Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ZIUA NEAGRA A LEOPARDULUI ROZ

Magdalena ALBU

 Leopardul roz nu stie ce e visul, in schimb, el apartine cu trupul si cu sufletul sistemului care l-a creat, unul gaunos, hulpav, bolnav de putere, dispretuitor in raport cu Ceilalti si inclinat in mod predilect catre delatiune, fapte ilegale si sperjur. Nimic din ceea ce expune cu redundanta la nivel discursiv nu se regaseste ca stare atitudinala fireasca in comportamentul si actiunile lui directe, caci nu asta constituie tinta sa concreta. Sluga perfecta a orgoliului nemasurat si a luxului opulent, leopardul roz nu ataca vehement practicile negre ale conglomeratului din care a facut, la randu-i, parte decat atunci cand sforile puterii nu ii mai sunt, din perspectiva metamorfozelor inerente, la indemana. Abia in acel moment, devenit pentru el dintr-o data critic, fiara aparent incoltita din toate unghiurile incepe sa pozeze pr-istic in victima ineluctabila a sa, oferind vulgului ceea ce a stiut sa-i ofere intotdeauna, adica circ (fara paine de data aceasta), un spectacol grosolan de manipulare a maselor etichetate in mod voit drept simpla adunatura cu miez oligofren, care asteapta cu nerabdare sa vada finalul unei comedii a minciunii jucata cu o splendida ipocrizie de catre actorii ei profund machiavelici.

 

Leopardul roz cu sange invizibil in vene musca feroce din tot ce intalneste in cale. Caracterul si onoarea nu fac parte dintre atributele specifice spiritului sau agresiv. De fapt, nici nu are nevoie de asa ceva, atata vreme cat, pana in ultima lui clipa de existenta efemera, nu asteapta cu o incordare maxima altceva decat sa isi trimita sageata otravita a razbunarii in mod expres catre fostul sau camarad de prada, camarad devenit brusc, in urma unei permutari firesti de rol social, dusmanul sau de moarte inchipuit. Si, cu toate ca presupusul inamic a ales, pentru moment, sa taca, felina ucigasa ataca, urland cu zbierate la fel de pr-istice in dreapta si in stanga fara oprire, starneste cu buna stiinta felurite patimi si declara pe un ton nonsalant colectivitatii cat de mult are aceasta de pierdut, daca nu se raliaza „luptei” sale patriotarde intru decimarea definitiva a raului colectiv, o forma de rau morbid, contondent, pe care, altfel spus, ea insasi (dimpreuna cu actualul „inamic”) l-a creat, sfidand orice lege morala si viata. O viata de la care a luat insa totul si nu i-a daruit nimic. Caci, in habitatul unor asemenea carnasiere continuu infometate de sange si de putere, intunericul neadevarului folosit ajunge sa acopere definitiv pana si frumusetea suava a unui cires inflorit in mijlocul zapezii, tocmai fiindca ele nu sunt capabile sa vada altceva in jur decat destine strivite si moarte, foarte multa moarte. A celorlalti, bineinteles, nicicum a sa.

 

Leopardul roz e cel care manjeste cu noroiul negru al junglei (din care provine) totul. Lumea ca esenta celesta pentru el nu exista. Doar ca teren pentru razbunare si atac. Durerea, sentimentul de zvarcolire a sufletului in fata unei reale nevoi, ii apare drept o banala secventa utopica ce caracterizeaza numai fiintele cu aspect interior mistic. Morala? Morala devine acel substantiv comun folosit exclusiv in cadrul discursurilor colective de manipulat vertebratele tampe. Cat despre constiinta carnasierei mereu lacome de sange proaspat nici ca poate fi vorba in cadrul acestui context sumbru si nemilos. Un singur fapt trebuie avut in vedere de catre toti membrii habitatului rece al mortii, anume: coltii pe care si-i insira printr-un zambet larg si perfid leopardul anunta intotdeauna cu certitudine capatul final al drumului fiintei din fata sa. Si nu e vorba aici despre o miscare de balans simetric dintr-un loc intr-altul al actorilor sociali de conjunctura, ci despre un joc piramidal cu reguli crancene, precise, deloc onorante, in care sageata de foc a neadevarului flagrant si metalimbajul sugestiv nu numai ca deseneaza vizibil prin aer traiectoria machiavelismului unanim acceptat, dar mai si joaca in toata aceasta naratiune seaca de sens a raului generalizat insusi rolul principal. Daca zeul impaiat mai respira inca, atunci e si pentru ca “sexy”-kinezica leopardului roz reuseste sa transmita in mod concret multimii mirosul sau indefinit.

 

Magdalena ALBU

10 februarie 2015

Bucuresti

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page