Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

UN GÂND PENTRU CANADA SI ROMÂNIA DE ANUL NOU

Elena BUICA

Sfarsitul unui an si apropierea celui ce urmeaza, aduce in firescul rosturilor noastre o aruncatura a privirii ca o concluzie asupra celor ce ne-am dorit si ce am reusit sau nu sa implinim, ca apoi sa extragem esente de viata pe care sa construim acel podium necesar urcusului zilelor ce vor urma. Fie individual, fie in familie, grupari mai mici sau mai mari, cat o tara, un continent sau o intreaga omenire, cu totii cernem prin sita timpului intamplarile ultimului an. Ceea ce ramane pe fundul sitei le adunam ca pe boabele de margaritar, marturii ale unor impliniri, atatea cate au fost.

Astazi, fiica mea mi-a prezentat  astfel de boabe de margaritar, cateva imagini insotite de succinte comentarii culese dintr-o publicatie electronica aparuta in Canada si pe care nepoata mea le-a afisat pe Facebook cu comentariul „Sunt mandra ca apartin unei astfel de tari, asa cum e Canada"*. Aceste imagini insumau cateva secvente concentrate de spiritualitate canadiana, despre ceea ce este specific canadienilor,  pe care si-l doresc sa dureze. Este zestrea de suflet a oamenilor obisnuiti care n-au iesit in evidenta prin nimic maret.

Am plecat dintr-o tara in care spiritul balcanic amestecat cu cel latin a creat oameni cu temperament dinamic, tumultuos, pasional, vorbind si gesticuland mult, cu o gama mai larga a trairilor interioare pe taramul carora se fac schimbari mai rapide, si am ajuns intr-o alta tara in care am deschis larg ochii pentru a privi din alt unghi de vedere valori ale altor conceptii de viata. Aceste motive de mandrie pentru canadieni ne-au amintit pe deplin acest lucru. Nu poti trece usor cu vederea, iti trebuie un popas sa intelegi bine pe ce pun pret canadienii.

Una din povesti (sau exemple de fapte) facute de canadieni in 2014 cu care ne mandrim era despre  o moscheie unde cineva a murdarit peretii cu grafitti, inclusiv scris „Arabii sa mearga acasa!". Un grup de canadieni au venit sa-i ajute la curatenie si cand au terminat au pus ei cu un afis pe care era scris „Aici sunteti acasa". Spiritul de toleranta al populatiei canadiene este aici atit de graitor, incat comentarea lui ar face sa se dilueze esenta.

O alta imagine care m-a facut sa simt ca emotia ma ridica din scaun se datoreaza  unei intamplari, pe cat de simpla, pe atat de semnificativa. Pe un stadion din Canada, inaintea  inceperii unui meci de hokey intre o echipa americana si una canadiana, in timp ce o solista canta imnul Americii, s-a defectat microfonul. Spontan, miile de spectatori canadieni au inceput sa cante la unison... continuand imul american tinand mana in dreptul inimii, asa cum fac americanii.

Un astfel de glas comun s-a auzit intr-un autobuz in care voia sa urce un ins cu o plancarda pe care era scris: "Arabii sunt teroristi". Oamenii au protestat spunandu-i: "Nu toti arabii sunt teroristi. Tu trebuie sa renunti la pancarda sau sa nu urci". Doua din povestiri erau in jurul a niste insemnari care m-au pus pe ganduri.

Una era o scrisoare semnata de o tinara care aducea multumiri sefei sale de la un fast food restaurant Dairy Queen. Tocmai ajunsese doctorita si se simtea indatorata pentru grija pe care sefa ei i-a purtat-o (tinara dadea detalii) cand a lucrat acolo in timpul liceului (cum fac aici copiii) si chiar in primii ani de universitate. E o recunostinta care innobileaza pe cel in sufletul caruia poate inflori.

Celalalt bilet apartinea unui senior aflat singur la restaurant. La o masa alaturi de el se aflau doi tineri care aveau fericirea inscrisa pe fata si in priviri. Dupa plecarea lui, tinerii au putut citi citeva cuvinte scrise in graba pe un servetel: „In seara asta am iesit singur la restaurant. Cu o saptamina inainte am condus pe ultimul drum pe sotia mea cu care am impartasit viata timp de 43 de ani. Vazandu-va pe voi, mi-am amintit de tinertea noastra. Stiu ca sotia mea ar fi mandra de mine ca v-am platit masa!"  De buna seama ca cei doi tineri nu vor uita curand asa un gest si sunt convinsa ca vor incerca si ei la randul lor sa faca lumea mai buna.

Aspectul cel mai important este acela ca asemenea gesturi apartin cetateanului obisnuit, intalnit pretutindeni si astfel de fapte, in aparenta neinsemnate, ar putea umple volume intregi. Fapte mici isi au marea lor insemnatate, din ele se implinesc faptele mari asa cum marile si oceanele lumii sunt alcatuite din mici picaturi de apa.

Meditand la aceste aspecte, nu poti pune stavila gandului sa nu zboare si la fratii nostri romani. Stim cu totii ca si in Romania sunt multi oameni de aceasta valoare pe care o admiram la canadieni, dar stau in umbra.

Cu prilejul Anului Nou, dorim Canadei  sa prospere, sa  pastreze si sa-si infloreasca aceste valori, iar Romaniei sa isi poata pune in valoare oamenii si faptele frumoase si  Dumnezeu sa ne inzestreze cu puterea de a inlocui relele asa cum se intrezareste acum ca o raza de lumina si de speranta.
LA MULTI ANI CANADA!
LA MULTI ANI ROMANIA !
--------------------------------------------
* Articolul care are multe alte fapte minunate facute de canadieni in 2014, poate fi citit la adresa urmatoare: http://www.buzzfeed.com/tanyachen/canadians-being-eh-plus-people-in-2014

Elena BUICA
Pickering, Toronto, Canada
1 ianuarie 2015

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page