Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Exista DOUA FELURI de MAI MARI, chiar si ai neamului nostru:

- Atat de MARI ca nu indraznesti nici macar sa te apropii de ei, ci ii privesti si ii admiri cumva de la distanta, si

- Atat de MARI ca pe cai tainice vin ei la tine si te fac partas de marimea lor ca o infratire.

Ioan Alexandru este de al doilea fel. Gaseste el elemente comune pe care le foloseste cu mare iubire pentru a ne mari si pe noi nitel, apropiindu-ne pe putinta intelegerii noastre de Dumnezeu. Dar daca el este "de-al nostru", n-ar fi frumos ca si noi sa fim "de-ai lui"? Adica el a crezut in Dumnezeu, in Isus Christos, in Biblie. Noi, daca nu credem, nu inseamna ca il negam ca mai mare al nostru, chiar si ca frate?

Dar, sa lasam sa ne vorbeasca testamentul sau - cele ramase scrise noua - si cumva poate vom creste in credinta si prin aceasta frumoasa mostenire. Bunaoara, poemul "PACE".

Poetul ia atmosfera evanghelica de la nasterea Mantuitorului si nici nu se rusineaza, nici nu se sfieste s-o foloseasca in academie punand-o alaturi de atmosfera cu care va incepe vesnicia descrisa in Apocalipsa:

"Marire sus si bunainvoire

Si pace intre oameni pe pamant",

Evanghelia lui Luca - 2, 14, in traducerea lui Cornilescu, zice:

"Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte

Si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui".

Urmatoarele doua versuri ale poetului in viziunea PACII atat de sangerata de istoria pacatului, sunt:

"Pustia s-a oprit si marea nu mai este

Si la amiaza purui soarele cel sfant".

Apocalipsa 21, 1 zice:

"... si marea nu mai era"

Isaia 60, 20:

"Soarele tau nu va mai asfinti... caci Domnul va fi lumina ta pe vecie".

Odata facuta "impacarea" dintre om si Dumnezeu prin moartea lui Isus Christos si prin pocainta omului in fata acestei jertfe divine, intreaga fire se va bucura de invesnicire. Poetul zice:

"Paduri de brad si de stejar

Cum va-mpliniti fara de stanjenire!

Acolo vulturii isi au salas

Aici e locul meu de vietuire".

Viziunea scripturistica despre ACEL TIMP si ACEL LOC este doar transpusa in cuvintele de fiecare zi, apropiind-o de noi:

Isaia 35, 1:

"Pustia si tara fara apa se vor bucura".

Isaia 55, 13:

"In locul spinului se va inalta chiparosul".

Isaia 32, 18:

"Poporul Meu va locui in locuinta pacii".

Imaginea Canaanului promis de Dumnezeu lui Moise este prezenta in sufletul poetului. El zice:

"Roiuri imbraca pesterile-n munti

Si tara-i grea de lapte pe colina."

In Exodul 3, 8 e scris:

"... intr-o tara unde curge lapte si miere".

Cat priveste setea mai marelui nostru de lumina, este si ea potolita profetic:

"Si omul nu mai poate de lumina".

Din definitia scripturistica "Dumnezeu este lumina", implinirea adevaratei profetii e anuntata din Apocalipsa 21, 23:

"Caci o lumineaza slava lui Dumnezeu

Si faclia ei este Mielul".

Strofa de incheiere a poemului PACE este de-adreptul o frumoasa asteptare a PACII promise de Dumnezeu - Pace cereasca in Univers, pace la fel de cereasca pe scripturisticul PAMANT NOU sau mai adevarat zis PAMANT INNOIT, cand vor incepe SARBATORILE VESNICIEI:

"Ne-am imbracat curat de sarbatori".

De sarbatoarea cea mare e bine - de altfel nu se poate participa la ea altcumva decat asa - imbracati in haina curata. Scriptura o numeste HAINA de NUNTA, cu referire la omul innoit prin harul lui Isus Christos.

Poetul e participant la sarbatoare:

"Gura mi-e numai imne si slavie."

Apocalipsa 15, 3 etc.:

"Ei cantau cantarea lui Moise si cantarea Mielului".

Rotundul poemului este realizat prin revenirea la starea evanghelica de inceput:

"Pace in cer si pace intre oameni

In toti si toate pace, slava tie".

Este tentanta interpretarea ca Ioan Alexandru militeaza pentru pacea tarii, Romania, pacea seculara intre popoare, globalizarea fericita in afara de Dumnezeu si asa zisa faurire a pacii de catre oameni. Pot fi licariri de astfel de intelesuri in marele poem, si nu e rau sa mai fie pace si acum si pe-aici, ca prea nu am avut-o. Dar ca poetul se refera la pacea vesnica este fara indoiala, prin zicerea "PACE IN CER", de care ateii, necrestinii, nu pomenesc deloc, niciodata. Absolut ca nu e vorba de "PACEA care o da lumea", cum zice chiar Isus Chsristos, ci de PACEA care ne-o da El, "Va dau pacea Mea", pace absoluta, vesnica. Este Ioan Alexandru scripturistic?

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page