Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DESPRE SUBIECTELE NOASTRE DE DISCUTIE

Marina GLODICI


Consideram comunicarea ca fiind mijlocul de a relationa, socializa si a ne exprima sentimentele ori opiniile in societate. Calitatea si eficienta comunicarii sunt date de mai multi factori.  Dintre acestia as aminti: capacitatea de exprimare si de intelegere a membrilor societatii, buna credinta,  precum si subiectele dezbatute.  

De cele mai multe ori, cand se intalnesc, oamenii abordeaza subiecte de discutie  multe si variate in functie de preocupari, sentimente, grad de instructie, pasiuni, intentii si bunavointa pe care o au. Aceste discutii, de multe ori,  pot contura caracterul cuiva, deoarece buna credinta se poate “citi” imediat ce o persoana incearca sa lege o conversatie. Discutiile pot face bine sau rau, in functie de intentia si  veridicitatea celor spuse.

Multi dintre cetateni leaga destul de usor o conversatie, abordand subiecte din religie, stiinta, politica, multe vehiculate prin mass media. Cel mai des, se face politica, in general si pe buna dreptate, nivelul de trai scazut este unul dintre subiectele care aduce multa nemultumire in randurile populatiei. Asadar se vorbeste vrute si nevrute, in continuu exista cate un subiect mai mult sau mai putin de interes public. Si sunt de parere ca mass media ar trebui sa isi aleaga subiecte care sa se incadreze legal si cu adevarat in domeniul public si de interes general, deoarece ar veni mai rapid schimbarea de care avem nevoie. Altminteri nu face niciun serviciu poporului, ci dimpotriva, distrage atentia de la lucrurile importante si esentiale.

Am gasit foarte ciudat faptul ca, desi am avea atatea lucruri serioase de vorbit, unii aleg sa scormoneasca mereu in viata personala a altcuiva, ba din curiozitate, ba din intentia de a scoate zvonuri si a le raspandi. De ce? Pentru a distrage atentia,  de a strica imaginea cuiva, din invidie, rautate. Acestea se practicau si pe vremea vechiului regim. Exita un proverb: “Lupul isi schimba parul, dar naravul ba”. Din pacate, o parte din societate s-a obisnuit in regimul trecut sa dea informatii despre semenii sai si de orice fel, chiar daca sunt intime ori de domeniul care nu intereseaza pe nimeni. Si parca sunt niste mori stricate care macina mereu problemele altora, in ciuda faptului ca ale lor raman nerezolvate. Desi se schimba regimul ori religia, greu isi mai schimba omul mentalitatea! Asadar, nu regimul este de vina, ci caracterul omului! Omul cultivat care are caracter,  nu se preteaza niciodata la atacuri la persoana, la minciuni, ci pledeaza intotdeauna decent, obiectiv si cu bun simt. Are subiecte de discutie constructive in societate si stie sa respecte si sa se opreasca la limita maxima de a-si exprima opiniile, stie sa-si exercite dreptul de informatie si exprimare fara sa incalce drepturile altora.

Mi s-a intamplat ca unele persoane sa-mi puna cateva intrebari legate de viata personala. Le-am refuzat elegant, spunandu-le ca nu are rost sa-si incarce memoria cu amanunte care nu intereseaza pe nimeni, ci doar pe mine.  Dupa care au speculat ca am ceva de ascuns. Nu neaparat, le-am raspuns, ca as avea ceva de care sa-mi fie rusine, dar consider ca anumite informatii trebuie sa ramana numai la latitudinea lui Dumnezeu, deoarece oamenii nu au ce face cu ele, decat sa-si piarda timpul pretios in care ar putea sa studieze ceva important care le-ar putea stimula viata. “Curiozitatea strica la frumusete”, era o zicala de pe vremea liceului, spusa mai in gluma, insa era un fel de avertisment copilaresc de a-ti vedea de treaba ta. Anumite lucruri, in mod normal, e si rusinos sa intrebi sau sa fii intrebat! Acest comportament tradeaza lipsa de instructie si un fel de abuz de drept, as adauga eu. Chiar daca aceste lucruri ni se par mici, ele sunt extrem de daunatoare, deoarece unii se folosesc de  persoane mai putin educate pentru a te pune in situatie ingrata sau chiar la oprobriul public. Erau niste versuri foarte frumoase care conturau resposabilitatea fiecaruia dintre noi cand vorbim: „O, om!... Ce mari raspunderi ai, de tot ce faci pe lume! De tot ce spui prin scris sau grai, sau lasi prin pilda care-o dai. Caci ea mereu spre iad sau rai pe multi o sa-i indrume! … Ai spui o vorba, vorba ta, mergand din gura-n gura, Va veseli sau va-ntrista, va curati sau va-ntina,  rodind samanta pusa-n ea, de dragoste sau ura”.  (Traian Dorz, poezia “O, om!”) Deci, iata cum iti poti face vizibile sentimentele! Chiar prin ce promovezi, prin ce faci, prin felul in care dezvolti un subiect de discutie.
 
Putem avea o sumedenie de lucruri comune legate de cultura si arta, ne putem consilia spiritual unii pe altii daca stim sa pastram obiectivitatea si dreptul decizional al interlocutorului nostru. Biblia spune sa vorbim intre noi cu psalmi si cantari de lauda si duhovnicesti. Sa discutam lucruri care ne-ar stimula intelectul si ne-ar innoi simtamintele umane dintre noi. Si asta indiferent de gradul de educatie ori de varsta si dincolo de preconceptiile noastre. Cui oare profita faptul ca ne spionam si ne banuim mereu unii pe altii? De ce vrem sa-i controlam pe altii?  De ce, oare, suntem tentati sa punem la indoiala mereu buna credinta a celuilalt? De ce oare ne surprinde inteligenta unora sau mereu ii privim cu superioritate pe semenii nostrii? De ce atata competitivitate nedreapta intre noi? De ce? Pentru ca il excludem pe Dumnezeu si ignoram prezenta lui din viata noastra. Exista o zicala: “Dumnezeu toate le vede, toate le aude si toate le scrie in cartea SA!”Da! Chiar daca unii vorbesc fara responsabilitate aducand prejudicii grave la adresa cuiva sau fac vatamare de onoare. Dumnezeu isi are ochii atintiti si este intotdeauna alaturi de cei nedreptatiti.             

Ce frumos spune Bilbia ca vorba noastra trebuie sa fie “cu har si dreasa cu sare”. Generoasa, plina de bunatate si cumpanita fara doua intelesuri. Asa cum se cuvine oamenilor seriosi si credinciosi, asa cum se tin unii. Si sunt, pana la proba contrarie. Cei ce au viata din Dumnezeu, nu traiesc “dupa mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza in fiii neascultarii”… dupa poftele firii pamantesti si ale gandurilor proprii, ca si “copii ai maniei”. Ci ascultand si implinind legile si poruncile lui Dumnezeu. Si vorbesc din prisosul unei inimi sincere si pline de empatie, cautand sa spuna despre vestea buna a Evangheliei (doar suntem crestini) tuturor celor din jurul lor. Din pacate, fiecare isi face socotelile pentru el, “trage focul numai sub oala lui”, prin orice mijloace, chiar daca e vorba sa calce pe altul in picioare, fara principii si respect. Da! Asta inseamna sa traiesti dupa mersul spre iad a lumii acesteia care merge din rau in mai rau. E pesimist spus? NU! E realist!

Procentul celor care se distrag de la procuncile lui Dumnezeu, excluzandu-L din viata lor este in crestere. Si asta sub o forma religioasa si bine mascata. Si totusi, suntem chemati sa vorbim cuvintele lui Dumnezeu! Da! Pentru ca, vom fi chemati la judecata pentru orice vorba nepotrivita pe care am spus-o. “Deci nu uita, fii credincios, cu grija si cu teama! Sa lasi in urma luminos, Un grai, un gand, un drum frumos! Caci pentru toate ne-ndoios, Odata vei da seama” (Traian Dorz poezia “O, Om!”)  
----------------------------
Marina GLODICI
Cluj Napoca,
4 februarie 2015


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page