum se poate pierde identitatea etnica in exil?

 

George ROCA: Am raspuns la aceasta intrebare mai sus. Mai sunt si alti factori, de exemplu snobismul, sau integrarea totala intr-o familie care nu apartine etniei individului si care il domina.

 

Nicolae BACIUT: Este integrarea exilatilor o problema insolvabila? Cum sunt priviti cei care-si cauta o alta patrie?

 

George ROCA: Da! Consider ca este insolvabila. Omul nu a putut fi legat niciodata de glie, nici chiar in epoca sclavagista, dar mai ales acum cand miscarea dintr-o tara intr-alta este destul de usoara. Multi pleaca din curiozitate, sau manati de nevoi materiale, sau din cauza de discriminare religioasa, etnica, rasiala. Majoritatea pleaca si vor pleca in continuare pentru a avea o viata mai buna.

 

Nicolae BACIUT: Care ar putea fi, pentru un exilat, intelesurile dictonului latin „Ubi bene, ibi patria”?

 

George ROCA: Raspunsul il da chiar un dicton in limba romana: „Omul sfinteste locul”. Exilul nu este usor, cu toate suferintele pe care le atrage, dar daca viata individului este mai buna decat cea de unde a plecat... si ii satiface idealurile, atunci i se va implanta in subconstinet ca acolo e patria... acolo unde e bine! Si apoi mai e o gaselnita pentru a-ti linisti constiinta... Dumnezeu sau natura nu au trasat granite si nu a nominalizat tari. Planeta Pamant este a tuturora, a dumitale, a mea... a lui!

 

Nicolae BACIUT: Cum se vede tara natala din exil? Cum se raporteaza el la tara, la valorile ei, la neimplinirile ei, la asteptarile ei?!

 

George ROCA: Se vede! Incepe sa afle lumea (si) de Romania. Asta datorita dezvoltarii economice, a sistemului in care ne-am integrat, din cauza unei emigratii masive... Daca facem lucruri bune suntem admirati, daca facem rele suntem criticati. Totusi, majoritatea romanilor iubesc tara de unde au plecat, tara stramosilor lor, si cauta prin orice fel sa-i etaleze valorile, sa o faca cunoscuta intr-un mod pozitiva, sa-i descopere valorile... sa le arate lumii. Desigur sufera atunci cand: tara: nu merge bine, cand cei ramasi acasa o duc greu... Ati observat ca vocea emigrantului roaman, incepe sa fie din ce in ce mai auzita! Diaspora devine puternica si castiga recunoastere!

 

Nicolae BACIUT: Cine, si de ce s-ar reintoarce un exilat in patria mama?

 

George ROCA: Asta e cea mai grea intrebare! Pentru ca majoritatea exilatilor cand au parasit tara-mama au fost convisi ca se vor reintoarce intr-o buna zi acasa victoriosi. Cu toate ca putini au facut-o! De ce? Pentru ca intre timp s-au acomodat cu locurile exilului, si-au construit un camin, o familie, o situatie, si le vine greu sa lase totul, sa se  reintegreze din nou! Si apoi sa nu uitam ca indivizii imbatranesc si nu-i mai tin blalamalele sa o ia de la inceput. Anii trec... rudele ramase acasa si prietenii copilariei au murit, asa ca pe unii nu-i mai asteapta nimeni acolo de unde au plecat...

-----------------------------------------------------

A consemnat,

 

Nicolae BACIUT

Targu-Mures – Sydney (via internet)

1 martie 2015

 

 

 

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page