Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

O CULTURA A INFRACTIONALITATII (1)

Corneliu LEU

Aceasta este o addenda la suita de articole care vorbeau despre semnul recent pe care l-a primit clasa politica. Ea cuprinde si un raspuns, care poate fi discutabil, dar si o concluzie care, din pacate, devine tot mai categorica tragand semnalul de alarma din titlu. „Va sustin in eforturile dvs. pentru promovarea adevarului si va felicit pentru tinuta intelectuala a acestui demers” – imi scrie de peste Ocean domnul Stephan Benedict  (stebep@aol.com), cu o bine venita observatie: „ ... eu nu as folosi de atatea ori cuvintele dusmanos-dusmanoase. Este un pic prea radical. Mi-aduce aminte de versurile din anii '50 ai lui A. E. Bakonschi: Mai trece inc-o noapte si-inc-o zi, Lupta se ascute intre clase, Dar chiaburii se arat-a fi, Elemente tot mai dusmanoase. Pe acele vremuri, incondeierea cuiva ca "dusman" reprezenta nu numai sfarsitul carierei lui, dar chiar inchisoare pe viata si cateodata executarea persoanei (de ex. Lucretiu Patrascanu)”.
M-am grabit sa-i raspund in ideea ca: Are dreptate cu sensurile de agresivitate „revolutionara” ale acuzatiei de dusman, rostita cu acea „manie proletara” – minciuna instigatoare la ura, prin care bolsevismul isi trada inregimentarea la niste malefice forte oculte care, iata, dainuie si dupa el. Dar eu am preferat sa accentuez prin dusmanos, semnalul de alarma fata de agresiunea contemporana asupra formarii relatiilor interumane, tocmai ca sa nu minimalizez acest mare pericol care ne ameninta societatea si acum, dupa ce-am crezut ca ne-am eliberat. Iar partidul aflat la guvernare are o raspundere din acest punct de vedere. Cu alte cuvinte, in ciuda faptului ca, asa zisul esalon tanar, da vina pe comunismul lui Iliescu, care nu si-a permis niciodata aroganta si nepasarea lor fata de nevoile populatiei, ei sunt cei care trag lucrurile inapoi prin cine stie ce naravuri mostenite genetic. Deci ei permanentizeaza etichetarea comunista a PSD prin modul deliberat in care se folosesc de putere pentru avantaje personale, ca si activistii dinainte.
Asa cum aparatcicii regimului trecut jonglau cu  „realizarili” la modul oficial si isi consolidau privilegiile la modul particular, asistam si astazi la confiscarea de catre unii a puterii si a bunului national nu numai prin abuz, ci prin furt. Care acum, dupa ritmul arestarilor si proceselor la care s-a ajuns dar, mai ales, al frustarilor pe care populatia demonstreaza ca le simte de pe urma lui, devine furt generalizat. Or, cand il furi pe un om schimband raporturile de avere intre el si tine, cum se vede din toate actele penale ale politicienilor aflate pe tapet, inseamna ca acesti carieristi verosi, cu increngaturi in toate domeniile puterii, sunt  nu numai nepasatori la adresa populatiei ci, in mod deliberat, se sustin reciproc – guvernanti, afaceristi, oameni ai justitiei si ai administratiei publice -  ca sa  smulga de la noi avantaje pentru stricta lor bunastare.  Cum le smulg? In dusmanie, de vreme ce nu le pasa cat de mare e prapastia nivelului de trai si cat de neputinciosi sunt cei care cer doar dreptul sa produca liber spre a se intrema, fata de ei, politicieni cel putin birocrati, daca nu rau intentionati, care blocheaza aceste cai de redresare nationala.
Lectia de la 16 noiembrie demonstreaza antagonismul la care s-a ajuns, asta vreau eu sa spun prin dusmanie. Este semnalul ca liberalizarea pietii, a vietii economice si chiar a vietii in general, refuza aceasta  tagma care, organizandu-se in gasti de interese venale, devine dusmana.  Ca electoratul a ajuns a respinge modul abuziv prin care si guvernarea si legile ei  ne-mparte in supusi si-n profitori ai legii, negand tocmai statul de drept despre care fac atata caz. Adica ceea ce, in teorie, marxism-leninismul spunea despre clase, pentru ca in practica, bolsevismul sa ajunga a intari  in materie de putere si a injosi in materie de morala.  
Ii multumesc in egala masura comentatorului si pentru ca-mi da prilejul sa ajung la o concluzie tot in legatura cu sensul cuvintelor si cu psihologiile diferite de folosire a lui, sau de interpretare a lui, asa cum, de fapt, am si inceput suita de articole despre semnul - ritosul semnal de avertisment - dat la 16 noiembrie intregii clase politice. O clasa care, chiar daca pare a fi de aparitie spontana, pretinzandu-se drept „emanatie” a evenimentelor  din decembrie  89  si de dupa, coaguleaza in opinia mea relele acelei epoci cand omul era incitat, chiar dresat, a se declara dusmanul omului, laolalta cu drojdia acestora mai noi. Isi adapteaza, adica, dusmanirea din creierele spalate atunci cu invatatura stalinista, la o noua generatie de politruci dotati cu ipocrizia demagogiei pseudodemocratice. Fapt care ma obliga sa folososesc termenii de dusmanos si dusmanie, evitand indulciri sau paleative, chiar daca pare astfel ca exagerez.
    Deoarece, cu o bine subliniata contributie din partea celor care s-au dovedit a practica cu nerusinare o asemenea mentalitate spoliatoare la adresa populatiei, dupa mine, 16 noiembrie reprezinta nu numai o radicalizare a pozitiei electoratului fata de ticalosirea lumii politice, dar si un prag in recunoasterea statutului social al orandurii de care avem parte. Statut de-a dreptul infractional datorat in primul rand lipsei de fond moral a vietii politice: Suferinta grava in materie de cultura morala, sau de cultivare a moralitatii pe care o demonstreaza politicienii, actele penale la care se dedau, amestecul lor cu lumea interlopa si incurajarea acesteia, ridicarea necinstei de la o practica elementara, pungaseasca, la tertipuri de natura intelectuala, folosirea stiintelor financiare, judiciare sau administrative si a pozitiilor capatate prin acestea in lovituri banditesti, generalizarea mafiota a traficului de influenta si fraudele cu bani publici au ajuns sa impuna o intreaga cultura a infractionalitatii. O cultura, cu toate trasaturile pe care le reprezinta aceasta ca entitate. Si, astfel, asa cum se vorbea candva pejorativ numindu-se puscaria „facultate” si anii de detentie „cursuri”, acum practica infractionala devine tel de parvenire, modelele ne mai existand doar acolo, dupa gratii, ci in vizibile pozitii sociale, cu titluri din categoria universitara reala care, prin exemplul lor, dau celorlalti lectia de parvenire prin infractiune.
    Prin ce incearca a se ascunde aceasta si cum, in fond, o anumita aripa isi devoaleaza sorgintea comunista de care ei ii invinovatesc doar pe altii? Prin discursul politic unde initiativa de dezvoltare este inlocuita la nesfarsit cu citarea unor cifre care, pe vremea dominatiei Comitetului de Stat al Planificarii, se numeau „indicatori de plan”. Gen de discurs care, spre satisfactia noastra, n-a mai trecut examenul. Nici la Basescu, nici la Ponta. E vorba, asa cum am spus in articolul trecut, de intreaga clasa politica. Ne referim la PSD pentru ca el gireaza acum guvernul. Dar, tocmai de asta, daca o asemenea practica nu va fi amendata si in interiorul sau drept manevra de ascundere a unor fapte penale, creidu-se astfel anumite cai de redresare a formatiei aflate la guvernare, atunci vom primi dovada ca unii, indiferent daca sunt tineri sau batrani,  n-au iesit de sub dominatia amintita  prin evocarea decedatului Comitet de Stat al Planificarii. Pentru ca nu principiul planificarii a fost viciul comunismului, ci faptul ca superiorul organism de dirijare planifica numai indicatorii de raportare, cei de realizare ramanand in sfera amintitei demagogii. Acest triumfalism nerusinat la adresa nevoilor populatiei era infractionalitatea ridicata la nivel de regim politic, chiar daca urmasii de astazi, ascunzandu-si cu nerusinare barna, dau vina pe paiul lui Iliescu. (Va urma)  

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page