Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

LACRIMILE LUCEAFARULUI LA PUTNA 2015

Gheorghe Constantin NISTOROIU


„Dimineata, la Putna, de ziua nasterii sale, Eminescu a plans.
Eu am plans mai tarziu, seara. Sa curga lacrimile fiecaruia pe rand...”

Dorul de Eminescu nu s-a stins inca, cum s-a vrut sau cum se doreste de detractori   salahorii imbibati in pacura calomniei, de epigoni, de sfertodocti, de infractorii culturii, de delicventii moralei crestine ori eruditii balmajelilor academice.

Dimpotriva, Dorul de Luceafar desi nu mai curge ca o revarsare de cascada el curge tainic, susura melodios intr-un izvor sacru de dragoste, de iubire divina, ce urca din inimile cele mai curate si sufletele prea alese spre dumnezeiasca Frumusete a Mantuitorului Hristos.

Asadar, pentru ca sunt o lacrima prelinsa din suspinul Luceafarului, ieri 15 ianuarie, am plecat la Manastirea Putna sa-I aduc multumire lui Dumnezeu, marelui Voievod Stefan cel Sfant si lui Badita Eminescu. Drumul trist, necajit, peste care cadea o ploaie mohorata ma avertiza parca de incremenirea manastirii... In incinta sfantului lacas, oameni si monahi aproape deloc... Doar multa gheata groasa pe alei, de credeai ca sunt lasate intentionat pentru patinuarul trepadusilor sau baletul nepasarii...

In Biserica manastirii, in pacla obscuritatii miscau doi calugari: unul la strana, fara sa cante, altul la lumanari fara sa le aprinda. In rest, in bratele Luminii: Imparatul Hristos, Maica Domnului si Marele Stefan in mijlocul Curtii ceresti, iar mai jos cateva morminte voievodale de veghe. M-am rugat la Imparat, la Imparateasa si la Voievod pentru poporul Neamului nostru.

Am aprins o lumanare de la Candela vesniciei Sfantului Stefan, pentru nemuritorul Luceafar. Afara la pangar o umbra cu chipul carunt imi iese in cale:
- Pentru Badita Eminescu!, zic eu aratand lumanarea aprinsa...
- Dar n-ai parinti? ma intreaba omul negru.
- Am, dar Luceafarul nostru e mai presus de parintii mei. El e un Fiu iubit si un Parinte drag al Patriei mele.
- Vezi-ti de treaba! Eminescu n-are ce cauta in Biserica. Trebuie scos de aici, din manastire... Cel mult sa ramana in istorie...

M-am uitat la el atent, sa vad ce grad de scleroza atinge. Din gat in jos se tara... Farul ii era stins. Sigur ca raspunsul lui, invesmantat in haina pentru care am o profunda veneratie, in incinta sacra la care ma inchin cu adanca evlavie, m-a mahnit enorm, dar fiind ziua aceea sfanta pentru care venisem, mi-am pastrat totusi calmul.
- Parinte (ce antinomic cuvant...) sa nu crezi ca daca voi (si mici si „mari”) si altii la fel de multi si de intunecati ca voi l-ati adancit in groapa nepasarii, peste care ati pus si placa de beton a nesimtirii, Eminescu a ramas in pamant. Nu! Eminescu este de atunci in Sinaxarul Cerului, in Sanul Neamului Dac, la Dumnezeu. Pacat de umbra pe care-o purtati si-o calcati cu senilele turpitudinii!

Am mers ganditor sa ma intalnesc cu Badita Mihai macar la bustul sau din incinta manastirii... Nu s-a gandit nimeni sa-i aseze un lacas pentru aprins lumanari, nu arde nici o candela... Nimeni nu a ridicat macar o mana de grau fiert pentru cel nascut sa lumineze Neamul sau...

M-am apropiat sa fac macar o poza, spre neschimbare... Si sufletul mi s-a impietrit... Asa cum da marturie poza, la Putna de ziua sa, badita Eminescu plangea...
 
 La intoarcere, in prima asezare, vedem un grup de copii incolonati. Am zambit. Pe moment am crezut ca sunt invitati sa-si cinsteasca Poetul natiunii... Dar ei se indreptau, de fapt, spre o sala de sport. Pacat pentru ei si mare pacat pentru parintii si dascalii lor. M-am indepartat cu sentimentul ca l-am lasat acolo, singur si trist pe cel caruia toata viata mea nu am incetat sa-i ingan temerile... „De ce nu m-as legana/ daca trece vremea mea...”

Lacrimile mele...

In ajunul zilei sale de nastere, seara, l-am urmarit cu profunda emotie si admiratie pe acelas demn si mare Roman, actorul Dorel Visan, recitand superb din lirica lui Eminescu. In seara zilei sale de nastere, caut un canal TV  pentru a vedea cum a fost sarbatorit Profetul nostru. Simteam nevoia sa cred ca ceea ce am simtit la Putna n-a fost decat intamplatoarea neputinta... Pe postul national, uzand de banii publici, un grup erudit, de traficanti ai spiritului crestin-national, sarbatorea moartea poetului, nu nasterea sa! Nestiind sarmanii de ei, „orfanii licurici”, ca de fapt moartea Profetului nostru nastea viata nemuririi lui!

Cei care-l denigraza cu naduf isi sarbatoresc in fapt moartea lor sprituala, cea fara inviere... Anul trecut in 2014, aceeasi exaltati stiintifisti si deliranti humanoizi  ai vulgului „sacru” l-au sarbatorit pe Eminescu in aula lor plina de pizma si scaune goale, carora le-au vorbit despre ei. In ziua nasterii Romanului absolut-Mihail Eminescu, in 15 Ianuarie 2015, cohorta academicienilor peri-epigonici, i-au aclamat cu multa ura si inversunare meschina, moartea, reiterand minciunile atator decenii lasate mostenire de dusmanii straini si de lichelele interne, castrate de spirit, care se balacesc in mocirla detractoare a micimii lor.

Stupizenia lor uita ca profaneaza pe marii lor Inaintasi, Piscurile spirituale ale culturii; Sava Popovici Barcianu, Nicolae Popea, Ioan Popescu, Zaharia Boiu, Ilarion Puscariu, George Dima, Ioan Lupas, Silviu Dragomir, Onisifor Ghibu, Romulus Candea, Ion Heliade-Radulescu, Mihail Kogalniceanu, Barbu Delavrancea, Octavian Goga, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, A. C. Cuza, Simion Mehedinti, C. Radulescu-Motru, Stefan Pascu, Pantelimon Halippa, Ion Nistor, P. P. Panaitescu, Ion Petroviciu, Constantin Brailoiu, Nichifor Crainic, Pr. Dumitru Staniloae, Pr. Mircea Pacurariu, Pr. Dumitru Popescu, Mitropolitii Nicolae Balan, Nicolae Colan, Antonie Plamadeala, Nestor Vornicescu, Constantin Balaceanu-Stolnici s. a., nemaivorbind de cei multi care n-au incaput in Academie, dar sunt mai stralucitori fara ea: Mitrop. Andrei Saguna, Gh. Lazar, Eminescu, N. Densusianu, Nae Ionescu, Mihail Manoilescu, teologii Liviu Stan cu doua licente, doctorat, specializari postdoctorale la Cernauti, Atena, Varsovia, Roma, Munchen, Teodor Bodogae cu 4 licente, 2 doctorate, studii postdoctorale la Cernauti, Atena, Belgrad, Berlin, Tubingen, Milan Sesan cu 3 licente in Teologie, Drept, Litere si Filosofie si 3 doctorate la Cernauti, Praga, Ernest Bernea, Vasile Bancila, savantul Vladimir Dumitrescu si multi, foarte multi altii...
   
Fariseii profaneaza Institutia, Natia, Cultura, Forul Divinitatii Absolute-Atotstiinta lui Dumnezeu, in slujirea Careia ar trebui sa fie. Academia Romana, ca si toate celelalte forumuri ale culturii, trebuie sa fie Imn de lumina, de lauda, de aparare si de recunostinta nationala, nicidecum institutii cameleonice ale calomniei Neamului. Si culmea paradoxului, majoritatea covarsitoare a „inghesuitilor”, care ne denigreaza permanent Neamul sunt straini de sange, dar sunt platiti romaneste cu varf si indesat...

Gheorghe Constantin NISTOROIU
16 ianuarie 2015    
Putna-Brusturi


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page