Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SCHITE UMORISTICE (20) – F... !

Dorel SCHOR

Cam in acelas timp calendaristic, domnul Leopold Gurnist primi instiintarea ca va iesi la pensie, iar Matilda, nevasta-sa, ii facu un apropo elegant cu privire la data casatoriei lor. Se implineau exact patruzeci de ani de cand isi unisera destinele la bine si la mai putin bine. Leopold analiza atent viitoarea pensie si plusurile care i se cuveneau ca despagubire, bonusurile cuvenite pentru ca nu fusese mult timp in concediu medical si premiul pentru constinciozitate si ajunse la concluzia ca isi pot permite o cina festiva si aniversara la restaurantul de lux "Luculus". Si asta inca inainte de a primi cele cuvenite.

Matilda rosi de placere si se comporta ca o fetiscana, incerca aproape toate rochiile si alese un sirag de perle autentice, care se ingalbenisera partial de atata nepurtare. Leopold aerisi costumul cusut inca la Cernauti, dar care arata ca si nou, din cauza ca nu-l folosea decat o data sau de doua ori pe an, la vreo nunta programata in sezonul rece. Cu oarecare emotie, telefona la prestigiosul restaurant si rezerva o masa de doua persoane pentru a doua zi...

Conform unei recomandari stiute inca din copilarie, cu aproximativ o ora inaintea evenimentului, cei doi mancara cate un ou tare, cu scopul de a nu lasa impresia celor din local, chelneri si consumatori, ca ar fi flamanzi. Mai ales ca aveau de gand sa comande lucruri bune, de le lasa gura apa numai la ideie...

Localul era intr-adevar select, oamenii erau eleganti, (chelnerii mai ales), o muzica discreta mangaia atmosfera. Asa ca Leopold intra primul, cum citise mai demult in codul manierelor elegante, Matilda il urma demna si se lasara condusi la o masa centrala, care avea avantajul ca puteai fi vazut din toate partile. Chelnerul aparu imediat, era un om mai in varsta si Leopold se bucura, de parca ar fi recunoscut un coleg din clasele primare.

Afisand un soi de intimitate, Leopold il intreba ce le recomanda si accepta fara sa protesteze, dar si fara sa inteleaga, aproape tot ce le propuse specialistul. Oul fiert isi facu pe deplin datoria, pentru ca, desi mancara incet si pe indelete, distins si ceremonios, Matilda observa ca pe la jumatatea portiilor, amandoi abandonara cu regret partida. Fripturile erau grozave, garniturile speciale, destinate teoretic unor consumatori mai antrenati.
- La cat costa, mare pacat sa le lasam astora...
- Vrei sa-ti spun ceva? Nici nu am pranz pentru maine, sopti cu regret Matilda. Mare pacat! Venim o data in pasti la Luculus si lasam un sfert de pensie in farfurie...

Lui Leopold ii veni o ideie grozava. Facu plata, suplimenta un bacsis de director adjunct si cu tonul cel mai firesc se adresa chelnerului: Nu ar putea dumnealui sa impacheteze resturile pentru cei doi caini care asteapta cuminti acasa?
- Cum sa nu?! se oferi indatorat omul. Numaidecat...
Si luand farfuriile, disparu dupa culise. Cand reveni, era numai zambet si bunavointa. Avea in brate pachetul, invelit cu grija.
- Mai poftiti pe la noi.
Si cu un soi de complicitate, adauga discret:
- Am pus peste portiile dumneavoastra o multime de oase si resturi de la celelalte mese. Mai poftiti pe la noi, veti fi serviti in mod special...

Dorel SCHOR
Tel Aviv
6 ianuarie 2015
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page