Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PRINTRE CRAPATURILE TIMPULUI

Maria IEVA


Dincolo de freamatul cuvantului, in inima padurii de stejar, printre crapaturile timpului, am incercat sa-mi gasesc radacinile...

Era o dimineata obisnuita de martie si soarele statea gata sa se inalte pe cer. Vedeam cum aburi de tacere se ridicau peste varful colinelor, curgand nesfarsit. Nu aveau aripi si totusi zburau. Venisem aici sa inteleg puterea adancului si dintr-o data m-am simtit cuprinsa de bucuria zborului; era ca si cum as fi invatat levitatia. M-am lasat in genunchi, langa tulpina unui stejar batran, de teama sa nu urmez calea aburilor. Muschiul verde ii acoperea radacinile groase de la suprafata si o parte din tulpina. Mi-am asezat palmele peste scoarta lui noduroasa si cu mainile tremurande l-am mangaiat. Il simteam cum ma priveste si cum ma primeste langa el. Am deschis larg bratele si l-am imbratisat pana cand mugurii au inceput sa imi tasneasca prin piele. Era primavara, o primavara timpurie in care viorelele priveau cu sfiala spre cer.

Pana sa ajung aici, am zabovit tare mult, ma invatase mama sa nu caut mugurul primaverii in inima padurilor bantuite, dar nu stiu de ce, mai mereu, trebuie sa am propria experienta ca sa pot intelege. Am fost un copil rebel, neastamparat si, poate, din aceasta cauza, inca, imi caut radacinile printre crapaturile timpului, fara teama ca intr-o zi asfaltul se va topi si ma va inghiti.

Nu mai visez OZN-uri, acum visez o palarie cu borduri mari sub care sa pot imbratisa cerul; visez o dimineata in care primavara inmugureste in fiecare colt al sufletului meu; o zi in care fiecare om va putea sa simta bucuria, bucuria inaltului si bucuria adancului... si ingerii la inceput au fost oameni si stejarul mai intai a fost ghinda...

Nu vreau sa conjug verbul „a iubi", este suficient sa-i cunosc  forma  la prezent: iubesc si lumea capata o alta dimensiune; ploile sunt o binecuvantare si arsita o necesitate… Aburii tasnesc din inima cuvintelor nescrise, adancul se infiora si inaltul ma cheama. Tacerea vine de pretutindeni si gandurile de nicaieri, lacatele nu mai au chei si usile nu mai au lacate, dar printre crapaturile timpului, din inaltul cerului, mi-am vazut radacinile... o lumina argintie cobora prin seva stejarului pana in ghinda din care am incoltit, un fulger care despica marea in doua si o tacere pentru care regii au devenit cersetori.
        
Am lasat furnicile sa se retraga in adanciturile din scoarta stejarului, mi-am asezat inca o data palma pe muschiul verde, ca semn de bun ramas si am mai ratacit cateva vieti printre copacii inmuguriti. Dincolo de nasterea oricarui gand, un lujer de stejar crestea pentru a-mi fi cruce.
--------------------------------
Maria IEVA
Timisoara
1 februarie 2015
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page