Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

OARE VOM AVEA INCONSTIENTA SA CONSOLIDAM O CULTURA A INFRACTIONALITATII (3)

Corneliu LEU

De la infractionalitatea unei clase care ar trebui sa aiba rol de model social findca s-a dovedit intotdeauna a impune exemple in comportamentul si devenirea generatiilor pe care le reprezinta, se ajunge astfel, prin raspandire, ca si prin unele indemnuri nefaste venite din afara, la  generalizare si permanentizare. Adica,  la ceea ce numeam in articolul trecut „cultura a infractionalitatii dezvoltata cu rea intentie la nivel national si cultivata in plus prin interese straine”. Ceea ce conducand, dupa cum s-a vazut, la nemultumirile electoratului, atrage atentia asupra partidelor care, daca nu vor sa fie asasinate prin revolte produse in afara lor si mai au cat de cat ambitia sa nu ramana in istorie doar niste malefice gasti de interese, trebuie sa-si gaseasca forta interioara de restructurare.  
Cu doua articole in urma am vorbit despre asemenea aspecte la cel mai numeros partid postdecembrist si, in aparenta, cel mai stabil: PSD. Din pacate, nu si cel mai lucid, dupa modul in care liderii sai actuali eticheteaza motivele neasteptatului insucces de la 16 noiembrie. Ceea ce ar putea insemna ca,  nu din partea lor trebuie asteptata solutia reala a redresarii interne, a restructurarii pe o pragmatica a onestitatii si priceperii in initiativa a politicianului si a reabilitarii prin servicii cinstite prestate electoratului, ci printr-un val de buna credinta la cei neintinati si la membrii de rand, care sa modifice actualul sistem interior de partid. In articolul anterior am prezentat ce stratificari de amoralitate, coruptie si infractionalitate - de la ucigasul platit in reglarile de conturi mafiote pana la inaltele studii de specialitate folosite pentru eludarea legii si la fel de inaltele functii politice folosite pentru fraudarea ei - ies la iveala la o decupare  pe verticala, sau la radiografierea unei obsti teritorial administrative. Mai departe, in aceste randuri, ne vom referi la alte doua aspecte: modul cum vicierea familiei poate da lovitura de gratie existentei morale a societatii noastre, conducandu-ne spre elementele unei culturi direct infractionale si speranta rezistentei intelectualilor adevarati fata de viciere. In total ne referim, deci, la familie, la obste, la intrunirea in formatie partinica si la mediul intelectual - patru nuclee sociale din cele sase esentiale amprentei formative. Altele (sau bine-nteles: primele) sunt Scoala si Biserica, la inaltimea carora nu indraznim sa ne ridicam comentariul, permitandu-ne doar dreptul de a trage semnalul de alarma.
    Si, daca in legatura cu primele doua medii abordate sunt definitorii observatiile si constatarile recente -  cele apartinand segmentului de electorat care a inclinat balanta la 16 noiembrie, urmatoarele categorii, in care de referinta sunt mediul familiar si cel intelectual, se bazeaza pe doua liste bine alcatuite in timp: Una intitulata: „Infractiunile pentru care presedinti si vicepresedinti ai consiliilor din 27 de judete sunt urmariti penal, suspecti, retinuti sau condamnati” – aparuta in 7 decembrie crt. pe „Click News” -  www.click.ro  si in 8 decembrie  pe  http://stirile.rol.ro/sefii-de-judete-se-muta-dupa-gratii-23-de-presedinti-si-15-vicepresedinti-de-consilii-judetene-au-probleme-cu-legea-942121.html , ca si o mult mai ampla lista cuprinzand pe ultimii 12 ani „Dosare blocate in faza cercetarii sau a urmaririi penale”, in „Hot News” care se actualizeaza mereu:  http://anticoruptie.hotnews.ro/dosare_anticoruptie  Este vorba, asadar, de 27 dintre cele 40 de judete ale tarii si de procese sau anchete in care au fost implicati sau intimati in jultimii 12 ani politicienii sistemului nostru de guvernare. Dar despre care se constata ca, in proportie de 40 la suta, sunt intimati sau implicati impreuna cu neamuri si mebri ai familiilor lor. Ba, daca ne gandim si la fratele fostului presedinte al Romaniei, putem spune ca e vorba de  „ 40 la suta cu bataie”!
    Iata cum, in lumea politica romaneasca, familia incepe sa se confunde cu famiglia, la fel cum bunul comun se confunda cu bunul lor propriu, la fel cum binele comun inseamna numai binele lor propriu, la fel cum soarta comuna... Ei, aici e problema si trebuie sa ma opresc din enumerare. Pentru ca in materie de soarta comuna, lucrurile stau altfel: La politicianul roman „soarta comuna” inseamna ca, daca el ia bani de la stat, trebuie neaparat sa ia si nevasta sau rudele; daca a avut bani sau influenta ca sa-si cumpere pentru el un post politic, trebuie sa faca rost de asa ceva in continuare ca sa cumpere pentru cel putin unul dintre urmasi sau colaterali; daca ii merge mana ca sa faca o afacere necurata, trebuie sa le mearga si lor, celorlalti din familie, ca sa se largeasca afacerea... Si, uite-asa, familia care e sfanta tocmai pentru ca prin ea si de la ea mostenesti toate obiceiurile si toti cei sapte ani de acasa, foloseste din plin toate aceste mosteniri pe care ti le lasa ca sa te faca un om bine cultivat intr-o cultura a infractionalitatii, a nepasarii jefuitoare privind drepturile altuia, a faptului ca nu trebuie sa-ti faci probleme nici cu abuzul, nici cu falsul, nici cu coruptia si nici cu crima organizata. Prin familie si in familie se invata si se impune un principiu de baza al aflarii la putere: Folosirea intregului timp in care ai o functie de conducere pentru a servi interesele acestei familii; alungarea tuturor solicitarilor parazitare care privesc interesele altor persoane decat ale familiei tale si a averii ei; alungarea sau izolarea tuturor celor care iti pretind sa te ocupi de problemele lor cetatenesti, pentru a-ti face timp sa te dedici problemelor familiei tale; neglijarea drepturilor altora atunci cand te impiedica sa te ocupi de ce drepturi mai pot dobandi ai tai; nepasarea fata de instaurarea unei oranduiri moderne in serviciul tuturor si consolidarea sfintei proprietati de familie, cat mai feudale cu putinta, obtinand cat mai multe privilegii pentru ai tai si invatandu-ti urmasii toate procedeele tale, oricat de necurate ar fi... Iar de aici, sfantul concept de unitate a familiei, ajunge a se demonstra la noi prin modul cum e unita ( si reunita) in acelasi dosar penal.
    Asta-i diferenta, domnule! Printre celelalte originalitati cu care ne mandrim, originalitatea culturii noastre infractionale conduce si la o asemenea unitate in destin: Furam cu totii, ne ducem la puscarie cu totii!... In vreme ce, la mafiotul occidental, cel cu palate de decor cinematografic si miliarde in conturi sofisticate, familia care beneficiaza de toate acestea nu mai stie de multa vreme de unde provin. El, mafiotul occidental, poate face cu gasca lui imunda afacerile cele mai murdare, dar nu-si mai implica familia. A ajuns la rafinamentul de a  pastra pentru ea si fata de ea o discretie absoluta. Ba, chiar cultiva la urmasi eleganta corectitudinii si refuzul fata de delicventa; innobilandu-i, impingandu-i sa practice meserii elegante si onorabile, facand cariera universitara sau artistica in rand cu lumea cea mai buna din domeniile respective. Mafiotii evoluati isi feresc beizadelele; le doresc alt destin, ii  propulseaza in medii elevate; primitivi, ai nostri ii baga in belea fie si numai razgaindu-i, daca nu-i imping direct la rele!... Acolo, in mafiotismul occidental,  parintele cel bun si corupt cheama cate un nepot sarac, din Sicilia, ca sa-l sacrifice pentru continuarea afacerii; din care afacere, ai lui, cei mai apropiati, trebuie doar sa beneficieze, dar sa nu sufere. In vreme ce la noi, cu mintea lui rudimentara si balcanizata, cutezatorul intrepid ajuns factor politic important, isi arunca cu tot avantul progenitura in linia-ntai si, daca-i de cazut, cad impreuna!... Pai, daca asa conduce el si apara o familie, iti dai seama pe ce cai e-n stare sa conduca si sa apere un partid!
Pentru ca, sa fii presedinte de Consiliu judetean, sa-ti  tragi de urechi fiul ridicandu-l in politica pana la a-i aranja loc de parlamentar, inca e  explicabil. Sa faci, cu mijloace curate sau necurate, o avere pe care el apoi sa o mosteneasca, iarasi ar putea fi explicabil. Sa-i dublezi apoi aceasta avere folosindu-te de informatii secrete in legatura cu eolienele, nici asta nu e de neexplicat: Chiar daca frizeaza penalul, e vorba de sacrificiul la care te expui tu ca parinte - hot in afara, insa grijuliu in interiorul familiei - ca sa le fie bine lor, urmasilor... Dar sa-l atragi si direct la hotiile pe care le faci?!... Sa-l formezi si sa-l specializezi, adica, in matrapazlacurile prin care tu ti-ai pierdut omenia?!... Sa jugulezi, cu mana ta proprie de parinte, premisele bune pe care le are in viata orice fiinta umana si sa faci cu buna stiinta din fiul tau un infractor, formandu-l chiar pentru aceasta grava infractionalitate practicata cu putere politica, e impotriva firii si chiar a aspiratiilor intime ale persoanei umane!... S-au vazut cei mai abrutizati pungasi sau criminali care strangeau bani din jafuri, nutrind in acelasi timp toata speranta ca, prin asta, urmasii lor vor putea duce o viata curata, plina de invatatura buna, fara injosirile morale la care se pretau ei. Asta dovedind ca, inferiori tie, ei nu s-au degradat total, ca tine; ei isi recunosc pacatul si mai spera-ntr-o reabilitare macar pentru viitorul familiei, pastrand astfel o pata de lumina pe existenta lor intunecata, asa cum tu nu mai pastrezi!... Fiindca tu, politician roman, avid de putere si-n partid, si-n judet, si-n avere materiala, si-n autoritate publica, nu esti in stare sa te ridici nici la inaltimea morala a acestor jefuitori care vor ca macar generatia viitoare sa nu mai jefuiasca; ci iti cultivi urmasii exact pe ce ai tu mai murdar, impingandu-i si spre studii cat mai bune prin care sa poata eluda legea, ca sa poata nesocoti cetateanul, ca sa poata fura tara dominand-o!... Asta este, de-a dreptul, crima de contributie  la consolidarea unei culturi infractionale de care, ca societate, sau chiar ca tara, sa nu mai putem scapa niciodata!
Sau sa fii primar de mare municipiu si sa iei drept mita o proprietate pe care o pui cu acte pe numele fiicei tale?!... Inseamna, oare, doar ca vrei s-o implici direct si pe ea?... Eu as spune ca inseamna ceva mult mai grav. Ceva de-a dreptul periculos pentru societatea noastra: Inseamna convingerea infractorului cu functie ca traieste intr-o oranduire care nu-l va pedepsi niciodata. O oranduire care nu va indrazni niciodata sa-l sanctioneze pe unul ca el. O oranduire, deci, incapabila de dreptate si de acte de justitie adevarata!... Pentru ca, altfel, n-ar fi idiot sa faca documente oficiale prin care isi si baga pe jumatate fata-n puscarie!... Cum altfel poate avea el convingerea ca nu se va intampla acest lucru, decat printr-o stradanie continua de instaurare a acelui sistem politic prin care cultura infractionala sa devina dominanta in societate?! Si are exemplul favorizator chiar de la Primaria Generala a Capitalei: Actul de justitie nu-i poate afecta pe ei, cei alesi, de vreme ce Adrian Videanu a recunoscut cu gura sa, inca pe cand era primar, ca firmele lui nu sunt implicate decat cu nu stiu cat la suta in afacerile cu borduri. Si iata ca nu vine nici o sentinta pentru acest nu stiu cat la suta!...
Iar asemenea specimene de succes exploziv ca modele sociale, nu sunt unul sau doua, ci reprezinta 40% din toate dosarele de infractiune ale politicienilor aflate pe tapet. Ca la unul e vorba de frate in loc de fiu, la altul e vorba de cuscru sau cumatru in loc de sotie, asta nu schimba cu nimic conotatia morala a tentativei de injosire nationala prin asimilarea unei asemenea culturi. Ba, ne-am putea referi la exemplul unui lider si local si central de partid, care si-a sacrificat chiar tanara amanta indemnand-o sa se perfectioneze pe aceasta marsava cale. Pomenesc exemplul pentru ca, spre deosebire de obligatiile de familie, amanta inseamna iubire in intregul inteles al cuvantului. Adica iubirea riscata, iubirea pentru care esti in stare tu de mari sacrificii; te chinui tu s-o rasplatesti cu frumuseti egale celor pe care ti le daruieste; o feresti de orice rau si nu-i sacrifici tineretea impingand-o pe calea infractionalitatii, odata cu functiile mari pe care i le dai de la stat, ca pe o bijuterie pe care ai fi platit-o din propriul tau buzunar, daca ai fi fost un barbat galant, asa cum te arata tamplele grizonate.  

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page