Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Am intampinat flacara olimpica

Cand am aflat ca pe data de 17 decembrie, la ora 8:30 „Flacara olimpica” va trece prin apropierea casei noastre din Pickering, am stiut ca-mi iese in cale un eveniment deosebit, de care nu toti oamenii pot avea parte, fiindca nici nu e de ici-de colo sa-ti treaca pe dinaintea ochilor, gata sa atingi cu mana, simbolul stra-stravechi al celui mai important eveniment sportiv al lumii. Zi geroasa, dar n-a contat. M-am „incotosmanat” cum am putut mai bine, am pus o hainuta imblanita pe Alice, catelusa noastra si am plecat sa dau coltul strazii pe unde avea traseul „Flacara olimpica”. Gerul ciupea bine, dar parca nu-l simteam avand in minte flacara, focul – simbolul sacru din timpurile antice ale Greciei, furat de Prometeu de la Zeus ca sa il duca oamenilor. Atunci focul insemna simbolul renasterii lumii si lumina, iar astazi simbolizeaza continuitatea intre lumea antica si lumea noua.

Mergand spre locul in care aveam intalnirea cu „Flacara olimpica”, incrucisarea dintre Finch cu Fairport, am auzit elicopterul politiei supraveghind teritoriul si mi-am zis in gand: „trebuie sa fie multa lume pe traseu”. Cand m-am apropiat, am vazut randuri, randuri de oameni si masini mergand in aceeasi directie. Cat am putut cuprinde cu ochii, am apreciat ca erau in preajma peste 1000 de persoane. M-am bucurat. Era semnul ca populatia Canadei stie sa puna pret pe valorile sportive, pe simbolurile omenirii, pe efortul organizatorilor, dar mai ales erau mandri ca tara lor, Canada, este gazda Jocurilor Olimpice.

Ma gandeam, oare cati canadieni se vor afla pe cel mai lung traseu intr-o singura tara din istoria Jocurilor Olimpice - 45.000 km. timp de 106 zile? Flacara trebuie sa ajunga pe stadionul din  Vancouver in data de 12 februarie, 2010, cand va avea loc ceremonia de deschidere la cea de a 21-a editie a Jocurilor Olimpice de iarna ce se va desfasura intre 12 si 28 februarie. Cu ochii mintii am urmarit Flacara care va fi purtata de 12.000 de persoane ce vor face parte din stafeta. Potrivit traditiei, torta a fost aprinsa de la soare, cu ajutorul unei oglinzi parabolice pe locul vechilor Jocuri Olimpice antice, din Grecia si focul nu poate fi pierdut din momentul in care a fost aprins pana are loc ceremonia de inchidere a Jocurilor Olimpice. Pentru ca in 2008, au fost incidente printre care si stingerea de cinci ori a  Flacarii olimpice la Paris, Comitetul International Olimpic (CIO) a luat hotararea de a renunta la traseul international si sa fie facut doar in interiorul granitelor tarii organizatoare.

Flacara Jocurilor Olimpice de iarna de la Vancouver 2010 a fost predata oficial joi, 29 octombrie, 2009, la Atena, Comitetului de organizare canadian in timpul unei ceremonii solemne, asemanatoare Jocurilor Olimpice de vara. Ceremonia s-a desfasurat intr-un ritual antic pe stadionul Panatenaike, locul de disputare a primelor Jocuri moderne in 1896. Si iata ca din „Poiana sacra” elena, de unde s-a aprins torta, dupa ce a ajuns in orasul Victoria, la bordul unui avion militar canadian si apoi transportata intr-o canoe pana la Parlamentul  provinciei British Columbia de unde s-a dat startul oficial pentru parcurgerea traseului canadian, acum a ajuns sub ochii nostri.

Cand Flacara s-a apropiat de locul unde ne aflam, un fel de curent a trecut prin noi ca o infiorare. Era o bucurie generala, totul era pozitiv, un entuziasm pentru care puteai sa zici ca viata merita sa fie traita. Politia le statea in sprijin, dar, interesant, circulatia nu a fost oprita pe traseu. Erau portiuni de drum strabatut in paralel. Purtatorul tortei, imbracat de sus pana jos in alb, cu trupa care-l insotea, au fost primiti cu urale, cu aplauze, si cu imnul canadian. Entuziasmul acesta care ne daduse atata viata in noi primenindu-ne starea de spirit, ne-a mai tinut pe loc inca un timp, dupa ce Flacara olimpica nu se mai zarea. Din fiecare om, aproape ieseau cuvintele ca de sub o presiune interioara: „acesta a fost singurul moment al vietii mele  cand m-am simtit cel mai aproape de Jocurilor Olimpice”. In raport de varsta vorbitorului auzeai: „aceasta a fost oportunitatea vietii mele, sa vad flacara olimpica” sau “aceasta a fost prima oportunitate a vietii mele”.

Ma gandeam venind acasa inca stapanita de bucurie, de entuziasmul care pusese stapanire pe multimea de oameni, cum s-ar putea schimba lumea daca s-ar gasi niste mijloace de a insufleti colectivitatile umane. Am vazut pe stadioane cat usor si cat de multa energie se revarsa uneori in tribune, nascuta din spiritul trairilor colective. Se incarca atmosfera de un anume soi de energie care te cotropeste ca individ. Daca s-ar gasi o posibilitate de a fi canalizata pozitiv aceasta energie debordanta gata sa indumnezeiasca implinirea unei fapte marete si sa puna frau cand e gata sa se transforme in palalaie cand o ia razna, atunci progresul omenirii ar fi la alta cota.

Sportul, ca si arta, fie ca-l practicam sau numai il privim, poarta in el puterea binefacatoare pentru noi si merita aplauzele noastre, merita sa ii cantam imnuri, merita lauri. Flacara olimpica pe care am intampinat-o a ramas sa ne lumineze si viata interioara. O voi privi acum altfel cand voi urmari Jocurile Olimpice.

Elena BUICA
Pickering, Canada
18 decembrie 2010

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page