Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DECENTA ÎN POLITICA


„Omenirea nu va scapa niciodata de necazuri pana cand iubitorii intelepciunii nu vor ajunge la fraiele puterii politice, sau pana cand detinatorii puterii nu vor deveni iubitori ai intelepciunii.”
Platon


    Decenta este definita ca o atitudine de respectare a regulilor de buna purtare, a convenientelor si a moralei, ea determinand adevarata valoare a omului si a societatii in care traieste. Comportamentul in spiritul decentei trebuie pastrat in toate momentele si domeniile vietii noastre, prin cuvinte, tinuta, fapte.
   Avem o mostenire proasta, este adevarat! Ne aflam dupa o perioada de vietuire in comunism, in care decenta nu era apreciata si nici cultivata, oamenii erau dresati intr-un mod in care trebuiau sa se comporte, nu aveau voie sa gandeasca la un alt mod de comportament, regulile de convietuire erau lipsite de moralitate, de exemplu, trebuia sa suspectezi si sa reclami pe cel de langa tine. Odata cu obtinerea libertatii in acel decembrie 89, oamenii s-au comportat bizar, unii neintelegand cu adevarat ce este libertatea, cum trebuie ea folosita, altii confundand-o cu libertinajul. Si-au permis orice fel de comportament, nerusinarea si obraznicia fiind considerate calitati ale omului cu „personalitate” si mediatizate din plin. Se striga dupa niste drepturi, dar fara a constientiza efectul lor, moralitatea lor si fara a pretui indatoririle, responsabilitatile. Dupa alti 25 de ani, semne vizibile au aratat ca societatea necesita o noua schimbare.
   Politica - practica de guvernare a statului - reprezinta orientarea, activitatea, actiunea propriu-zisa a partidelor, in baza unei ideologii, aceasta presupunand un sistem de valori configurat pentru societate. In cadrul acestui proces sunt luate decizii noi, deosebit de importante pentru popor.
   Nicolae Titulescu (1882-1941), diplomat si om politic roman, spunea: „Societatile nu se guverneaza bine decat daca se suprapun doua forte: inteligenta si puterea”, prin inteligenta intelegandu-se capacitatea creierului uman de a intelege usor si repede problemele ivite, ea fiind solicitata numai atunci cand persoana se intalneste pentru prima data in decursul vietii cu o anumita problema (in politica se ivesc mereu noi probleme!), iar cel care a solutionat o anumita problema, nu mai are ulterior dificultati in rezolvarea problemelor identice sau asemanatoare. Din aceasta cauza am afirmat candva ca activitatea alesilor, intelegerea lor pana la data alegerii, conteaza. Se spune ca harnicia este importanta la acesti oameni dotati cu inteligenta, ea insemnand o energie peste medie. La o astfel de forta a oamenilor inteligenti, cred, ca se referea omul politic roman. Sau poate a celor intelepti? Imi amintesc ca cineva se intreba care este diferenta dintre inteligenta si intelepciune si a primit urmatorul raspuns: „Inteligenta este capacitatea de a imagina alternative, intelepciunea – de a alege pe cea mai buna”. Si mai facea urmatoarea comparatie: „Inteligenta este roiul fara matca, intelepciunea - roiul cu matca”. Inteligenta poate fi obtinuta prin cultivare si exercitiul schimbului de idei, pe cand omul intelept este cel caruia i se dezvaluie adevarata semnificatie a lucrurilor. De aceea se spune despre intelepciune, ca „pretuieste mai mult decat margaritarele si nici un lucru de pret nu se poate asemui cu ea”. De asemenea nu trebuie confundata inteligenta cu  talentul. Sunt  oameni talentati sau cu aptitudini diferite, fara a avea o inteligenta iesita din comun, sau altii care au o inteligenta iesita din comun si au talente, aptitudini, dar nu le acorda timp pentru realizare.
   Cand spunem putere, noi ne gandim imediat la puterea fizica, sau la o superioritate intr-un raport ierarhic. In functie de natura raporturilor pot exista diverse forme de putere. Spre exemplu, experienta intr-un anumit domeniu reprezinta si ea o forma de putere, ca atare decizia ar trebui sa apartina intotdeauna persoanelor cu experienta. Puterea celor tineri sta in fapta, a celor batrani in chibzuinta”, spunea Euripide. Unii considera ca in plan social puterea inseamna bani, dar, viata ne-a aratat ca au fost persoane care au trait in saracie si au fost puternice, ramanand in istorie prin realizarile lor, prin lucruri bine facute, beneficiind de energie, tenacitate si harnicie. Aceste calitati ne pot aminti cuvintele marelui inventator american Thomas Edison (1847-1931): „Geniul este 10% inspiratie si 90% transpiratie”. La acest aspect, cred, ca se referea Nicolae Titulescu, atunci cand vorbea de putere. Dar, puterea fara acea raza de lumina care este intelepciunea, poate avea rezultate nedorite.
   Asa cum exista o constiinta morala nascuta deodata cu omul – glasul  Divinitatii in sufletul omului - ea fiind judecatorul faptelor noastre, tot asa exista o constiinta politica care se refera la cunostinte politice relativ stabile, la norme politice dobandite prin experienta colectiva. Ea este legata de nivelul de cultura, de perceperea evenimentelor, de inteligenta de care am amintit, de actualitatea informatiei si de dorinta de participare si de implicare in mersul societatii. Referitor la alegerea facuta din multitudinea de norme, un filozof grec sfatuia sa se raspunda cu „infinitatea ratiunii de om oceanului care incearca sa ne inece”. Credinta noastra lamureste termenul general de constiinta: „Constiinta slujeste drept calauza la implinirea legii. Ea este judecatorul neadormit si aspru, care nu se poate cumpara cu nimic si care se pronunta asupra fiecarei fapte, aratand daca aceasta este buna sau rea si deci daca trebuie savarsita sau nu. Ea isi ridica glasul atat inainte de savarsirea unei fapte, cat si dupa savarsirea ei. Inainte de savarsirea unei fapte, constiinta spune daca fapta este buna sau rea si ne sfatuieste sa o implinim sau nu. Dupa savarsirea faptei, tot ea ne judeca” (Doxologia).
   Constiinta politica este proprie fiecarui cetatean, este crezul sau intelectual, legat de cel moral si care se adauga societatii in care traieste; este si constiinta celor care ne conduc, alesii poporului. Au dovedit vorbele, gesturile si faptele celor care ne-au condus in ultima vreme, intelepciune, decenta? Au constituit ei exemple de urmat? Orice om cu bun simt a fost socat de vorbele si fotografiile publicate in ziare, inaintea  alegerilor din noiembrie 2014: un primar se imbraca intr-o uniforma nazista, iar la o adunare a partidului foloseste cele mai triviale injuraturi; un Episcop se amesteca in politica si da „indicatii” credinciosilor; un sef de partid striga in gura mare: „Deci noi facem ce trebuie pentru judet si ne … pe sefii nostri…..Nu se mai poate sa-l dam in aia, nici pe el, nici pe … de la municipiu…[…]  In judetul Satu Mare, cat sunt eu aici nu vor mai exista asa feluri de oameni. Sa-i ia mama ... pe toti, ca n-am nevoie de toti nenorocitii in jurul meu. Deci am nevoie decat de cei cu care pot face treaba, restul valea!”, sau: „Cei care nu veti avea rezultate in turul doi (de alegeri fiind vorba), cat sunt eu in Consiliul Judetean si cat am posibilitate, nu o sa primiti niciun cinci bani. Cand se repartizeaza bugetul – zero, cand se imparte …zero  si garantez ca niciunul nu mai primeste nimic. Stati si muriti, asta e viata!”; alt primar ameninta pe localnici ca le da foc daca nu voteaza cu cine le spune el; premierul tarii avid de putere, nazuind la functia de Presedinte al tarii purta o sapca maoista si era mandru de ea, si exemplele negative pot continua. Putem glumi cu astfel de simboluri ale crimei, terorii si vulgaritatii? Nu este o dovada clara de incultura si de lipsa a decentei?
   Dimitrie Gusti (1880-1955), filosof, sociolog si estetician roman, definea clar si cuprinzator un partid politic: „O asociatie libera de cetateni uniti in mod permanent prin interese si idei comune, de caracter general, asociatie ce urmareste, in plina lumina publica, a ajunge la putere de o guvernare, pentru realizarea unui ideal etic si social”. Ne putem intreba: care ideal?
   Partidele si oamenii politici care ne-au condus si ne mai conduc, ar trebui sa se afle sub judecata unor idei, iar ideile sunt cuprinse intr-o asa numita Ideologie. Etimologia notiunii de ideologie provine de la cuvantul grecesc „eidos” insemnand imagine, iar „logos” - stiinta, disciplina, invatatura despre idei, un sistem de valori. Ce se intampla atunci cand parasesti urgent ideologia propriului tau partid, crezul tau intelectual si moral? Oare l-ai avut?    
   „Enciclopedia Blackwell a gandirii politice”, scrisa de scotianul David Miller, una dintre cele mai serioase enciclopedii in domeniul gandirii  politice,  defineste ideologiile ca fiind „ constelatii de credinte si expresii cu incarcatura simbolica, prin care lumea este prezentata, interpretata si evaluata intr-un mod menit sa modeleze, sa mobilizeze, sa orienteze, sa organizeze si sa justifice anumite modalitati sau directii de actiune si sa anatemizeze altele”.
   Au fost voci care au contrazis aceasta definitie, spunand ca Ideologia este un concept care exceleaza prin ambiguitate, modul de gandire ideologic fiind respins aproape instinctual din cauza temerii ca fundamentele celor mai indragite conceptii ale omului sa se afle „pe nisipuri miscatoare si nu pe baze solide”.
   Doctorul si profesorul de filozofie, francezul J.F. Revel (1924-2006) , cel care a scris numeroase eseuri politice de mare succes si despre care unii spun ca a fost un model de ri­goare, de masura si de onestitate in­te­lec­tuala, a gandit in alt mod: „Ideologia are o functie cvadrupla: ea este instrument al puterii, mecanism de aparare impotriva informatiei, pretext de a te sustrage moralei, abrogand raul cu buna stiinta si mijloc de a anula criteriul experientei, adica de a elimina criteriile de reusita si esec”. In paranteza amintesc ca el este cel care mai spunea: „Po­porul francez nu mai are pentru a gandi decat un creier de sticla, numit televiziune“.
   Cum s-a ajuns la fenomenul intalnit, cel al „traseismului”? Dictionarul defineste clar traseismul ca „Atitudine caracteristica politicianului care se transfera de la un partid la altul in functie de interesele personale”, cuvant format din traseu, plus - ism.  Iar traseista, tot dictionarul nostru defineste prostituata care isi acosteaza clientii pe soseaua de centura. Urat, dar ce inrudire buna!
   In limba engleza este numit „party switching”, ultimul cuvant insemnand comutare, un fenomen politic care consta in schimbarea de catre un politician a partidului politic care l-a propulsat intr-o functie. Omul politic britanic Winston Churchill (1874-1965) spunea ca „Unii oameni schimba partidele din cauza principiilor lor; altii, datorita intereselor lor”. Printre explicatiile gasite fenomenului, este si existenta unui sistem de partide slab institutionalizat. Poate explicatia a fost folosita, mai curand, ca scuza. Fenomenul a fost si este intalnit in mai multe state, dar trebuie avut in vedere, de fiecare data, conditiile in care el s-a produs sau se produce. Se poate ca un om sa-si schimbe optica pe parcursul vietii, dar aceasta se face in timp, cu motivatii logice, dupa glasul constiintei. Traseismul insa se dovedeste a fi altceva. Asa cum s-a produs la noi in tara, de curand, printr-o ordonanta de urgenta care a permis politicienilor, alesilor locali, de a migra „urgent” catre partidul politic interesat, decat cele sub sigla carora au castigat alegerile, poate fi considerat ca fiind imoral. Prin astfel de ordonante partidele se dovedesc a fi cele mai nedemocratice institutii din democratie. Poate este nevoie de o orientare clara in politica? Debusolarea nu ajuta, ci stagneaza mersul inainte al societatii, atat de mult dorit.
   Si inchei tot cu cuvintele inteleptului Platon: „Aceia care sunt prea destepti pentru a se angaja in politica, sunt pedepsiti prin a fi guvernati de catre cei prosti.”  

Vavila Popovici, Carolina de Nord

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page