Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV

Roni CACIULARU

Aici, in Israel, toamna vine palid si, in scurt timp, isi schimba doar numele, chemandu-se iarna. Iar iernile cu care noi am fost deprinsi, in Romania, sunt aproape inexistente. Acum e toamna tarzie, uneori ceva mai zburlita, adica ploua si e ceva-ceva mai rece…  Asa ca... daca amintesc acum de „Salonul de toamna” parizian, instalat la Tel Aviv, nu trebuie sa mire pe nimeni…
 
Era o sambata ploioasa. Mai intai cu soare. Un soare cu dinti! Era rece si vant puternic. Apoi cerul s-a umbrit in gri inchis, si valurile Marii Mediterane se infruntau cu malul,  cu stancile, cu timpul, cu istoria si legenda, ridicand stropi mari spre inalturile de-acum si de altadata...
 
Lumea din portul telavivian fremata multicolora si-si cauta rosturi de odihna si deconectare. Buna dispozitie, oameni ceva mai zgribuliti, goana dupa clipa cea mai frumoasa ce poate fi. Restaurante pline, fiecare se retragea pe unde-i era mai la-ndemana. Venisem acolo si eu, ca sa ma sarbatoresc, vizitand  ceea ce se numeste „Salon d’Automne International”.  L-am scris special in limba lui de origine, din respect pentru vechimea sa de... 111 ani! Cat si pentru excelenta sa istorie, pentru marea sa contibutie la progresul spiritual al lumii. Au expus, in acest cadru, initiat si mentinut  anual pe Champs Elisee, la Paris, artisti precum Renoir, Rodin, Cezanne, Brancusi, Kandinsky, Marcel Duchamp, Le Corbusier, Leger, Matisse, Vasarely, ca si artisti evrei  precum Chagall, Mogdigliani, Pascin, Kisling, Soutine, Mane Katz... De-a lungul anilor, aceasta superba institutie a devenit, asa cum si-a propus, una din cele mai  reprezentative embleme de modernitate. Ea a aparut, desigur, ca o replica revolutionara, fata de salonul oficial frantuzesc al acelui timp (1903) unde conservatorismul, desi cu minunate lucrari de mare valoare, batea, intr-un fel, pasul pe loc, frana chiar expansiunea si o anume libertate creativa, frana inovatia si experimentul tinerilor artisti... Salonul a dat glas tocmai fortelor avantgardiste, innoitoare, fiind o casa buna pentru oricine are talent, are un mesaj artistic inalt, are intentia si iscusinta de a vorbi convingator sufletelor unora dintre contemporani, ca si ale altor oameni, de peste timpul imediat al creatorilor (sculptori, pictori, fotografi etc.). Este acest mare act de cultura, acest Salon de Toamna, o fereastra internationala, adresata unei cat mai largi audiente publice. Si iata-ma, intrand de pe litoralul telavivian, nu pe usa, ci prin aceasta fereastra...
 
Frigul de-afara a fost intampinat cu caldura si ordine si plurivalenta unor fascinante jocuri de culoare, de lumina si umbra, de forme expresive, incat totul te indemna la tihna si meditatie, ca si la infruntare si introspectie. Recunosc, artisti de genuri atat de diferite, vorbeau, prin creatiile lor, tot feluri de limbi. Nici nu stiu cum de le puteam intelege, dar nici nu le-ntelegeam, decat franturi, pe ici, pe colo. Totusi, aveai cu cine vorbi, iar daca tu nu aveai ce spune, opera de arta, daca isi justifica menirea, ti se adresa, te incita, te incanta sau te ducea cu gandul in cu totul alta parte, acolo unde, probabil, voise artistul. O exuberanta parada vesela si trista, grava, profunda, stralucitoare adesea, ma presa fizic, pe piept, prin imaginile ei, ingreunandu-mi respiratia... Dar era de ajuns sa trec la alt grup de exponate, ca modul meu de a inspira si expira, sa fie altul, mai alert, mai grabit sau, uneori, absent. Erau acolo tot felul de expresii, de vorbe, de limbi ale artei plastice, atat de diverse, fiecare cu frumusetea ei, fiecare cu originalitatea ei, fiecare avand ceva de spus. Si in acest amalgam de moduri de exprimare, m-am trezit, deodata, parte integranta din tabloul „Turnul Babel” al marelui pictor israelian, originar din Romania, Baruch Elron, expus pe simezele primului compartiment de la intrare, ca o emblematica declaratie artistica, plina de sensuri profunde si esentiale. Am avut atunci  bucuria si mandria – mandria?! Ha, ha!.. – sa-l vad in fruntea tuturor, recunoscut astfel la valoarea sa reala integral, cu onestitate, cu respect si admiratie.

...Sunetele involburarii Marii de la doi pasi de noi, nu patrunde aici, in sala cu reflectoare si tablouri, cu sculpturi si lume de bun gust, dar eu la ea, la marea imensa, demonica si suparata, ma gandesc privind creatia lui Baruh Elron, caci de pe apa aceasta, aproape neagra si cu valuri infiricosatoare, ridicate pana la parapet, rascolesc imagini ascunse de demult in imaginatia mea despre Potop si despre Arca lui Noe. Supravietuitorii Potopului au fost babilonienii, cu regele lor, Nabucodonosor, cel care care  a reluat o idee mai veche, impreuna cu oamenii sai, aceea de a urca un turn pana la cer... Nabucodonosor - cel care a distrus Templul nostru, al evreilor, cucerindu-ne si risipindu-ne, si luandu-ne prizonieri. Nu ma-ndoiesc ca evreii exilati si prizonieri in Babilon au avut contributia lor la edificarea Turnului care l-a suparat pe Dumnezeu, caci Omul - cu „O” mare - incerca, trufas, sa se inalte pe sine, fara ajutorul si mila divinitatii. Sa-si dovedeasca absenta limitelor sale. O religie noua, ar fi putut satfel sa apara, inchinata Omului si cutezatei sale! Dar Dumnezeu a stiut sa diversifice limba unica de pana atunci, ca sa nu se poata intelege oamenii, constructorii intre ei. Si Turnul n-a mai putut fi desavarsit! Deci Dumnezeu insusi a vrut sa nu ne-ntelegem intre noi, oamenii. Dar iata magnifica metafora a lui Baruch Elron! Turnul pictat de el, nu-i atat de inalt, ca la alti pictori renumiti. Dar are mai multe picioare! Omenesti. Fiecare picior e de alta culoare, ceea ce-mi sugereaza o alta natie, o alta limba; oamenii nu se vad, inca au capul si trupul in turn, incercand, probabil, sa gaseasca noi si noi solutii pentru idealul lor. Ce-o fi intre ei? Cum comunica? Dar fiind obligati sa fie impreuna, cred ca au gasit mijloace de comunicare, cu toate ca multitudinea de forme ale cuvintelor e-o piedica spre unire. Totusi, ei sunt impreuna. Vrand, nevrand. Invatand unii de la altii. De fapt, noi suntem inca in „Turnul Babel”.

Dar fiti atenti: piciarele astea colorate diferit unul de altul, indicand diversitatea lumii, pe care se sprijina Turnul - MERG! Si, formidabil!, merg in aceeasi directie, in acelasi sens. Iar constructia, desi n-are inaltimea visului initial, parca  aproape ca e terminata, iar in interior este viata si freamat. Poate sunt conflicte, se vad cazand  in afara, insignifiante lucruri cu valoare de simbol (ce nu-mi sunt inca destul de clare) dar, important e ca, in ansamblu, Turnul multinational, merge, inainteaza, e dus de oameni, de pasii lor semnificativi. Incotro, Doamne Dumnezeule? Incotro?!... Din adancurile istoriei, „Turnul lui Elron” vine, ba nu, se duce, si toti suntem purtatorii lui, desi Puterea Divina ne-a impleticit limbile. Iata, zice marele pictor, totusi comunicam. Inaintam, doamne, toti, impreuna. Si buni si rai!
 
Sunt inca multe intelesuri, daca privim atent „Turnul Babel” al lui Baruch Elron. Satisfactia interpretarii lor, a descifrarii, ne poate lumina, ne poate da, printre altele, bucuria ca existam, ca pasim, ca... Iata, de pilda, inca un sens important: sus, la incheierea constructiei, pictorul prefera sa nege nerealizarea acestui vis indraznet al Omului vizavi de Divinitate, si-n loc sa fie o consrtuctie nefinalizata, fara partea de sus, Turnul se termina cu o cupola, poate de Templu, poate in amintirea, cumva, a celui distrus de Nabucodonosor, pribegindu-i pe evrei, si determinandu-l pe Verdi sa-i redea intr-un plans magnific: „Acordati a profetilor harpa,/ Care-ascunsa in salcii sta muta/ Amintind stralucirea trecuta,/ Unei vremi ce demult ne zambea./ Canta harpa a noastra durere,/ Plangi in strune a robilor soarta/ Sau revarsa in inimi putere/ Suferinta s-o stim a-ndura,/ Noi sa stim a-ndura”...
 
Dar ce este maret in pasii babilonienilor care suntem, cu sau fara voia noastra, inclusiv israelienii cu Israelul nostru, este ca nu noi suntem cei dusi de alte forte, ci noi ducem turnul care are ca-ncoronare (parca este si o coroana, acolo, sus!) cupola aurita. Dar, privind atent, intelegem ca aceasta cupola e insusi gobul pamantesc. Destinul lumii, deci, e dus de noi, atat ca nu stim unde! Iar „Turnul Babel” al lui Elron, este frumos, simbolistic si suprarealist, insa de un zguduitor realism oniric si filozofic.
 
Cat despre expozitia care a adapostit pe malul Mediteranei israeliene, minunate comori, este si ea, desigur, un fantastic Turn Babel al cutezantei artistilor. Au incantat aerul luminat al expozitiei si al multora dintre cei ce-am fost acolo, creatiile Danielei Ament, Jacques Vainuska, Nir Ytzhak, Malka Tsensiper, Moshe Muky, Dina Babai, Ada Bahat, pe langa atatia alti israelieni si numerosi alti artisti din lume. Fiecare pe limba lui, fiecare cu farmecul lui, unul mai asa, altul mai altfel, celalalt diferit de toti si toti impreuna. Salonul  International de Toamna, culisat de la Paris la Tel Aviv (20-23 noembrie) si implementat cu valori evreiesti de o deosebita importanta, evreiesti si de oriunde, si de ori ce obarsie, s-a constituit si la Tel Aviv, ca o minunata fereastra a cutezantei si frumusetii Omului! Nu intamplator, pe primele simeze se afla expuse „Turnul Babel”, alaturi de originalele si exceletele „Ferestre” ale lui Baruh Elron. In ochii mei, el poate fi considerat tutorele acestui excelent act de cultura!

Am plecat pe-o ploaie torentiala... Marea se zbuciuma grandios si destul de amenintator, sugerandu-mi cam cum ar fi putut sa fie un potop, dar „Turnul Babel” triumfa, purtat de oameni spre niciunde...

Roni CACIULARU
Tel Aviv - Petah Tikva, Israel
sfarsit de an, 2014


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page