Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Zeul-Ban

Tocmai terminase de citit “Aspidistra sa traiasca”, a lui George Orwell. Dupa ce descoperea un autor care sa-i placa, nu se lasa pana nu-i citea toata opera. Asa procedase, de exemplu, cu Nikos Kazantzakis, Hermann Hesse, Jose Saramago, Amos Oz, Florina Ilis si cu multi, multi altii. Norocul lui era acela ca in zilele in care traia, cartile bune erau la reducere, fiind considerate demodate, in timp ce noutatile editoriale, acele carti gen “Cele 50 de umbre ale lui Grey” in paginile carora cititorul poate gasi opulenta, sex si limbaj licentios, desemnate best-sell-uri internationale peste noapte, se vand scump si ca painea calda.
Asadar, reluand firul epic, cat de mult semana cu Gordon Comstock! Existau si diferente, evident, ca de exemplu faptul ca el era cu vreo 5 ani mai in etate decat eroul principal al cartii, ca nu publicase niciun volum de poezie, nici macar fie si vreunul intitulat modest si neinspirat:”Soareci”. In rest, era acelasi tanar fara relatii, fara rude instarite, incapabil si nemotivat sa incerce macar sa-si depaseasca conditia de muritor de foame, intr-o societate guvernata de Zeul-Ban, caruia toata lumea i se ploconea hidos. Asa este capitalismul, fiecare individ este lasat sa se descurce singur, iar daca nu reuseste, n-are decat sa se tarasca si sa se balaceasca prin mocirla saraciei, dupa care sa moara si sa scape statul de-un individ neplatitor de taxe si impozite. Daca vreunul incearca sa castige bani necinstiti, furand, de exemplu, fie si ceva inofensiv, ca de exemplu fier vechi dintr-o fabrica dezafectata, sau sterpelind cine stie ce maruntis de pe vreo taraba, este imediat pus la zid, incatusat, aratat la stiri pe toate posturile TV si condamnat exemplar, in timp ce marii corupti ai tuturor statelor sunt respectatti si nu, nu invidiati, ci adorati.
Sistemul de valori s-a depreciate in timp. Cine mai pretuieste un dascal, un actor, un scriitor, un pictor, cand astia sunt modesti, saraci si traiesc separati de ceilalti, fiecare in propriul sau glob de sticla inchis etans, unde asculta Delibes, Anna Netrebko sau Elina Garanca. Nu este vorba despre autoexil sau poate da, dar despre unul impus, nu benevol. Cui ii place sa traiasca singur? Personajului nostru, de exemplu, nu-i face nicio placere. N-o fi un exemplar unicat,oricum, el nu se considera cu nimic superior celorlalti, dimpotriva, neavand bani, cum spuneam, se simte marginalizat si inferior. Si-ar dori un trai mai bun, dar si-ar dori sa-si poata pastra sufletul intact, sa fie acelasi romantic, sensibil si iubitor de frumos, ceea ce este un, hai sa fim delicate si sa-i spunem oxymoron. Nu te poti inchina Zeului-Ban nefiind convertit la religia lui!
Ce pacat, ce pacat! Cat de mult s-a dezvoltat societatea in care traim si cat de mult s-a salbaticit individual! Tinerii au devenit dependenti de calculator, mai exact de tot ce este mai rau, de facebook, de pornografie, de jocurile violente, de referatele si lucrariile asa zis stiintifice, gata scrise de altii, care asteapta doar sa fie downloadate si prezentate pe catedra dascalilor. Se raporteaza la nonvalori media prezentate drept dive si-si doresc de la varste fragede sa urmeze acelasi traseu: sa aiba bani, sa straluceasca in lumina reflectoarelor si sa aiba bani. Da, stiu c-am mai scris o data acest lucru, dar asta si era idea, de-a avea bani peste bani, bani cu care constata, pe buna dreptate, ca se poate cumpara orice.
Cei mai carcotasi vor sari la beregata scriitorului si vor da exemplul cu sanatatea. Na, sanatate nu poti cumpara! Ei, cum nu! Cine este bolnav grav si nu-si permite acea operatie salvatoare dar costisitoare, in cine stie ce clinica din acele tari dezvoltate, moare! Moare cu zile, cu regret, cu dezgustul semenilor care-l puteau salva dar nu o fac pentru ca nu are bani. Dragoste! Ei, asta-i buna, cine-si mai doreste dragoste, cand substituentul sex este la doi pasi distanta, la fel si dragostea autoindusa ?!  
Un preot i-a spus candva ca orice poti cumpara cu bani, mai putin sufletul, credinta si iubirea. La cateva luni distanta, acelasi preot, la sfarsitul unei slujbe, gonea si tragea picioare in fund unor copile ce cerseau in biserica sa, probabil pentru ca se temea ca astfel nu va strange de la enoriasi banii necesari sa termine de pictat catapeteasma bisericii nici la pastele cailor.
Ca veni vorba de preot, tanarul nostru si-ar dori sa puna mana si pe ultimul roman ramas necitit al lui George Orwell, “O fata de preot”. Costa cam mult, va trebui sa economiseasca cateva luni, poate chiar patru, avand in vedere salariul mic pe care-l castiga si teancul de facturi pe care le are de platit. Cine stie, poate curand va primi in cutia postala facturi pentru aerul pe care-l respire (apa de ploaie oricum este inclusa in facture de la Compania de Utilitati Publice) si asa mai departe…
Ah, Tu, Zeule-Ban, Zeule-Ban…
… vai de cei ce ti se inchina, dar vai de cei ce nu ti se inchina…

Florentin Gurau
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page