Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Starea lumii

de Andrei Marga
 
Sunt putini cei care ajung in roluri de decizie si au capacitatea analizei proprii. In mod sigur, in reflectiile asupra relatiilor internationale, Henry Kissinger este unul dintre ei, alaturi de Helmut Schmidt, Jacques Attali si Shlomo Avineri, de pilda.
Cine este interesat de gandire elaborata in acest domeniu, cu viziune propriu-zisa, se impune sa-i frecventeze. Mai cu seama atunci cand este vorba de turbulentele acestor ani (terorismul, proliferarea nucleara, resurgenta fundamentalismelor, Ucraina etc.) si cu deosebire in atmosfera unui nou conformism, ce s-a instalat, cum se poate usor observa, in minti si in opinii.
Henry Kissinger are, desigur, avantajul ca vine din locurile in care se iau deciziile de cel mai larg impact, el insusi fiind la un moment dat coauthor al acestora. Dupa ce a dat volumul On China (2012), in care a aparat bazele abordarii lumii puse de intelegerile Nixon-Mao Zedong, inovativul cugetator se regaseste acum in librarii cu mult asteptata sa carte World Order (Penguin, New York, 2014). Familiarizat cu "realismul" unui Metternich sau Bismarck, pe care il si continua, de altfel, Henry Kissinger vrea sa capteze directia evenimentelor intr-o lume in care nici accidentele, nici haosul nu ies din discutie. Else intreaba cum s-ar putea ajunge astazi la o ordine internationala viabila? Raspunsul sau se distanteaza de la inceput de cliseele actuale considerand ordinea mondiala ca fruct al unui proces deschis, ce ii antreneaza pe toti actorii. Invocarea lui Hercalit din Efes, cu filosofia perpetuei deveniri, ca orizont al cercetarii, este, de altfel, graitoare. Cinci premise generale se lasa detectate in analiza din volumul World Order, al lui Henry Kissinger.
Prima este aceea ca exercitarea puterii "blande (soft power) si valorile umanitare nu sunt suficiente pentru a asigura o ordine mondiala, desi numai o ordine acceptata, deci neconstransa, este viabila. "Ordinea in acest sens trebuie sa fie cultivata; ea nu poate fi impusa" (p.8), dar se obtine intr-un sistem conceput riguros (p.368).
A doua este aceea ca "nici o societate singura nu a avut vreodata puterea, nici o conducere rezilienta si nici o credinta dinamismul sa-si impuna vederile in mod durabil in lume" (p.105). Nimeni nu poate controla totul, incat pluralitatea actorilor trebuie luata ca punct de plecare al unei ordini internationale viabile.
A treia premisa generala este aceea ca avem nevoie in continuare de "sistemul westphalian al ordinii mondiale" - bazat, cum se stie, pe state ce se bucura de "suveranitate", cuprinse intr-o "comunitate mondiala (world community)". Ordinea mondiala, argumenteaza Henry Kissinger, presupune si in zilele noastre, precum odinioara, "echilibrul puterilor (balance of powers)". In modernitatea in care ne aflam, cu "comunicatii instantanee si flux politic revolutionar" (p.8), este nevoie de un "sistem westphalian global", care stabileste reguli de abordare a litigiilor si pune limite rezonabile comportamentului fiecarui actor. Asa cum, in secolul al saptesprecelea, cateva sute de europeni oripilati de un razboi epuizant, au conceput prevenirea recurentei acestuia, "timpul nostru, fiind confruntat cu perspective chiar mai grave, resimte nevoia sa se actioneze pe baza necesitatilor sale, inainte de a fi coplesit de ele" (p.373).
A patra este aceea ca politica si omul de stat trebuie sa aiba capacitatea de a rezolva continuu doua probleme - "legitimarea" deciziilor si exercitarea "puterii". "Pentru a fi sustenabil, orice sistem al ordinii mondiale trebuie sa fie acceptat ca just - nu doar de lideri, ci de cetateni [...] Ordinea si libertatea, descrise uneori ca poli opusi in spectrul experientei, ar trebui intelese in interdependenta" (p.8). Dinspre conflictele existente vin, insa, in zilele noastre, presiuni la a lua in considerare scopuri politice si religioase pe o suprafata mai larga, incat de "o noua definitie a legitimitatii politice si internationale" este stringenta nevoie (p.134). Problema pentru liderii statelor este de a se ridica peste urgentele de actiune de fiecare zi si de a asigura integrarea experientelor istorice si a
valorilor aflate in competitie (p.9).
A cincea premisa generala este aceea ca situatia lumii poate aluneca oricand in pericole. De aceea, trebuie trase mereu invataminte din intrarea statelor in Primul Razboi mondial, de la inceput evitabila, produsa de fapt in urma unui sir de erori si de reactii inadecvate la terorism (p.82). Europa trebuie sa recapete abilitatea de a distinge intre "tactica si strategie" (p.229) si sa-si procure necesarul de "legitimitate" nu evitand, ci in legatura cu "strategia" (p.368). "Europa s-a intors la intrebarea cu care a luat startul, exceptand situatia ca acum ea are un impact global. Ce ordine internationala poate fi distilata din aspiratii concurente si tendinte contradictorii? Care tari vor fi componente ale ordinii si in ce maniera isi vor raporta ele politicile una la alta? De cat de multa unitate are nevoie Europa si cat de multa diversitate poate ea suporta? Dar intrebarea conversa este, pe termen lung, poate si mai bogata in implicatii: data fiind istoria ei, cat de multa diversitate trebuie sa prezerve Europa pentru a atinge o unitate plina de sens?" (p.93). Identitatea insasi a Europei s-a format in cadrul pluralismului (p.12) si nu va fi altfel.
Ascensiunea Vestului pe glob a intalnit ordini traditionale in diferite locuri. Reactiile erau de asteptat si nu se reduc astazi la pretentii teritoriale, ci vizeaza stiluri de viata, laturi ale existentei, maniera de a actiona. Pe de alta parte, s-au petrecut modificari in raporturile dintre state. In mod sigur, emergenta Chinei ca supraputere schimba profund viata internationala. S-a ajuns, in orice caz, in situatia in care ordinea lumii etaleaza lacune in multiple dimensiuni si se afla, de fapt, in "criza" (p.366).
Bunaoara, statul ca institutie este pus sub semnul intrebarii. Insasi Europa unita face incercarea de transcendere a statului national spre o unitate mai ampla. Vedem, pe de alta parte, grupuri sectare din Orientul Mijlociu ce vor sa demanteleze state existente. Politica si economia intra in coliziune, caci globalizarea reduce suprafata politicilor nationale. Nu exista un cadru de consultare al marilor puteri, incat, la capatul nesfarsitelor aranjamente contextuale din zilele noastre, sa poata fi adoptate decizii pe termen lung.
Ce este de facut in aceste imprejurari? Sistemul westphalian era proceduralist - adica neutral fata de politicile interne ale diverselor state. El consta din reguli, precum neamestecul in treburile interne ale altui stat, inviolabilitatea frontierelor, suveranitatea, respectul legislatiei internationale. Neutralitatea principiilor ii asigura succesul. Sistemul avea insa o slabiciune - aceea ca nu putea imprima o directie de evolutie. Aceasta directie nu mai poate fi lasata acum in afara discutiei, caci insesi riscurile prezentului imping configurarea "viitorului" (p.372) pe agenda zilei.
Aceasta problema trebuie pusa insa cu o buna cunoastere a lumii de astazi. Henry Kissinger aminteste sugestiv ce i-a spus primul ministru chinez cand i-a marturisit ca tara acestuia i se pare un "mister": nu este un mister, a raspuns Zhu Enlai, daca se ia in seama faptul ca o mare parte a oamenilor din lumea de astazi (atunci noua sute de milioane, acum peste un miliard si trei sute de milioane!) traiesc in aceasta tara, carora nu li se pare deloc mister. Iar autorul cartii World Order conchide: "misterul ce trebuie depasit este unul pe care toate popoarele il impartasesc - cum pot fi aduse in forma unei ordini impartasite de cei implicati experiente si valori divergente"(p.10). Aici este cheia ordinii mondiale cautate, ce trebuie apoi, desigur, slefuita.
Statele Unite si-au asumat valori fondatoare ale modernitatii, precum libertatea persoanei si democratia, incat rolul central al Americii va trebui pastrat. Dar, chiar si in conditiile in care este angajata deopotriva in afirmarea "principiilor" si exercitarea "puterii" si are inevitabil ambele infatisari (p.370), preeminenta Americii se cuvine promovata in mediul pluralitatii actorilor. Este de cautat mereu "echilibrul" intre "stabilitate" si apararea "principiilor universale", chiar daca acesta nu este convergent din capul locului cu "principiile noninterferentei in suveranitatea si experientele istorice ale altor natiuni" (p.370). Diplomatia este cea care capata in acest cadru importanta cruciala.
In volumul World Order nu se ocoleste tema conjunctiei SUA si Europei. Henry Kissinger subliniaza ca "Statele Unite au toate ratiunile din istorie si geopolitica sa sprijine Uniunea Europeana si sa previna alunecarea ei intr-un vacuum geopolitic; Statele Unite, separate de Europa in politica, economie si aparare, ar devein, geopolitic, o insula la tarmurile Eurasiei, iar Europa insasi s-ar intoarce la o anexa la marginile Asiei si Orientului Mijlociu (appendage to reaches of Asia and the Middle East)"(p.95). O Europa intoarsa spre sine, printr-o politica de "soft power", nu ar face decat sa dezechilibreze ordinea mondiala. ?i din acest motiv, innoirea abordarilor ar trebui sa intre la ordinea zilei.
Henry Kissinger previne asupra inadecvarii gesturilor superficiale in politica internationala. El aminteste, de pilda, ca presedintele George H.W. Bush - "care a reusit sa promoveze principiile Americii, pastrand in acelasi timp perspectiva cooperarii" (p.314-315) - a refuzat propunerile insistente de a zbura la Berlin pentru a celebra caderea Zidului in 1989 si a marca in mod spectaculos, mediatic, colapsul rivalului. In politica internationala matura, in imprejurari normale, nu se fac gesturi dupa care cu greu se mai poate vorbi de cooperare!
Realist privind lucrurile, ordinea mondiala actuala are ca piloni SUA si China (p.226), doua supraputeri ce prezinta limpede apropieri si diferente. Spre ilustrare, "abordarea americana a politicii este pragmatica; cea chineza este conceptuala. America nu a avut niciodata un vecin amenintator puternic; China nu a fost niciodata fara un adversar puternic la frontierele ei. Americanii considera ca orice problema are o solutie; chinezii considera ca fiecare solutie este un bilet de admitere pentru un alt set de probleme. Americanii cauta un rezultat care sa raspunda circumstantelor imediate; chinezii se concentreaza pe schimbarea evolutionara. Americanii subliniaza in agenda itemii ce pot fi <realizati> practic; chinezii pun in fata principii generale si analizeaza unde duc ele. Gandirea chineza este in parte marcata de comunism, dar imbratiseaza tot mai mult un fel de a gandi chinez traditional; pentru americani acestea nu sunt familiare in mod intuitiv" (p.226). In orice caz, de relatiile dintre SUA si China depinde directia de evolutie a lumii de astazi, incat interactiunea supraputerilor trebuie sa fie cultivata cu intelepciune. "Totdeauna, ordinea presupune un echilibru subtil al retinerii, fortei si legitimarii. In Asia, ea trebuie sa combine un echilibru al puterii cu un concept al parteneriatului. O definitie pur militara a echilibrului va duce la confruntare. O abordare pur psihologica a parteneriatului va suscita temerile hegemoniei. Gandirea de stat inteleapta trebuie sa caute sa gaseasca acel echilibru. Caci, in afara lui, se prefigureaza dezastrul"(p.233). Henry Kissinger saluta faptul ca presedintii SUA si Chinei au declarat in anii recenti vointa de a instaura un "new type of great power relations". El spune ca aceasta este "singura cale ramasa pentru a evita repetarea tragediilor de odinioara" (p.367). Tocmai o asemenea vointa poate fi nucleul strategiei ce asigura acum o ordine mondiala viabila.

andreimarga.eu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page