Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Oradea face în curând 900 de ani atestati! Devenirea Oradiei - scurt istoric

(Continuare din editia precedenta)

Un oras nou pentru un nou imperiu

Principele Transilvaniei Francisc Rákóczi al II-lea duce un indelungat si fara de succes razboi de eliberare, antihabsburgic, in care Oradea a fost aprig disputata (1703 - 1710). Urmeaza apoi o indelungata perioada de pace, prosperitate si reconstructie, pastrandu-se multe dintre cladirile edificate atunci, mai ales in stil baroc. Biserica catolica este reimpusa la Oradea ca biserica oficiala de catre puterea austriaca, in detrimentul bisericii protestante si celei ortodoxe, predominante in zona. De aceasta perioada este legata si promovarea aici, de catre Viena, a greco-catolicismului (ortodocsi subordonati papei de la Roma), in incercarea de reconstituire a puterii catolicismului de odinioara. Ca limba oficiala se impune germana, fiind totusi, multa vreme, in concurenta cu latina.

Prezenta evreilor in Oradea este mentionata, pentru prima data, in 1715, desi existenta acestora aici pare a fi inca din secolul anterior. Potrivit Centrului de Arta Evreiasca din Ierusalim, „comunitatea evreiasca oradeana a fost cea mai activa, atat din punct de vedere comercial cat si cultural, din tot Imperiul austro-ungar". Comercianti, medici, artisti si arhitecti vestiti, evreii vor spori cu timpul prestigiul orasului.

Invatamantul universitar dateaza din anul 1780, cand apare Academia regala. Primele discipline de studiu au fost filozofia si dreptul. Am putea spune ca facultatea oradeana este cea mai veche din Romania de astazi.

Tanarul imparat Franz Josef vine in vizita, impreuna cu sotia Sissi, in 1857, dar refuza sa declare Oradea „oras liber craiesc", cum cereau oradenii pentru o mai buna dezvoltare economica. Consecinta va fi intarirea curentului antigerman printre locuitorii maghiari, culminand cu declararea limbii maghiare ca limba oficiala, in locul celei germane, in decembrie 1860.

Oraselele din jurul cetatii, desi unificate teritorial de multa vreme, vor alcatui administrativ, treptat, un singur oras pana in anul 1860. (Cele trei localitati care vor alcatui, de pilda, capitala Ungariei - Buda, Pesta si Óbuda - se vor unifica abia in 1873). Denumirea orasului unic este Oradea-Mare (Nagy-Várad in maghiara si Gross-Wardein in germana), pana in perioada interbelica, cand, in romaneste, se renunta la atributul „mare". Restructurarea Imperiului austriac, impusa de pierderile militare de dupa Revolutia din 1848, e realizata de imparatul Franz Josef sub forma unui compromis cu ungurii, in 1867. Monarhia absolutista de pana atunci, se transforma in statul dualist Austro-Ungaria, Oradea reintrand in posesia Ungariei, impreuna cu Transilvania.

Spre orasul unguresc

Orasul devine municipiu in 1870, rang pe care-l are si astazi. Elanul national maghiar, revitalizat acum dupa esecul initial din 1848-49 si tinzand spre separarea totala a Ungariei de Austria, duce la o reedificare a localitatilor si la un avant economic considerabil in cadrul vechilor granite ale lui Matia Corvinul. Oradea Mare beneficiaza din plin de acest fapt, pana cand Austro-Ungaria va declansa Primul Razboi Mondial, in 1914. Splendoarea orasului vechi apartine, in mare masura, acelei perioade. O seama de cladiri deosebite si monumente ale istoriei ungare dau o infatisare noua orasului. Fiind un oras plin cu arhitecti si comercianti, Oradea va beneficia intens de competitia lor in ceea ce priveste clasa orasului in cadrul Imperiului. Astfel, stilul secession, cel mai nou si revolutionar stil in arhitectura vremii, ajunge foarte bine reprezentat aici. Sfantului Ladislau i se ridica, in 1892, o statuie pedestra, impozanta, in piata primariei – piata care-i va prelua numele pentru o vreme (statuia este astazi in fata Bazilicii romano-catolice).

Dotarea orasului cu curent electric, tramvai si apa curenta la robinet s-au realizat rapid, sporind „patriotismul local". Intensificarea politicii de intoleranta etnica si maghiarizare fortata a numerosilor nemaghiari va duce in schimb, in 1918, la declaratii de independenta ale popoarelor asuprite. O parte a evreimii raspunsese insa pozitiv maghiarizarii, aspect ce a impartit comunitatea evreiasca din Ungaria in doua, inclusiv la Oradea, in 1870: una ortodoxa (traditionalistii) si una neologa (asimilationistii). Fiecare parte si-a construit in oras sinagogi separate, existente si azi.

Chemarea romaneasca

La 12 octombrie 1918, se intocmeste „Declaratia de la Oradea", prin care romanii transilvaneni isi cer „deplina libertate nationala". Romanii raspundeau astfel atitudinii jignitoare promovate de Guvernul de la Budapesta la adresa lor, conform careia era negata continuitatea de vietuire a romanilor in Transilvania - ca urmasi directi ai dacilor si romanilor - si dreptul lor natural asupra acestui pamant. Dupa infrangerea Austro-Ungariei in Primul Razboi Mondial (1914-1918), din 1919, orasul revine Romaniei, a carei armata elibereaza Oradea (20 aprilie), dar si Budapesta, de nefasta dictatura bolsevica a lui Béla Kun. Ca o curiozitate, de la 1 aprilie 1919 – luna eliberarii Oradiei – isi intra in drepturi Anul Nou romanesc, renuntandu-se definitiv la calendarul iulian (sau „stilul vechi") in favoarea celui gregorian (sau „stilul nou"), al Europei occidentale. De la Oradea, din 23 mai 1919, isi va incepe cuplul regal al Romaniei (regele Ferdinand si regina Maria) – venit direct de la Bucuresti – turneul de mare entuziasm popular al preluarii Transilvaniei. Regina Maria, nepoata renumitei regine britanice Victoria, gaseste Oradea ca fiind „un oras mare si frumos, unde, cu putin timp in urma, bolsevicii unguri erau la putere, comitand orori monstruoase, si pe care trupele noastre l-au eliberat si ocupat". Romanii, veniti in numar mare sa-si salute suveranii, erau „intr-un extaz frenetic; pentru ei este libertatea dupa secole de oprimare" – noteaza regina Maria. Aspectul de oras occidental se definitiveaza in perioada interbelica, edificandu-se o seama de cladiri si monumente noi. Statuia reginei Maria – prima din Romania! - va fi dezvelita in 13 octombrie 1921, in piata teatrului. Cea ecvestra a regelui Ferdinand ii urmeaza in piata primariei, din apropiere, in 21 noiembrie, 1924 (anul primului Craciun sarbatorit la aceeasi data de biserica ortodoxa si cea catolica, dupa cum subliniaza regina Maria in memoriile sale). Limba oficiala devine, in aceasta perioada interbelica, romana, spre nemultumirea majoritatii de limba maghiara din oras.

Inutila restauratie

In perioada celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Hitler si Mussolini hotarasc sa cadoriseasca Ungaria lui Horthy, cu vaste teritorii de la vecini, ca rasplata pentru intrarea acestui stat in alianta lor. Prin dictatul de la Viena (30 august 1940), Romania pierde jumatate din Transilvania, Oradea revenind Ungariei din septembrie 1940. Noua granita cu Romania a fost fixata la cativa kilometri sud de oras. Horthy Miklós in persoana vine, impreuna cu sotia, sa preia Oradea. Marsul triumfal prin oras si-l incepe de la gara, calare pe un cal alb, urmat fiind de trupele maghiare. In semn de mare pretuire a personalitatilor zilei, acum apar pe harta orasului si pe vederile cu Oradea: Strada „Adolf Hitler" (strada Postei), Piata „Mussolini" (Piata Mare), Strada „Horthy Miklós" (de la gara spre centru) si Piata „Horthy Miklós" (piata Teatrului). Departe de a inregistra o noua epoca de aur, sub administratia maghiara orasul se confrunta cu lipsurile economice specifice razboiului, dar si cu epurarea etnica.

Deportarea aproape integrala a comunitatii evreiesti din Oradea in lagarele de exterminare germane, in 1944, ramane o pata de nesters pe obrazul administratiei maghiare de atunci. Intre 25 mai si 3 iunie 1944 s-au efectuat 7 mari transporturi feroviare catre Auschwitz. Reusind sa supravietuiasca acestui lagar de exterminare, medicul oradean Miklós Nyiszli depune marturie la Procesul de la Nürnberg si scrie o carte cutremuratoare, un document unic despre existenta halucinanta alaturi de medicul criminal Josef Mengele: Am fost medic la Auschwitz. Pe perioada ocupatiei ungare si romanii din oras au suferit grele privatiuni din cauza originii lor etnice, multi fiind nevoiti sa se refugieze in Romania mutilata.

Comunism si democratie

In 12 octombrie 1944 (acum ziua orasului) Armata Romana reintra in Oradea, dupa lupte grele, insotita de Armata Rosie – aliata dupa 23 august 1944. Distrugerile provocate orasului, mai ales de bombardamentele aliate din 1944 (Oradea fiind un important nod de cale ferata, avand si multe poduri peste Crisul Repede), lasa intacte foarte multe dintre cladirile vechi, ele pastrandu-se relativ bine pana astazi.

Comunismul, impus de Stalin in partea de Europa pe care-a ocupat-o Armata Rosie, se va construi la Oradea, initial, cu maghiari si evrei. Industrializarea accentuata, demarata pe vremea liderilor comunisti nationali Gheorghe Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceausescu, va duce la extinderea orasului, cresterea masiva a numarului de locuitori si construirea unui numar impresionant de blocuri si alte edificii specifice erei betonului armat si noii societati. Acum iau nastere platforma industriala din Zona de Vest si cel mai mare cartier de locuinte, situat in imediata sa apropiere, numit popular „Rogerius" (dupa strada cu acelasi nume, unde se termina vechiul oras si se construia noul cartier; strada care ducea spre Ungaria). Toate podurile sunt reconstruite, iar vechile cladiri beneficiaza de restaurare. La mijlocul anilor 1970 raportul etnic este definitiv schimbat in favoarea romanilor, ajungandu-se in anii ’80 la o populatie de peste 220.000 de locuitori. 1974 este anul in care apare primul primar roman de la reintrarea orasului in granitele Romaniei. Anii ’80 aduc si aparitia unui alt mare cartier de blocuri, Nufarul – situat in drumul spre statiunea Felix.

O noua restaurare a cladirilor de patrimoniu, inceata, a inceput in perioada de democratie, instaurata dupa revolutia din decembrie 1989. Incepand din anul 1992, primarii orasului sunt alesi direct de catre oradeni, prin vot universal. Orasul isi reincepe extinderea teritoriala, Episcopia Bihor devenind, din localitate separata, un cartier de nord-vest al orasului. Constructiile se ridica vertiginos si inspre Vama Bors (vest), dar si inspre comuna Sanmartin (sud-est) cu ale sale statiuni Felix si 1 Mai. Trei poduri noi sunt proiectate peste Crisul Repede. Ambitia de metropola pe granita de vest.

Doru Sicoe

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page