Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Securitatea nationala între locuri comune, ambitii si incultura politica (1)

       
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   

Duminica, 15 Februarie 2015 20:46

Vlad Dumitras: Am fost martorii catorva momente de suspans in care Serviciul Roman de Informatii a fost scos la rampa de evenimente care l-au plasat in centrul atentiei:
- reactiile negative fata de interviul directorului S.R.I. George Cristian Maior, demisia ori demiterea intempestiva a acestuia;
- acuzele publice grave aduse de deputata Elena Udrea generalului Florian Coldea, prim adjunct al directorului S.R.I.;
- un exercitiu, in opinia noastra, nereusit al Comisiei parlamentare de control de a salva aparentele.
Sa intelegem ca S.R.I. are probleme?

General Br. (r) Aurel I. Rogojan: Romania este statul postcomunist cu cea mai saraca, lacunara si vulnerabila legislatie a domeniului securitatii nationale si a activitatii serviciilor de informatii. Pe cale de consecinta, intreaga comunitate nationala de informatii are probleme foarte serioase, care s-au cronicizat si au anchilozat conduita serviciilor in tiparele unei doctrine de securitate cu izvoarele in perioada depasita a Razboiului Rece. De aceea, in fata societatii, a oamenilor care au astazi o cu totul alta perceptie asupra nevoii de Securitate, serviciile nu ar trebui sa vina cu mesaje de forta. Desigur, la nevoie, informatia directioneaza forta, dar activitatea serviciilor este secreta si din ratiunea de a nu fi percepute ca instrumente ale fortei represive. Dar, din nefericire, adoptarea unui model de conduita impropriu lumii informatiilor secrete duce serviciile in zona exercitarii de atributii politienesti.

V.D. : Dupa 25 de ani de reforme democratice ale serviciilor, ni se pare o concluzie ingrijoratoare.

A.R. : stiu ce afirm si cunosc intim toate incercarile de depasire a acestui handicap, pe care il consider un act de subminare a ordinii constitutionale, un sabotaj la care au subscris toate partidele parlamentare, dar si entitati departamentale de informatii, care-si doreau si ele un statut juridic de acelasi calibru cu Serviciul Roman de Informatii.

V.D. : Ce responsabilitate revine partidelor?

A.R. : Au proclamat demagogic depolitizarea serviciilor, dar nu au acceptat operationalizarea acestui principiu intr-o lege a supravegherii si controlului parlamentar, intr-o lege a statutului ofiterilor de informatii, in insasi organizarea si mecanismul de functionare a serviciilor de informatii si, de ce nu, in crearea institutiei independente a inspectorului general al comunitatii de informatii. Sunt modele in S.U.A., Canada, Marea Britanie s.a.

V.D. : Dar au existat initiative legislative in acest sens?

A.R. : Desigur, au existat. Unele chiar ca solutii rezultate din studii si cercetari doctorale. Fiindca, este bine de stiut, suntem tara cu cei mai multi doctori in materie de informatii pentru securitate nationala. Cum au aparut, ce mesaje transmit in spatiul public si pe unde sunt unii dintre ei reprezinta o problema care-mi depaseste disponibilitatea exprimarii publice decente. Spun asta ca sa nu creada cineva ca mi-a disparut curajul. Dar este bine sa retinem ca s-a facut cercetare temeinica in materie. Serviciul Roman de Informatii a avut, incepand din 2002, poate mai are, nu cunosc, si un Centru pentru Studii si Cercetari de Securitate Nationala.

V.D. : Cine si de ce a blocat legiferarea domeniului securitatii si al activitatii serviciilor?
A.R. : Sa o luam metodic, pe puncte:
1. Obisnuinta serviciilor, ab initio sau a mundo conditio, de a-si scrie legile si incapacitatea de a se face intelese de legiuitor de ce le-au scris asa.
2. Capacitatile, inclusiv secrete, ale serviciilor de a temporiza, sine die, finalizarea procesului de adoptare a proiectelor neconvenabile.
3. Lupte interne ale partidelor, pentru asumarea paternitatii initiativelor legislative. In cazul Partidului Social Democrat, de exemplu, in perioada 2001-2004 au existat cel putin patru grupuri de interese, fiecare cu viziunea proprie, sustinuta evident de primatul controlului asupra domeniului. Guvernul, respectiv echipa premierului Adrian Nastase, a promovat propriile proiecte si le-a sabotat pe toate celelalte, iar de la Cotroceni s-au sabotat proiectele Guvernului.
Presedintele Comisiei parlamentare de control al S.R.I., deputatul Ion Stan, a avut initiativa unui pachet legislativ complet, de cinci proiecte de legi, care sa acopere intreg spectrul necesitatilor de legiferare.
Comisia de aparare a Camerei Deputatilor, prin presedintele acesteia, Razvan Ionescu, a initiat separat un alt proiect.
Vicepresedintele Camerei Deputatilor, Cameliu-Oliviu Petrescu, a avut o cu totul alta initiativa, cu care l-a enervat pe Ion Iliescu, deoarece venise cu propunerea consacrarii de jure a Comunitatii Nationale de Informatii, existenta de facto. Ion Iliescu se pare ca a vazut in “comunitatea informativa” o amenintare la adresa CSAT-ului.
In toate echipele de redactare a proiectelor erau cooptati si reprezentanti ai serviciilor, care, evident, nu exprimau unitate conceptuala.
4. Dorinta nemarturisita, dar evidenta, a guvernelor de adjudecare a unei felii cat mai consistente din tortul puterii informatiilor secrete. De altfel, interminabilele razboaie dintre palatele Cotroceni si Victoria isi aveau cauzele, dincolo de partajarea „parandaratului”, in ponderea detinuta in controlul serviciilor. De aici atata agitatie in legatura cu structurile departamentale de informatii, in special cele pendinte de ministerele de Interne si de Justitie.
5. Realizarea de catre clasa politica a faptului ca, pe masura exercitiului alternantei la putere, lipsa de reglementare, ori o reglementare imprecisa si nepredictibila este mai avantajoasa intereselor de partid decat rigoarea legislativa.
6. Interesul serviciilor de a nu intra sub rigorile unei legislatii care sa le oblige la o revizuire radicala a „procedurilor traditionale”, sa le impuna supravegherea si controlul Parlamentului, dupa standardele Centrului de la Geneva pentru Controlul Sectorului de Securitate.
7. Lobby-ul negativ al unor entitati private refractare la orice competente ale serviciilor de informatii in sfera economicului.
8. Jocurile politice ale opozitiei parlamentare si neparlamentare care aveau la baza doar rationamentul ca tot ce face puterea trebuie demonizat si demolat.
9. Campanii de presa cu puternic impact potrivnic initiativelor legislative. Daca le vom analiza, vom constata ca nu tot ceea ce s-a spus era adevarat, sau nu era deloc adevarat.
10. Inducerea, abil acoperita, prin intermediul agentilor de influenta si al media, a unor ingerintelor straine care vizau si vizeza dereglemetarea si vulnerabilizarea domeniul securitatii nationale.

V.D. : Foarte interesant acest expozeu, argumentatia are o logica, ceea ce ar insemna ca trebuia sa se fi incercat depasirea situatiei?

A.R. : Da, au fost facuti pasi importanti. Primul a fost un proiect national pentru promovarera culturii de securitate in sfera legislativului, executivului si in societate, la nivelul comunitatilor de afaceri, academice, al organizatiilor neguvernamentale. Al doilea, adoptarea Doctrinei Nationale a Informatiilor de Securitate, un document de concepte si breviar de termeni specifici, pentru cunoasterea si intelegerea domeniului si a problemelor securitatii nationale.

V.D. : Unde s-a ajuns cu acesti pasi?

A.R. : Tot pe fundaturile intunecoase ale beznei politice. Ale acelei bezne care a tinut Romania in situatia de a nu se putea adopta in Parlament documentul strategic de aparare a tarii, dupa ce la revizuirea din 2003 a Constitutiei au fost induse confuzii conceptuale de natura a da inapoi, in secolul anterior, configurarea sistemului de Securitate nationala. Practic, fara clarificari conceptuale de nivel constitutional, nu este posibila reforma institutional-juridica a Armatei, Serviciilor si Politiei. Cine afirma ca a reformat domeniile mentionate, cu baza constitutionala existenta, nu stie ce spune. Un cuvant din Constitutie poate semnifica revolutionarea unui domeniu si arhitectura unui sistem cu zeci sau sute de mii de oameni[1].
- Va urma - Partea a II-a: referiri la „discretia” supravegherii si controlului parlamentar asupra activitatii serviciilor de informatii.

-------------------------------

[1]  http://www.cotidianul.ro/cotidianul-256653

Sursa: ARTEMIS
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page