Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

„O FURTUNA” - BRAINSTORMING, ÎN REGIA LUI SILVIU PURCARETE - LA FESTIVALUL SHAKESPEARE DIN TEL AVIV

Magdalena BRATESCU

Aducand pe scena unui Festival international o piesa scrisa in urma cu 400 de ani, pentru a capta interesul publicului, trebuie sa ai, precum Silviu Purcarete (Teatrul National Craiova),  o viziune originala, o intelegere adanca si inovatoare a textului, un decor ca al lui Dragos Buhagiar, un spatiu fabulos in care fiecare element te surpinde si te fascineaza si o trupa omogena de actori talentati (printre care excelentii Ilie Gheorghe-Prospero si Sorin Leoveanu-Miranda/Caliban).

„O furtuna” este „Spectacol”, este arta, iar scopul artei este sa te emotioneze, sa te puna pe ganduri, sa-ti deschida noi perspective, sa-ti faca „Brainstorming” (furtuna creierului) ca sa descifrezi simboluri, adevaruri, sensuri noi, adecvate contemporaneitatii si intimitatii tale.

„O furtuna” poate fi vizionat la diferite niveluri. Incepand cu cel vizual, plastic. Privind un tablou, fiecare desluseste in el “ceva”, poate identic cu ce si-a dorit creatorul, poate diferit, comunicand, interactivand. Purcarete ne poarta pe o insula misterioasa. Interiorul palatului pare doar o amintire stearsa a gloriei de altadata ajunsa in decrepitudine, o “lume noua” in care totul se clatina, podeaua se invarteste ametitor si peretii gliseaza (magie? betie?), o lume pe dos (candelabrul iese din podea), o lume a hartiilor suflate de vantul furtunii si din care ramane doar esenta: cartea, cartile, facute tot din hartie, materie prima devenita sofisticata si continand esenta culturii umane, a educatiei, a ideologiei! Ce carte ai lua cu tine pe o insula pustie? Prospero, regele mazilit, si-a salvat intreaga biblioteca. Si urmasa, pe fiica sa Miranda, continuarea lui ca entitate fizica. Tragediile umanitatii retrograde au inceput cu arderea cartilor, ca mai apoi sa fie arsi oamenii, eretici sau evrei... „Ia-i cartile!” porunceste Caliban punand la cale uciderea lui Prospero, „Caci fara ele e prost ca mine. Ia-i cartile si arunca-le in foc!”

Decorul are doua centre de interes: dulapul (un soi de frontiera amintind de „Imparatia Narnia”, prin care se trece de la realitate spre lumea fantastica) si patul (acolo unde incepe viata, unde se framanta pe calea metamorfozarii embrionul, coconul, inca asexuat si tot acolo unde se ascunde sfarsitul, cosciugul si scheletul).

Pe plan sonor, spectacolul e alcatuit din soapte si taceri, coruri vorbite, fosnete, scartaituri si pocnete ca din case bantuite de fantome, tunete si armonii celeste, muzica intensificat rascolitoare (Vasile Sirli), rasete, pasi, voci neutre, sau subit nuantate, uneori amplificate prin difuzoare, cantece de cocosi „cucurigu-gagu” marcand o noua dimineata si implicit amintind trecerea ireversibila a timpului. Desfatarea ochiului si urechii e sustinuta de jocul luminilor si umbrelor, de sublime imagini in clar-obscur, de focuri iesite din farfurii cu nisip, de grupurile statuare vii ale personajelor multiplicate ( vezi Ariel&comp., amintind de mastile lui Ensor, dar cu nasuri de clowni si pielea albastrie a Strumpfilor).

Privita strict sinoptic, piesa e povestea lui Prospero, duce de Milano, mazilit de fratele sau si ajuns cu fiica lui pe o insula pustie. Gratie magiei, el stapaneste stihiile naturii, vietile celor din jur si spiritele, pe Ariel, duhul pozitiv al aerului si al suflului vietii si pe Caliban, fiinta negativa simbolizand pamantul, violenta si moartea. Piesa incepe cu naufragiul provocat de Ariel al unui vas pe care calatorea Alonso, regele uzurpator din Napoli, fiul sau Ferdinand si fratele sperjur al lui Prospero, Antonio. Folosind magia si iluzia, Prospero pune personajele esuate pe insula la diferite incercari pentru a-i pedepsi de tradare. La sfarsitul piesei, Prospero se reconciliaza cu fratele sau si-si casatoreste fata cu Ferdinand, ii elibereaza pe Ariel si pe Caliban (intruchiparea aborigenilor din colonii), apoi renunta la magie.

Mesajul spectacolului se refera la notiunile esentiale ale lumii de azi, libertate, putere, tradare, razbunare, dragoste. Trebuie sa inveti toate aceste lectii de viata pentru a fi pregatit de plecarea definitiva, acolo unde nu mai iei nimic cu tine din ce ai strans si iubit. Ca sa te lepezi de pacate si resentimente... si sa ierti. Sa te ierti pe tine insuti, ca sa-i poti ierta pe ceilalti.   

Purcarete ii arunca manusa spectatorului, provocandu-l sa descifreze simboluri, sa-si puna mintea, cultura si fantezia la contributie, dar lasandu-i de multe ori impresia ca ramane cu cateva minute in urma regizorului. Pentru mine, vizionarea acestui spectacol a fost un joc de-a v-ati ascunselea, de descoperire a comorii, un examen al intelegerii si al deslusirii simbolisticii. O delectare a spargerii cifrurilor. De pilda, ramele goale de tablouri sugerand disparitia idolilor, consumarea noptii de amor fara atingeri, prin intermediul papusilor (ca la psiholog!), trupa de actori alcatuita numai din barbati, ca in teatrul elisabetan, in care si Ferdinand e o femeie travestita in barbat (cat de actual, in vremea nedelimitarii sexelor!), misterul dragostei oarbe, a indragostirii de o alta Eva, unica femeie de pe insula care ramane amorfa si urata pana la transformarea ei in fluturele implinirii.

Am ramas cu senzatia inca vie ca Silviu Purcarete mai are in maneca multe mistere pe care inca nu le-am elucidat, silindu-ma astfel sa continui sa ma gandesc la fermecata si fermecatoarea lui montare. „O furtuna” este un spectacol inteligent, excelent conceput si din care nu lipseste nimic. E joc si imagine, e lirism si magie.

Magdalena BRATESCU
noiembrie 2014
Rehovat, Israel   

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page