Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

LA CUMPANA ANILOR MEI...


                  
                                ECCE TEMPUS!
Motto:
   Sase Februarie, pentru mine-i o Zi mare!
   Este Ziua mea de-Aniversare…

Am sosit, pe soare, pe vant, printre cerberi si lei, prin furtuna,
La ultima brazda a Anului meu, cu speranta intr-o viata mai buna.
Deja aud sunand cantecul de trecere peste cumpana asteptata,
Care-as dori sa-mi aduca innoirea cea sfanta, in suflet, visata...

Doamne, mereu Iti cerem ani multi, fara sa ne gandim,
Ca fara iubire, Timpul in noi se vestejeste, ca si o floare...
Mai rupe, Parinte, din eterna Ta bunatate si sfanta iubire
Si-mpodobeste-mi viata cu daruri sadite din sfanta Ta fire!
                                                                                         Prof. Dumitru Buhai     



 Fiecare an ni se pare nou, la inceput, dar acesta este vechi ca timpul... Noua: oamenilor ne place iluzia clipei, cand ne lasam fermecati de luciul aparentului si visam ce am dori sa fie: sa avem o viata plina de fericire si bucurie!

 
  Visul este uitarea ca suntem din tina,
      Dar ne trezim cu oasele noastre-n rugina!
      Eu sunt fericit ca mai pot si acuma visa,
      Ca sa nu ma tem de marea ce-o voi traversa!...

      Este bine, cat timp suntem vii, sa-nvatam sa visam,
      Ca sa nu ne fie teama ca viata s-o infruntam,
      Iar pietrele-n drumul ce-l traversam si vamile vii
      Sa le uitam pe toate, lasandu-le-n al clipei pustiu!
     
 Sunt fericit ca mai pot visa, fiind indemnat de Ingerul meu de Lumina sa scriu!... Si-mi pun gandurile in cuvinte scrise, ca sa-mi racoresc sufletul, cum isi stampara setea un calator pe arsita, cand intalneste un izvor de apa curata in cale. Simt si acum, la cumpana anilor mei, ca trebuie sa fac ce mi-a pus in suflet Creatorul si sa scriu, ca sa-mi luminez prezentul si viitorul, facand sa rasara soarele si sa dispara norii, iar cuvintele mele potrivite sa mangaie si sa invioreze si pe cel care „gandurile” scrise mi le citeste.
   Stau pe loc... si ma  gandesc ce repede au trecut alte 365 de zile din viata mea, iar timpul si-a mai lasat niste amprente pe casa mea de lut, pe cand sufletul mi se mai bucura pe magura de tina si se lumineaza de multa lumina trimisa de undeva din arhipelagul auriu al eternitatii.
  Din bucuria sufletului meu, se cladesc, ca niste caramizi de lumina, gandurile mele, in cuvinte de aur, de argint si de fier, pe care, din misterul creierului, le seman in ogorul scripturii, special pentru tine scrisa, cititorule (cititoare), in slovele potrivite, ca sa-ti fie balsam de vindecare, de alinare, de incurajare si de chemare la o viata curata, binecuvantata si fericita, intr-un nou Inceput de An, ca chirias al timpului lui  Dumnezeu.
  Gandul meu semanat in ogorul scripturii este ca o picaura de apa intr-un ocean si ca o roua pe iarba setoasa. Este o farama de nisip pe malul de ocean sau ca o frunza pribeaga cazuta pe carare. Este o lacrima pe obraz sau o scanteie intr-un incendiu, o farama de lava ce se prelinge de pe un munte, un fir de maracine ce, fara sfiala, apare in ograda gatita cu iarba stropita-n verdele bucuriei. Gandu-mi e-o litera de slova si o rima in poezie, un tunel dintr-un sir de munti si un firicel din perii carunti, un fulg de nea intr-o avalansa sau o raza timida de soare ivita printre nori. Este o caramida dintr-o casa sau o felie de paine pe masa. Gandu-mi e-o speranta si-o incurajare, pusa intr-un sir de vorbe ascunse-n colivie, ca sa nu zboare, cand as privi prea atent pe fereastra, pe care patrunde lumina...
  Gandurile mele sunt florile din literele cuvintelor. Ele sunt balsamul sufletului meu, punand elixirul fericirii si frumusetii in el, facandu-ma sa traiesc viata asta de tina cu ger, de parca as fi de acum transmutat in lumea fericirii din Cer.
 De aceea, si la acest popas al gandurilor despre viitor, la cumpana anilor mei, ma intreb incotro voi calatori in Anul ce-ncepe sa-si depene zilele pe sase februarie? Pe ce drum vor calca pasii mei?      Doresc sa calce, Doamne Iisuse, pe urmele pasilor Tai!
  Cand citesti cuvintele mele, lasa-te purtat de frumusetea cuvintelor, citeste-le cu reverenta si cu bucurie, simtindu-le sensul acela duios ce face sufletul omului frumos! Gusta dulceata cuvintelor din proza si poezie, ca sa ai, in suflet, divina armonie.
  Noi existam si ne numaram anii, pe cand invatam sa vietuim incet, din leagan pana la locul tacerii, cand incepe vesnicia si nu mai exista nici calendar, nici macar trecutul de scrum, caci ritmul tinei a incetat, cand viata fara de ani, in noi, s-a-ntrupat, daca Celui ce este Viata, sufletul, din cortul nostru de lut, avut de imprumut pe pamant, I l-am incredintat.
  De aceea, niciodata sa nu uitam si, la fiecare numaratoare de zile, inceputa la schimbarea anilor din calendarul croit de om dupa soarele si pamantul lui Dumnezeu, sa ne amintim ca sufletul este solul in care Tatal nostru din Cer a plantat samanta iubirii, a milei si fericirii, ca sa ne straduim sa invatam sa fim mai buni, mai credinciosi si mai milosi, din zi in zi. Sa avem bucuria in suflet si zambetul pe obrajii sarutati de soarele, la rasaritul caruia sa ni se deschida ferestrele sufletului, iar inimile sa ne cante de bucurie ca Dumnezeu nu ne-a luat inca, ci ne-a lasat sa ne redescoperim telul si fiinta, facand din viata noastra un izvor de intelepciune si iubire.
 Dumnezeu m-a creat si pe mine, ca pe fiecare fiinta umana, dupa chipul Sau, asezand in mine un macrocosmos, in care inima este soarele, iar creierul este suprema putere ce ma poarta spre intelegerea locului meu in macrocosmosul fara inceput si fara sfarsit, creat de El. In capul meu, se afla puterea credintei, iar inima mea este locasul dragostei dumnezeiesti ce ma face sa am speranta in eterna fericire. In spatiile necunoscute ale Spiritului de viata, din fiinta mea, mai mult ca oricand in acest timp inflorit, la cumpana anilor mei, voi trimite dragostea mea ivita din credinta in Dumnezeu  catre lumea din jurul meu, ca sa unesc suflet de suflet si sa ma simt parte din lumea Tatalui meu din Cer.
  Acum, iert si eliberez trecutul cu Iubire, aleg sa-mi umplu viata cu Bucurie si Armonie, Las gandurile armonioase si  Bucuria mantuirii sa curga liber spre mine!
  Minunat este sa simt cum din lumina Spiritului mi se reveleaza nevoia de a cauta in mine dragostea ce a pus-o Dumnezeu in inima mea, ca s-o pot transmite si altora si sa fiu, mereu, integrat in lumea lui Dumnezeu!
  Iubindu-i pe tot oamenii, le transmit si pe calea cuvintelor scrise, in propozitii si fraze, inlantuite prin slove potrivite, chemarea la izvorul Vietii: Lumina lumii si Mantuitorul sufletului, venit din Cer pe pamantul nostru, din Dumnezeu Adevarat, El Insusi Dumnezeu, ca sa fie o Fiinta Unica, cu o viata unica si sa traiasca ca om-Dumnezeu, sa Se jertfeasca pentru pacatele oamenilor din toate veacurile, ca sa ne impace pe veci cu Tatal Ceresc, prin dragostea Sa divina.
  Ma rog, scriind, ca Duhul Sfant sa te faca, cititorule, sa intelegi cat de mare a fost iubirea lui Dumnezeu pentru sufletul tau!
   Intotdeauna pentru mine numarul unu aduce in mintea mea  afectul Inceputului. Mi se umple sufletul de emotii si de sperante, de teama si de visuri luminate in culorile curcubeului in prima zi si  in prima luna a unui An Nou, care incepe la Aniversarea anilor mei impliniti. Aceasta zi de Intai, cu semnificatia unui „An Nou” ce se agata in carca mea, imi da senza[ia implinirii visului de a ajunge la o varsta cand conteaza fiecare clipa traita in lumina si-n soare, in vant si-n furtuna, pe vreme rea sau pe vreme buna, cand ma agat de bucurie ca untul de felia de paine si zambetul de pe obraz imi aduce briza oceanului in clipele de reculegere, in extazul rasaritului de soare... Si uit uratul intalnit pe Calea Vietii, chiar din anii tineretii......
   E prima luna dintr-un an ce isi incepe alergarea si eu imi descifrez in mine chemarea si continui sa scriu, ca sa-mi racoresc sufletul pe undele ceresti, ca sa transmit mesajul lui Dumnezeu, cititorule, pentru sufletul tau, caci fericirea divina, de-acuma, in suflet o port,/ ca un tezaur doar de mine stiut, /iar pe-a vietii mele carare, credinta: support/ imi este taria sigurantei mele in necunoscut!.../

               Am o varsta in care ma bucur ca sunt
               Si-ncerc credinta si fericirea s-o cant.
               Inima mea-i ca o floare plapanda in Bucurie,
               Cum sunt cuvintele  duioase in a mea poezie!
               
               Daca inima mea poate fi ca un cires in floare
               Sau ca un sat romanesc in zi de sarbatoarre,
               Ca un izvor de apa curata, limpede si buna
               Sau ca cerul cu soare, luceferi, stele si luna,
               Pot spune ca sunt un om mantuit fericit!  

6 Februarie, 2015

 E-maill: ProfBuhaiD@aol.com    

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page