Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Colectia romanul istoric - CURIERUL SECRET

 

Sotiei mele - ARETIA, fiinta draga cu care am calatorit pe planeta Pamant vreme de 54 de ani prin ploaie, prin vant si prin arsita.

Ioan Dan

 

Capitolul 18

(Continuare din editia precedenta)

- Mihai-voda va mai fi domn pana maine dimineata. Aud ca armata lui ar numara cam la treizeci de mii de osteni. Noi avem o suta optzeci de mii. Oamenii lui sunt de adunatura. Ai nostri sunt incercati in zeci de razboaie. Am putea merge spre Bucuresti facand un ocol ceva mai mare, cautand vaduri bune de trecere peste Neajlov. Ar fi o greseala de neiertat. Ostile valahilor ne-ar sta mereu in spate. Vom termina cu ei aici. Tu, Hasane, vei cerca sa treci baltile mai jos de pod. Iti dau cincisprezece mii de ieniceri, Caraiman!

- Ascult, luminatia-ta.

- Vei trece apa din sus de pod. Iti dau cincisprezece mii de spahii. Satargi!

- Aici, luminatia-ta.

- Tu vei sta langa mine! Asaza oamenii pe grupuri de cate douasprezece mii! Cand va obosi un grup, il vom inlocui cu altul, din mers. Trebuie sa razbim peste pod. Segban!

- Astept, luminatia-ta.

- Urci noua tunuri pe inaltimea aceea! Atentie sa nu loviti podul! Avem nevoie de el. Asezi treizeci de tunuri mici din jos pe pod si alte treizeci mai sus de pod! Cu atatea guri de foc trebuie sa razbim degraba. Acum plecati! Se apropie zorile.

La margine de padure, Mihai-voda isi aduna comandantii. Zambea. Zile intregi fusese incruntat. Avea acum puterea sa zambeasca in asemenea clipe. Nimic din vocea lui nu arata ingrijorare.

- Kiraly!

- Porunceste, maria-ta!

- Avem saptesprezece tunuri. Sinan va incerca navala mare peste pod. Asaza treisprezece tunuri intre copacii din dreapta! Atentie sa nu loviti podul! Numai aici ne putem bate cu marele-vizir. Sinan e un general mare. Stie sa se bata. Va incerca sa ne hartuiasca prin balti. Pune doua tunuri mai sus de pod si doua mai jos! Cocea!

- Porunceste, maria-ta!

- Avem saptesprezece mii de osteni. Turcii au o suta optzeci de mii. Va trebui sa le facem fata. Iei doua mii de osteni si aperi malul mai jos de pod! Manta!

- Porunceste, maria-ta!

- Ai doua mii de osteni. Apara malul din sus de pod! Preda!

- Aici sunt, maria-ta!

- Ostile Bucegilor numara opt mii de oameni. Ramai cu patru mii in padure! Kiraly, ai cinci mii de oameni. Doua mii vor sta la prima tocmeala de arme cu turcii! Trei mii raman cu Baicoianu in padure! Noi i-am mai batut pe turci. Ii vom bate si azi!

Soarele se ridica domol peste balti. Se lasase o liniste ca in preajma furtunii, cand intreaga natura parca isi tine respiratia. Pe coaja unui copac rasturnat se tara un melc. In urma lui ramanea o dara subtire, albicioasa si stralucitoare.

Mihai iesi din padure. Se opri pe o mica inaltime, inconjurat de boieri. Era maret in lumina diminetii. Infipt in saua calului sau voinic, parea turnat in bronz. Camasa de zale de pe pieptul lui larg sclipea in bataia soarelui.

Tunurile lui Segban pornira sa sloboada foc. Erau primele salve de incercare si poate chiar semnul lor de atac. Puhoiul turcilor se urnea domol catre pod. Caii se aliniau in formatie, mergand la pas. Imprejur se ridica o pulbere deasa. Mai sus si mai jos de pod, turcii iesisera din spatele copacilor si aruncau scanduri peste balti. In fata podului, Kiraly isi randui cam la doua mii de osteni imbracati in alamuri multe. In spatele lor, patru mii de tineri din armata Bucegilor isi domoleau caii nervosi cu vorbe dragastoase. Tunurile turcilor pornira sa bata din toate partile. O suta de transilvaneni incepura harta la mijlocul podului. Dupa ceva tocmeala usoara de arme, Satargi porni navalnic sa forteze trecerea, cu douasprezece mii de oameni. In fata puhoiului, transilvanenii nici nu se clintira macar. Abia dupa vreun sfert de ceas, oamenii lui Kiraly pornira sa se retraga pas cu pas, fara sa-si strice vreo clipa formatia. Pareau legati unii de altii. Turcii trecura podul si crezura dintr-o data ca au castigat batalia, mai usor decat se asteptasera. Mihai-voda ridica mana. Tunurile lui Kiraly batura naprasnic dincolo de pod, rupandu-i pe cei care trecusera de cei care incercau sa se apropie. Atunci intrara in lupta cei patru mii de osteni din armata Bucegilor. Se napustira atat de vijeliosi peste turci, incat ii rupsera in grupuri mici. Sinan vazu pericolul si-l trimise pe Satargi cu douasprezece mii de ieniceri sa treaca podul cu orice pret. Prea tarziu: cei din fata ostirii Bucegilor dadura dosul si se izbira de oamenii lui Satargi, chiar in locul in care improscau tunurile romanesti. Cazura multi dintre oamenii vizirului, dar si intre romanii de la pod se facu o spartura. Tunurile lui Segban aflate pe acea mica inaltime loveau numai in plin. Mihai vazu primejdia si muta ostile ceva mai jos de pod. Doar ca la vreo mie de tineri se avantara de partea turceasca. Turcii ii lasara sa treaca podul, fiind convinsi ca-i vor matura iute din drumul lor. Doua sute dintre romani se rupsera spre stanga, si pana sa se dezmeticeasca Segban-pasa, ajunsera pe mica inaltime, unde in jurul celor noua tunuri nu se afla gloata prea mare. Trei dintre tunuri fura aduse in graba pe partea romaneasca. Celelalte sase erau mult prea grele. Tinerii atacatori le trasera pana pe buza inaltimii, iar de acolo le napustira in balta de la piciorul colinei. Pierderea celor noua tunuri mari si a celor saisprezece din noaptea trecuta ii descumpani rau pe turci. Fu un moment de ragaz dinaintea maniei lui Sinan. Ostile din padure se schimbara cu cele de la pod. Tunurile lui Kiraly faceau prapad mare. Din sus de pod, pe partea lui Manta, cateva mii de turci razbira prin balti. Pericolul incepu sa creasca, mai ales ca din jos de pod Cocea nu mai putea face fata multa vreme cu cei doua mii de oameni pe care-i comanda. Sinan simti ca victoria nu mai poate sa-i scape si forta trecerea podului trimitand in foc val dupa val, din ostile lui cele mai bune. Mihai scoase rezervele din padure. Lupta tinu schimbatoare inca vreo trei ceasuri. Apoi se mutase pe partea romanilor. Ostile lui Mihai se rupeau incet de turci si se trageau catre adapostul padurii. Abia in clipa aceea trecu Sinan in fruntea ienicerilor, socotind ca venise momentul hotarator. Transilvanenii din fata lui se rupsera in palcuri mici, neputincioase. Cateva mii de ieniceri inconjurara tunurile lui Kiraly. Viteazul ungur lasa tunurile si porni in fruntea a vreo patru sute de oameni catre puhoiul care se scurgea de pe pod. Ce incerca el era moarte sigura. Mihai-voda nu se clintise pana atunci. Cuprinse dintr-o rotire a ochilor intreaga zona de lupta. Peste tot se zareau numai turbane si fesuri. Trase de la saua calului barda lui mare. In spate se auzi un zanganit scurt. Oamenii lui voda se aplecara pe cai, cu armele pregatite. Erau ultimele rezerve. Cam la vreo cinci sute din cei mai buni oameni din armata Bucegilor. De o parte si de alta a domnului, vanatorii isi manau caii intrand pentru prima oara in lupta. Ajunsera la pod in aceeasi vreme cu vitejii lui Kiraly. Cele doua grupuri se unira intre ele. Inaintau navalnic in randurile turcilor asemenea unui burghiu. Pe de laturi se facuse partie. Barda lui voda fulgera scurt. Domnului i se zbarlise barba stufoasa, ochii ii erau rosii si rai. Glasul lui intrecea bubuitul tunurilor. Ajunsera sa calce pe pod. Caraiman-pasa le iesi in fata. Ridica iataganul deasupra domnului, dar barda se abatu grea peste iatagan. Bratul cu iatagan cu tot zbura intr-o parte. Din gatul lui negricios tasni un suvoi de sange. Sinan se afla cam la jumatatea podului. Salta amandoua pistoalele spre voda. Cutitul lui Cae ii nimeri calul intre ochi. Animalul se ridica in doua picioare, orbit de durere, si se prabusi in mlastina, dimpreuna cu stapanul. In randurile turcilor se auzi un strigat de groaza. Hasan-pasa, care tocmai se pregatea sa intre in lupta, dadu dosul, inspaimantat. Se isca invalmaseala dincolo de pod. Izbiti din coasta si din spate, ienicerii si spahii urmara pilda deliilor, pravalindu-se indarat. Calcandu-se unii pe altii. Voda ajunse pe neasteptate intre corturile turcilor. Steagul cel verde al sultanului cazu in mainile lui Ducu.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page