Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Dura lex


Prof. dr. Sylvia Jinga, S.U.A.   

Unii dintre oamenii de afaceri din Romania actionand pe ascuns, chinuiti de teama de oamenii legii, dar fascinati de puterea banilor, pe care si-i doresc adunati in gramezi, devin superstitiosi. Ca niste veritabili indragostiti, obsedati de obiectul pasiunii lor incep a umbla pe la ghicitoare pentru a aproxima necunoscutul.  Mai ca te apuca duiosia, vazandu-i asa de chinuiti de temeri si ingrijorari. Va pica oare la vreme de seara ploconul promitator sau se va intampla cine stie ce incurcatura din care el, indragostitul, se va alege  doar cu buze fripte, si cine nu cunoaste durerea ascutita a asteptarilor frustrate, a ingrozitoarelor deziluzii.  Ce poate fi mai teribil decat biciuirea nervilor celui care asteapta. Cristinel Bigiu, presedintele Consiliului Judetean Buzau avu parte pe la inceputul lui decembrie de o asemenea drama. Ca sa aiba certitudinea ca D.N.A. n-o sa-l ia in vizor, o cheama pe ghicitoare care ii da vesti amestecate, totusi incurajatoare. Conversatia la telefon cu ghicitoarea poate fi o pagina a antologiei umorului romanesc.  Dar este norocos, primeste banii ascunsi intr-o sticla de whisky de la ilustrissimul Robert Pitigoi cu care se converseaza codificat pe internet.  Si apoi, dupa un timp, sosi si scadenta „facturii” tainuite.La fel de bizar a actionat judecatorul Mircea Moldovan condamnat la 22 de ani de inchisoare pentru luare de mita. Ca sa fuga de procurori s-a angajat intr-un veritabil maraton, incercand sa sara gardul vilei sale. Ce sa mai zicem de Varujan Vosganian, fost ministru al economiei, care s-a umilit fara rusine in fata colegilor de la senat, implorandu-i cu ochii sai „melancolici, umbrosi”, dupa cum singur s-a descris, sa fie clementi, sa nu-i ridice imunitatea parlamenara ca sa evite urmarirea penala.  Daca este atat de credincios, dupa cum au dovedit-o gesturile sale din plenul senatului, consider ca ar fi trebuit sa-si inceapa fiecare zi la biroul de ministru cu o rugaciune, cerandu-i Celui de Sus „si nu ma duce pe mine in ispita”.

In chip similar, Monica Iacob Ridzi, fost ministru al tineretului aflata in pragul arestarii, se plange ca este foarte bolnava, ca ii sunt bolnavi copiii, ca bunica ei a fost deportata etc., dar aceste suferinte n-au nici o legatura cu sustragerea banilor, cu inselaciunea comisa pentru care ar vrea sa nu plateasca odata prinsa.  Tentativele de furt bantuie apocaliptic Romania.  N-ar fi stricat ca inaltii demnitari in fiecare zi la office sa-si fi amintit de una din poruncile de pe Tabla Legii lui Moise, care ne cere sa nu ravnim la bunul aproapelui.  Dar ei nu numai ca au ravnit la bunul aproapelui, ci si l-au si apropriat fara mila crestineasca sau indurare de milioanele de romani, care tremura de frig la bloc sau in case, innebunesc de disperare cand le mor copiii in spitale, dau buzna peste granite la munca, sunt loviti de dobanzi oneroase, de majorarea continua a preturilor si mereu de refuzul guvernului de a face sosele pe motiv ca bugetul tarii este prea costeliv sa suporte asemenea investitii. Ceea ce trebuie sa li se strige in urechi politicienilor romani este ca bani ar fi, daca nu i-ar subtiliza ei prin cele mai sofisticate metode, care suprasolicita  fantezia si inteligenta oricarui investigator si ca, pe banii pe care ei i-au sustras, trebuie sa se puna tara pe picioare.

Ceea ce este inca mai repugnant apare in lipsa de responsabilitate a majoritatii inculpatilor in fata acuzatiilor procurorilor. Ramanem stupefiati sa auzim ca „sunt victime ale sistemului”. Domnilor, sistemul dumneavoastra l-ati creat, va reflecta samavolnicia si ticalosia. L-ati creat, l-ati exploatat in folosul vostru exclusiv si impotriva poporului roman.  Ati uitat ca l-ati impuscat pe Nicolae Ceausescu, care a umplut tara de fabrici, a patronat o agricultura care producea, a primit in vizita doi presedinti americani satisfacuti atunci de prestatia lui externa, a creat joburi pentru toata lumea, a construit blocuri fara care saracii azi ar fi pe drumuri, nu i-a lasat pe pensionari sa moara de foame, a tinut piept rusilor. Dincolo de limitele lui grave, pe care le cunoastem, istoria are totusi ce sa retina. A construit, nu a demolat demential ca toate guvernarile care s-au succedat dupa 1989. Si a facut-o tot in douazeci si cinci de ani, aceeasi perioada de timp care v-a trebuit voua sa aduceti tara la ruina completa! Si inca o mare diferenta:  cuplul prezidential, Nicolae si Elena nu s-a miorlait in fata plutonului de executie, ci s-a purtat demn, desi a fost condamnat in graba, dupa un simulacru de proces. Deosebirea intre Nicolae Ceausescu si actualii politicieni este intre un om care a avut un ideal (a carui valabilitate n-o discutam aici), pentru care a facut puscarie  si pe care l-a clamat pana in ultima clipa si niste indivizi lipsiti complet de ideal, famelici, cu ”termometrul insufletirii in stomac”.

O mare parte dintre demnitarii romani, trimisi la parnaie in ultimul timp, au in comun o pantagruelica lacomie, o flagranta lipsa de constiinta profesionala si un uluitor dispret pentru lege. Atmosfera din Romania in aceste zile cand unul cate unul alesii poporului sunt condusi la D.N.A. si apoi in arest preventiv este extrem de tensionata. Nu doar ca se scot la lumina fapte de coruptie de catre organele judiciare, dar denunturile curg in avalansa mai ales din partea mafiotilor, care acum, cand le este pielea in joc, au uitat ca nu cu mult inainte multi dintre ei petreceau impreuna tocand banii furati din bugetul statului. Ion Tiriac afirma intr-un interviu nu demult ca recuperarea pagubelor este cea mai importanta, nu privarea de libertate a vinovatilor, fostul tenisman fiind evident stanjenit de arestarile televizate, de spectacolul strazii invadata de reporteri, care il sufoca pe inculpat. Exista desigur o doza de cruzime in aceasta rafuiala si mai ales in televizarea ei, dar doar recuperarea banilor este insuficienta. Cei care s-au dedat la asemenea talharii, ignorand si sfidand nevoile elementare ale populatiei, care i-a trimis in jilturile lor confortabile de la parlament si ministere, trebuie sa guste austeritatea celulei. In Turcia cand Ataturk a vrut sa curme hotia a instituit pedeapsa cu taierea mainii pentru cei vinovati de furt. Treabuie sa intelegem ca arestarile pe banda rulanta se fac in al treisprezecelea ceas, atunci cand tara a ajuns in pragul colapsului total, cauzat cu o regretabila inconstienta de o lamentabila clasa politica. Noi nu suntem musulmani, ci crestini, dar numai cu duhul blandetii nu vom putea pune randuiala in tara.  Si nu doar ca bandele mafiote instalate la conducere au adus tara in sapa de lemn, dar au alungat datorita mizeriei si a lipsei totale de orizont trei milioane de tineri stramutati printre straini, cel mai mare exod al romanilor vreodata.

Ne amintim ca intr-o vizita la Chicago, mai anii trecuti presedintele Basescu ii sfatuia pe romani sa ramana unde sunt pentru ca in Romania el nu le putea oferi salariile din State. In diaspora americana lumea a fost revoltata de pozitia unui presedinte de tara, care e chiar foarte linistit ca a scapat de o parte a turmei sale. Noi l-am crezut adevarat pastor, care vrea sa-i aduca pe cei risipiti acasa, sa le insufle incredere in statul de drept cu care s-a laudat mereu. In schimb ne-a mers la suflet declaratia presedintelui Klaus Johannis care a semnalat chiar contrariul si anume ca isi propune sa ridice tara, atragandu-i pe toti romanii care doresc sa se intoarca sa contribuie la opera ei de renastere.

Vorbind despre renastere, sa mentionam ca igienizarea parlamentului, a institutiilor atinse de coruptie, redobandirea credibilitatii lor in fata populatiei speram sa fie insotite si de un proces de disipare a teribilei dusmanii care domina in prezent intreaga societate romaneasca.  Datorita bandelor de mafioti care s-au succedat la guvernare timp de un sfert de secol dupa 1989, aceasta societate s-a divizat in lumea celor vatamati, continuu inselati si a hotilor la adapostul legilor mereu incalcate fara remuscare. Independenta justitiei, din care Traian Basescu si-a facut o piatra unghiulara a mandatului sau, s-a dovedit acum, dupa plecarea sa de la Cotroceni, a nu fi fost tocmai asa cum ne-a facut presedintele sa credem. Abia acum a inceput sa cada sub incidenta legii si clientela sa politica.  Justitia sub domnia lui Basescu i-a ocolit pe unii dintre apropiatii lui, unii dintre ei, ca Elena Udrea fiind impusi opiniei publice cu recomandari insufletite din partea presedintelui. Resentimentele, nu doar ale adversarilor politici ai lui T. Basescu, dar si ale populatiei fata de aceasta colaboratoare apropiata a presedintelui, confirma ca sustinatorul infocat al statului de drept a avut o oarecare doza de demagogie, care a inceput deja sa corodeze mesajul mandatului sau.

Marea majoritate a demnitarilor azi intemnitati au uitat de unde au plecat. Unii au inca parinti la tara, dar au facut tot posibilul sa se distanteze de lumea modesta din care au provenit. Am fost uimita sa vad la televiziunea romana comuna Plescoi, de unde a plecat cu ani in urma Elena Udrea, o avocata, se spune mediocra, care a parvenit in ierarhia sociala si politica, intre altele si datorita sprijinului lui Traian Basescu. Plecarea protectorului a avut ca urmare caderea Elenei Udrea de pe postamentul inalt al pozitiei sale de la cabinetul doi.  M-au socat pretentiile detinutei, arestata preventiv, de a-si amenaja confortabil celula cu tapet, covoare si alte accesorii, pretentii formulate dupa vreo doua zile de claustrare.  Chiar asa, a uitat domnia sa de unde a plecat?  Taranii din comuna ei, oameni de un monumental bun simt au exprimat unui reporter credinta ca Elena Udrea a primit exact ceea ce merita pentru ca a furat, dedandu-se la o viata de lux exorbitant si petreceri costisitoare din bani care nu-i apartineau.  Au spus acei oameni ca acum consateanca lor gusta putin din amaraciunea vietii lor, iar o femeie cat o manusa a afirmat ca din banii sustrasi samavolnic de politicieni „s-ar fi facut inca o Romanie”.  Un alt om intrebat ce-ar face daca ar primi o jumatate de milion a reactionat instantaneu: „Dar cum sa primesc daca nu i-am muncit” si, imediat dupa el, un alt martor al discutiei a raspuns ca el ar fi dat in primul rand bani celor din sat, care nu pot sa-si cumpere o paine si apoi ar inzerstra scoala din comuna, ar construi un spital.  Iata cate ganduri curate culese tocmai din comuna de unde a plecat Elena Udrea, urcand la inaltimi ametitoare. Pe chipul consatenilor ei s-a putut citi revolta si deziluzia ca unul de-al lor i-a tradat. Si cred ca aveau perfecta dreptate.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page