Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

STÂLPII SOCIETATII INFRACTIONALE - 2. MODELE SOCIALE ALE EPOCII BASESCU

Corneliu LEU

Am avut un vis macabru: Se facea ca, sub cupola Ateneului Roman rasunau manele iar, in acelasi stil, cineva adusese la zi mareata fresca din rotonda. Aceea care, chiar si cand nu e vorba de un concert solemn, cu coruri reunite, tot imi aminteste patosul lui Nenitescu evocandu-i eroic pe acei „...barbati cu brate tari / Si cu vointa otelita, / Cu minti destepte, inimi mari”...
Plangacioasa in stilul consacrat, dar si cu accentele unei perfide masuri de precautie, maneaua clama ca  ARE INCREDERE IN JUSTITIE! - „ Ca cu blatu la politie / Am incredere in justitie / Si ma fac curat cum sfintii e!”. Iar, la comanda ei, din fresce cu modele de brava barbatie precum ale capatanilor lui Mihai, raspundeau inzaoatii de astazi: Udrea, ca o Ioana d’Arc, recitand din pastorul german, intr-o mana cu Biblia pe care se-jura-ca-nu-fura sub un stindard purtat in sulita de cruciat, pe care scrie „Nihil sine 10%”; iar in alta cu galetusa de vopsele pentru ambientul celulei, sub prapuri si bannere cu „votati marul din care a muscat matrozul”. Inca mai respectand sensul maretului mars, aceste bannere duceau la Arcul de Triumf. Pe care, insa, maneaua il facea a fi ocolit de sirurile de masini ce transporta dinspre cartierele rezidentiale din  nord spre Stirbei Voda si Calea Rahovei demnitari si distinsi oameni de afaceri ajutati de mascati sa plece capul la deschiderea portierelor si intampinati la coborare de cronicarii care smulg hrisoavele avocatilor si, in loc de condei cu voroava linistita, manuiesc microfoane agitate care intreaba singure „ce aveti de declarat?”...
In rest, conventia imaginii din fresca lasa Bucurestiul in aceeasi ceata in care sunt lasati si cetatenii lui; o ceata de fumigene financiare lansate odata cu Bugetul votat in cladirea monumentala, deasupra careia leviteaza in asteptarea sentintelor, parlamentarii ramasi fara balastul imunitatii. Vedeam monumentala fatada dinspre bulevardul cu fantani din care tasnesc reclamele televiziunilor cu patronii pe care politia ii ridica: Voiculescu acuzand deocamdata fara ecou; Sarbu las, turnandu-si subalternii; Diaconescu inca laudaros, punand sextantul yahtului pe Vatican si nimerind la Jilava... Ii tot ridica pe culmi penitenciare, de la inaltimea carora peisajul patriei e mirific, atata vreme cat nu se vede alegatorul cu nevoile lui. Asa ca, dupa niste parloage de mosii fraudate, dealuri cu lunecari de teren si perdele forestiere ce scot din peisaj populatia cinstita, se contura un monument de tacere ridicat pentru fraudele de la vami si ANAF, dupa ce vinovatul principal a aratat ca stie ceva zicand ca „parc-a intrat in pamant”, despre seful sau de cabinet disparut nu numai de la sediul unde media spagile, ci si din patul conjugal al proxenetei cu cel mai mare box-ofiice la politicienii de pe Dambovita. In jurul acestui monument isi aflau locul multi cavaleri si bravi barbati plini de virtutea modelului pentru noua generatie: Hrebenciuc haladuind haiduceste pe cal Albu cu valtrapuri din Schei prin padurile retrocedate, impreuna cu juzii secuimii, cu Chioariu biv-vel-logofat al direptatii si cu vreo doi-trei ignobili urmasi ai unor dinastii inventate care si-au facut blazoane cu arbori dupa ce-au aparut birourile de avocatura ce misculeaza ca-n codru retrocedarile. Dinspre fresca lui, mai multe pile lungi se intindeau spre altele infatisand palate guvernamentale si cladiri ministeriale, infasurate ca niste tentacule de caracatita, in panglici votive cu verset latin inscriptionand litere gotice: „Influentatur et altera pars!” sau „Ubi influentia, ibi traficus”...  Il vedeam apoi pe Cocos dand tunuri ca artileria de la 1877 si deprinzandu-si in arta balistico-financiara fiul si alti feciori ai Vrancioaiei caliti in cluburile de fite; el comanda o adevarata armata de bravi tunari cu robe avocatesti, gulere de bancheri care iau dobanda pe reactivele ce lipsesc de la analizele medicale ale populatiei, ca si un grup de amazoane cu dosar la DNA si alte instante, cea mai frumoasa fiind una pe platosa cu decolteu a careia scria ANRP. Ca un crin, ea cobora dinspre procuratura de la castelul lui Dracula, fiind incinsa cu o centura de castitate a carei cheie atarna la gatul lui Ion Oltean, pe care se vedeau urme frumos imbogatite ale muscaturii de vampir. Mai jos pe Somes, in tunica de honvez care poarta cizme cu tocuri inalte, Boc era zugravit precum portarul cetatii Clusium-Napocensis deschizand larg drumul spre Gherla, dar tot neincetand sa profereze catre armata de scribi si cronicari cu camere video, injuraturi la adresa celui care i-a fost staroste judetean luand pe plan local spaga de 15 la suta, cand la Ministerul Dezvoltarii din Consiliul sau de Ministri se fixase zece.
In vremea asta, peste muntii zugraviti frumos ca-n vremea descalecarii, portarul de Suceava flutura facturi de apa chioara catre buciumasii obcinelor contaminate de gripa aviara, pe care-au inflorit manastiri particulare de cinci stele in proprietatea unor ierarhi care au avut si ei stele candva. Aceste stele se continua heraldic pe albastrul cerului lasand sa se vada mai intai chilia lui Daniil care striga „sunt in rugaciune”, tinandu-l afara pe Ponta care sufera ca nu poate intra la sihastru prin ordonata de urgenta ca sa depuna hrisovul plagiat. Si tot pe fondul albastru ca si soarta multor politicieni ai bisnitei sau bisnitari ai politicii, in fata Cetatii Neamtului, se profila Pinalti cerand o telegondola sa-l urce la grefa unde are de  divulgat nume grele. Mai grele decat pana acum, striga el disperat; dar cererea, venita laolalta cu a multora altii care si-au facut educatia juridica in ultima vreme, ii este amanata pana ce Ministerul Public va achizitiona cu fonduri europene o copie electronica a bine securizatei guri de leu – „Bocca di Leone”de la palatul  dogilor unde, de sute de ani, se inregistreaza cu garantie de anonimat turnatoriile despre cei mai periculosi si mai razbunatori comandanti si comandori ai flotei Republicii lagunare. In spatele lui, mii de alti turnatori care si-au descoperit astfel speranta salvarii, se catara, precum pe „Scara lui Climax”, cerand sa fie scosi din arestul preventiv si audiati pentru arest la domiciliu. Si astfel, refacandu-si rotirea spre Capitala, acest panoramic al perspectivelor pe care le deschidea fresca, umplea Gradina Maicii Domnului de  mascati, infiltrati, asimilati, acoperiti pe jumatate si delincventi pe cealalta, conducand spre procurori un alt convoi, al prizonierilor mai de rand capturati drept „limbi”: Convoi dezarmat al fostilor pretini, care fredoneaza melodia lui Radu Serban „Pieten drag ”, dar vor destainui pozitiile pe care le au de asaltat procurorii, amplasarea tunurilor grele si a sacoselor cu munitie, aliniamentul fondurilor in transee de pradis fiscal, etc, etc. Convoi cu oameni si femei de caracter intinzandu-se pana hat, spre Dunare, unde se profileaza statuia lui Videanu a carei marmora nu prea alba, tot straduie s-o scoata neprihanita avocatii citand din Doamne si Domnite trecute pe la DIICOT; dar si spre muntii cu emblema tinutului secuiesc avand ca simbol efigia unui procuror la ancheta caruia primarul din Gheorghieni are dreptul sa raspunda la hotii cu „nem tudom”... Tot in aceasta interpretare juridica, ajungem la medalionul cu beatificarea Monicai Macovei care a scris canoanele liturghiei pentru statul de drept basescian si vedem panorama domeniilor de la Florica unde insemnele Bratienilor se inlocuiesc cu cele ale mosiei de la Nana. In vreme ce, pe toata campia maret pictata a Baraganului, nu mai trec turmele, cirezile, carele cu grane, turte de ceara si butoaie de miere care, prin vadul de la Targul de Floci ajung la Marea cea Mare unde le asteapta negutatorii de pe corabiile feniciene, milesiene sau, mai tarziu, genoveze, ci trec dinspre Slatina convoaiele de fier vechi ale lui Bercea Mondialu, catre cumatrul care le manipuleaza in port la Tomis manjidu-si degetele cu rugina lor, dar lingandu-si-le ca de miereea de odinioara. Pe aceasta cale ni se infatiseaza cantonamentul transferurilor de fotbal de la Poarta Alba iar, la Marea cea Mare, cultul lui Dionisos se vede bine pastrat in fresca, bacantele intinzandu-si goliciunea pe boabele ce i le numara lui Mazare DNA-ul care scormone pe aici, prin Ialomita si pana la Braila in speranta a nimeri ca orbul, pe ce se mai ascunde la consiliile judetene dupa arestarea celor trei presedinti. Acestia intaresc si umplu convoiul celor care, fiecare tinand cu dintii de stema reprezentand bogatiile judetului si, fiecare, cu caftanele plasate intamplator deasupra mainilor impreunate pe burta, pe trei randuri de cate zece-doisprezece, tin isonul cu voci distincte ca doctrina si orientare politica, formand corul celor inlantuiti; solisti in birourile proprii, fiind doar cei cativa bieti presedinti care au mai ramas din patruzeci... In fata lor se deschide celalalt subiect de fresca, in care, de dupa zabrelele ruinatelor cladiri gazduind puscariile nereamenajate pentru vipuri, mase intregi de suti, banditi, escroci si criminali ii primesc cu urale sub lozinca: „Va asteptam la noi, cu tot cu fondurile europene pe care le-ati manglit!”...
    Astfel, armele, insemnele si prapurii celor invinsi se strang sub zapise de secehestru; dintr-un pronaos sedinta de guvern canta prohodul unor fosti membri, rude sau colaboratori devotati. Pe dealurile mioritice din jur, se construiesc in ravna biserici din fonduri structurale, unde alti banuiti sa-si poata da cat mai repede acatistele. Pe pangarul lor se vand carti sub autoratul de mare autoritate culturala a lui Gigi Becali, despre care, criticii literari care scriu cu tarif incasat inainte, au elogii si nu se sfiesc sa sugereze a fi canonizat alaturi de cei Trei Ierarhi carturari, cum numai el poate fi, de vreme ce nu i s-a confiscat averea si, cu diploma pentru opera-omnia data de Judecatoria din Medgidia,  poate candida la premii in locul lui Vosganian si Chifu, sau chiar in locul lui Manolescu, la Uniunea Scriitorilor.  
La un altar coborat din dealul Cotrocenilor, cu chelia plecata, marele model social al acestei epoci  ridica mainile spre inalturile incotro ii zboara tronul,  luand martor cerul atunci cand striga „ eu am incredere-n justitie!”. Dar e contracarat de Dan Diaconescu din carantina penitenciara unde, pierzindu-si sperantele proprii, striga acum contrariul.
Asa ca strigatele lor se infrunta zburand spre norii migalos zugraviti, de dupa care se arata ostile ingeresti cu cagule, sprayuri si pulane.   
(Va urma)
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page