Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

EROII NU MOR NICIODATA - SARJA DE LA PRUNARU -

Elena BUICA

Astazi simtim ca prin sufletele noastre sufla un vant rece nascut din golurile cartilor de istorie, sau din faptul ca eroii nostri nu sunt destul de cunoscuti si respectati, ca nu ne amintim cum trebuie de gloria pe care le-o datoram. Totusi, in adancul nostru, e vie credinta ca EROII NU MOR NICIODATA.

Aceste ganduri le traiesc mai intens de fiecare data cand ajung in tara si in drumul meu de la Bucuresti pana in comuna natala, Tiganesti, cu 30 de kilometri inainte de a ajunge in Alexandria, din judetul Teleorman, trec pe langa cimitirul militar din satul Prunaru. Aici inima si gandul mi se indreapta dincolo de timpul prezent, asa cum imi vorbesc prin tacerea lor, cele  300 de cruci aliniate ostaseste in acest cimitir.
 
Tulburatoarea poveste pentru care stau marturie aceste cruci, am aflat-o prima data de la tata, in toamna anului 1944, venind din acele vremuri cand eroii se aflau la loc de mai mare cinstire decat in zilele noastre. In acea toamna, tata ma ducea la scoala in Bucuresti, cu caruta incarcata cu alimente si cele necesare pentru un an scolar pe care urma sa il petrec la internat. Cand am ajuns cu caruta in dreptul cimitirului din localitatea Prunaru, tata a oprit calul, s-a dat jos din caruta, si-a descoperit capul, a luat pozitia de drepti si a salutat ostaseste, apoi, cu mana la inima, a pastrat un moment de reculegere.

Continuandu-ne drumul, mi-amintesc cat de tulburata am fost cand am aflat despre faptele de vitejie ramase marturie, printre altele, si prin acest cimitir. Inainte de toate, ceea ce m-a tulburat atunci, a fost, nu atat povestea in sine care era prea putin pe intelesul unui copil de 10 ani, ci ceea ce imi spunea glasul tatalui meu, intonatia si vibratia cuvintelor care erau incarcate cu o emotie de un anume fel nemaiintalnita pana atunci. Gestul tatalui cand am ajuns in dreptul cimitirului mi s-a asociat in minte cu o imagine asemanatoare cand mergeam la Alexandria, in vizita la fratii bunicului matern. Oameni nascuti cu darul vocilor frumoase, cantau un cantec ostasesc, pe care probabil chiar ei il facusera, din care nu-mi mai aduceam aminte decat ca era vorba de lupte. Imi ramasese in minte un cuvant cu o rezonanta pentru mine mai deosebita – Turtucaia – dar mai ales, felul cum cantau. Aveau in tinuta lor multa participare, o solemnitate care iti impunea. Cantand, ei luau pozitie de drepti, salutand ostaseste. Povestirile lor inflacarate despre scenele de lupta din razboiul in care fusesera combatanti, erau pe atunci peste  puterea mea de intelegere. Informatiile care au intregit imaginile acestea din copilarie au venit mai tarziu, iar acum, cand pe internet au aparut mai multe relatari despre aceste pagini de mare glorie, am completat tabloul in care erau doar schitate imaginile acelor lupte care traiau in mine mai puternic emotional, decat prin informatii.

Aceasta batalie de la Prunaru,  considerata una dintre cele mai reprezentative lupte eroice ale armatei romane, din timpul Razboiului pentru Reintregirea Neamului, cunoscuta cu numele "Sarja de la Prunaru", a avut loc pe data de 28 noiembrie 1916. Dictionarul explicativ arata astfel semnificatia cuvantului "sarja" folosit in armata: "Atac violent, in goana cailor, al cavaleriei asupra inamicului, cu sabia sau cu lancea". Emotionante pagini de descrieri detaliate  ale acestor lupte zguduitoare sunt afisate recent pe internet de catre specialisti in acest domeniu. Citindu-le, simtim ca ceva se misca in interiorul nostru, simtim ca ne inaltam prin aceste fapte de adevarata istorie inaltatoare.

Dupa spargerea frontului la Turtucaia, trupele germano-bulgaro-turce, inaintau viguros pe directia Zimnicea-Draganesti-Vlasca, dar si pe directia Zimnicea-Giurgiu, iar dinspre vest, trupele germane si austro-ungare au trecut Carpatii, punand in dificultate armata romana. Se urmarea incercuirea intregii noastre armate intre Carpati si Dunare pentru a scoate tara noastra  din razboi chiar in iarna aceluiasi an. Armata romana  s-a opus si in toamna anului 1916, in zona Arges-Neajlov s-a desfasurat cea mai complexa operatiune ramasa in istorie cu numele de "Batalia pentru Bucuresti".

Dupa ce inamicul organizase incercuirea intregii Divizii 18 Infanterie, in dimineata zilei de 28 noiembrie, s-au dat lupte crancene, la inceput  la marginea satului Prunaru. Nemtii, luati prin surprindere, au fost calcati in picioare. Apoi luptele s-au dat in sat.  Regimentul 2 Rosiori, din Detasamentul Zimnicea, cu un efectiv de 300 de cavaleristi, a intrat in lupta.  Asa a luat nastere celebra "Sarja de la Prunaru" avand ca scop  salvarea  Diviziei 18 Infanterie, pentru ca apoi, aceasta  sa poata contribui la operatiunea de aparare a Bucurestiului.

In ciuda sanatatii subrede, colonelul Gheorghe Naumescu, in loc sa dea comanda ofiterilor subordonati, s-a asezat in fruntea oastei sale si a ordonat: "Soldati, cu Dumnezeu inainte, va ordon, Sarja". Primind ordinul de atac, cavaleristii au navalit  in sat si aici a inceput pentru ei marea  grozavie venita din gurile de foc ale mitralierelor germane plasate pretutindeni. A urmat o baie de sange cutremuratoare. Caii si soldatii erau doborati cu zecile. A fost o lupta de o cruzime nemaivazuta. Caii omorati erau folositi ca scut de cavaleristi, iar luptele la baioneta au devenit de o ferocitate extraodinara. Cadavrele a sute de oameni, romani sau germani erau imprastiate  intr-un peisaj apocaliptic.  Cei cativa lancieri si ofiteri romani care au supravietuit, inainte de a se retrage din sat, inca s-au mai imputinat, caci au fost nevoiti sa se napusteasca in lupta crancena asupra unui dispozitiv german care ameninta impresurarea diviziei. Este emotionanta descrierea lui Constantin Kiritescu a acestei lupte violente: „Dupa garduri, din maracinisuri, de pe ferestrele caselor si podurilor, dusmanul a ascuns zeci de mitraliere, arunca o grindina de gloante asupra falnicului regiment. Cai si calareti cad gramada unii peste altii. Doua sute de oameni raman pe campul de lupta, formand impreuna cu cadavrele cailor, mormane de carne sangeranda. Printre ei, toti ofiterii regimentului in cap cu bravul lor comandant.”

Din cei 300 de oameni, fusesera ucisi 216 soldati si ofiteri. Colonelul Gheorghe Naumescu, ranit fiind, cade prizonier. Germanii il predau bulgarilor unde isi va gasi sfarsitul pe 3 iulie 1917, rapus de mizeria lagarelor bulgaresti de atunci. De acolo a trimis o impresionanta scrisoare adresata familiei, un exemplu de profund patriotism, din care reproduc un scurt fragment: "Mor fericit, draga sotie si iubiti copii, pentru marirea si onoarea neamului romanesc, pentru libertatea fratilor asupriti...si pentru dragostea a tot ce e roman".

Pe locul unde s-au desfasurat luptele si unde au cazut la datorie aproape 300 de soldati din Regimentul 2 Rosiori, a luat fiinta cimitirul militar in dreptul caruia am vazut gestul tatalui meu, sadit in suflet ca un impresionant omagiu si netarmurita stima pentru cei cazuti pentru apararea tarii. In 1933 a fost ridicat in incinta cimitirului militar un monument comemorativ constituit dintr-o  de piatra cioplita in varful careia se afla o statuie de bronz infatisand un vultur cu aripile intinse gata sa-si ia zborul, asa cum intalnim in multe localitati din tara, ca semn de recunostinta.
La 29 mai 1927 la Iasi, in prezenta familiei regale, a fost dezvelit „Monumentul Eroilor Diviziei 2-a Cavalerie” sau „Statuia Cavaleristului in atac”, monument realizat din bronz de catre sculptorul Ion C. Dimitriu-Barlad.
Cativa eroi de la Prunaru care au scapat cu zile din cea mai puternica inclestare pe teritoriul nostru, din timpul Razboiului pentru Reintregirea Neamului, au devenit adevarate legende vii. Din cei care au mai ramas in viata au participat la comemorarea a 60 de ani de la aceasta batalie, asa cum relateaza profesorii Florica si Gheorghe Olteanu, in volumul "De la Darie la Nica – Oameni, locuri, fapte, amintiri", Editura Velox Alexandria, 2012 :
"In anul 1976, cand s-au implinit 60 de ani de la batalia de la Prunaru, la insistentele invatatorului Radu Buica, inspector la Comitetul Judetean de Cultura si Toma Iacovache – directorul scolii din localitate, a avut loc o mare adunare festiva, consacrata evocarii vestitei sarje. Au fost prezenti supravietuitori ai luptelor de la Prunaru, veterani din cele doua razboaie mondiale veniti din toata tara, numerosi localnici. In timpul evocarii au fost multe momente emotionante: cuvantul participantilor la sarja, citirea scrisorii colonelului Naumescu de catre fiul sau, ajuns ofiter la indemnul tatalui sau. Inaltator a fost momentul inceperii festivitatilor, cand marea de oameni, descoperiti, in pozitie de drepti, cu mana dreapta pe inima, a cantat Imnul Eroilor".

La implinirea unui secol de la inceputul Primului Razboi Mondial, poeta Virginia Vini Popescu, din Alexandria, a inchinat bunicului ei cazut in sarja de la Prunaru, versuri de adanca recunostinta:
 
SARJA DE LA PRUNARU

Ma doare ziua de decizii,
Cand vietii i se taie dreptul,
Cand hartii i se fac incizii,
Cand sabia patrunde pieptul!

Dar glas de colonel rasuna!
Apare regimentu-n stele!
Sarja Prunaru se razbuna!
Soldatii stralucesc in ele!

Imnul se-nalta catre Cer,
Statuia-si pleaca fruntea lata,
Prin ea vorbeste-un cavaler
Cu vocea calma, masurata:

Trai-vom intr-o alta lume,
Prin jertfa ce am savarsit!
Sarja Prunaru e un nume            
Pentru un neam reintregit!  

*
Dupa 100 de ani, nenumarate sunt evocarile  acestor evenimente din timpul Razboiului pentru Reintregirea Neamului, dovada ca EROII NU MOR NICIODATA.

Elena BUICA
Pickering, Toronto, Canada
Ianuarie 2015


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page