Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Oradea face în curând 900 de ani atestati! Devenirea Oradiei - scurt istoric

(Continuare din editia precedenta)

Inflorirea culturala si economica

Umanismul si Renasterea sunt marcante la Oradea, favorizate de prezenta aici a numerosi italieni, canonici catolici (multi dintre ei episcopi de prestigiu) si oameni de cultura. Inca din 1235 se inregistreaza si denumirea italienizata a Oradiei: Varadino. Prezenta „latinilor" din vestul Europei este atestata chiar dinainte de marea invazie mongola, doua dintre asezarile lor de atunci fiind si acum cartiere ale orasului: Venetia (sau „Suburbium Venetum", Velenta - din ungureste, azi) si Villa Latinorum (satul latinilor sau „Suburbium Italicum", Olosig - din ungureste, azi). Oradea ajunge unul dintre principalele centre catolice ale Ungariei, rangul nobil fiindu-i sustinut economic si de existenta viilor abundente de pe Dealurile Oradiei (vinul era un produs agricol extrem de profitabil in Evul Mediu!). Renumele locului face ca regele Poloniei - Vladislav Iagello si regele Ungariei - Sigismund de Luxemburg sa vina la Oradea, in 31 martie 1412, zabovind doua saptamani ca oaspeti ai episcopului Andrea Scolari, supranumit Florentinul (1409-1426), realizatorul primei biblioteci locale. In perioada de maxima expansiune a Ungariei, in timpul regelui Matia Corvinul (1458-1490), fiul voievodului roman si regent al Ungariei Iancu de Hunedoara (1441-1456), Oradea era pozitionata chiar in inima regatului, aspect deosebit de favorabil pentru viata economica si culturala. Mai mult, ajunsese chiar sa fie apreciat ca „cel mai bogat oras al Ungariei". Renumele si stralucirea sa ajunsesera atat de mari si peste hotare incat s-a organizat o expeditie speciala de jaf asupra Oradiei. E vorba de prima expeditie militara otomana asupra Oradiei (1474), venita chiar din Serbia. Cetatea a rezistat atacului, insa orasul a fost devastat si jefuit - regele Ungariei fiind nevoit sa acorde apoi inlesniri fiscale oradenilor pentru refacerea vietii economice. De aceasta perioada este legata si copierea la Oradea a doua volume medievale, de catre copistul Sztárai Maté. Este vorba de Gesta Romanorum (copiat in 1474) si Guido de Columna: Historia Troiana (copiat in 1475), codexuri pastrate acum la Budapesta.

Ioan Vitez de Zredna (János Vitéz), dascalul de tinerete al lui Matia, a fost unul dintre cei mai renumiti umanisti ai timpului sau, episcop de Oradea o lunga perioada (1444 - 1465), avand o impresionanta biblioteca. Numit de un contemporan italian „adevarat parinte al stiintelor", el a transformat Oradea intr-un loc de intalnire a carturarilor din Europa centrala si Italia. Interesat si de astronomie, a stabilit o calda legatura cu austriacul Georg von Peuerbach, profesor al Universitatii din Viena, considerat acum parintele astronomiei moderne occidentale. Legatura celor doi umanisti a avut ca rezultat vestitele tabele de calcul astronomic Tabulae Varadiensis. Episcopul umanist a fost si prieten al lui Enea Silvio Piccolomini, ajuns papa sub numele de Pius al II-lea (1458-1464). Vitez ramane in istorie si ca fondatorul primei universitati a Ungariei.

La Oradea, datorita renumelui cultural si spiritual al orasului, isi va face principala instructie Nicolaus Olahus (1493-1568), „primul umanist adevarat de origine romana", poliglot, catolic si prieten al renumitului Erasmus de Rotterdam. Olahus (Romanul, in traducere) e prezent la Oradea in perioada adolescentei, intre 1505 si 1512, ceea ce inseamna ca aici si-a facut instructia principala. Ruda a lui Iancu de Hunedoara (Hunyadi János in maghiara), el va ajunge apoi secretar al regelui Ungariei Ludovic al II-lea, arhiepiscop, primat al Ungariei, iar in 1562 este numit chiar regent al Ungariei. Gratie lui este numit ultimul episcop catolic de Oradea al acelei perioade: Forgách Ferenc.

Destin transilvan, prima unificare

Infrangerea Ungariei de catre turci, in 1526, la Mohács – unde, in afara de regele Ungariei Ludovic al II-lea, a pierit si episcopul catolic de atunci al Oradiei, impreuna cu multi dintre preotii sai – duce la impartirea acestui stat intre imperiile otoman (turcesc) si austriac (habsburgic). Dupa unele dispute cu habsburgii, Oradea intra in componenta voievodatului (principatului) Transilvaniei. Acesta se constituie ca stat autonom, vasal imperiului otoman, pastrand astfel vie si autoguvernata o parte din fiinta nationala maghiara.

Prin medierea episcopului de Oradea, Giorgio Martinuzzi, in data de 24 februarie 1538 se semneaza Pacea de la Oradea, intre conducatorul Transilvaniei Ioan Zápolya - recunoscut acum si ca rege al Ungariei muribunde - si imparatul austriac Ferdinand de Habsburg. Este primul tratat international prin care se consfinteste de fapt separarea totala a Transilvaniei de Ungaria.

Infiintarea Pasalacului de Buda (1541) de catre Soliman Magnificul, cuceritorul Ungariei, provoaca un adevarat exod al refugiatilor catre Oradea, in frunte cu regina Isabella. Cetatea Oradiei va fi vazuta de acum ca poarta de vest a Transilvaniei, de care va apartine vreme de un secol. Conducerea acestui principat independent impune, in 1557, prima unificare administrativa a asezarilor din jurul cetatii. De acum, pe hartile occidentale apare consacrata denumirea Oradea Mare, in germana sau latina. Este o perioada de stabilitate si crestere economica. Acum sunt atestate la Oradea breslele. Fierarii, aurarii, lacatusii, samsarii, selarii, croitorii si blanarii sunt cu totii amintiti. Inceputul tiparului la Oradea dateaza din anul 1565, cand aici se instaleaza o tiparnita. De aceasta perioada mai este legat si inceputul Reformei la Oradea, fapt ce va duce repede la un adevarat razboi cu biserica catolica. Astfel, dupa victoria protestantilor din 1557, acestia devin stapanii absoluti ai orasului. Protestantii interzic functionarea bisericii catolice, preotii ei fiind alungati din oras (pentru 135 de ani!). Resentimentele sunt atat de mari incat pana si osemintele catolice ale Sfantului Ladislau sunt dezgropate si spulberate. La fel se intampla si cu celelalte morminte regale catolice de la Oradea. Dominatia absoluta a bisericii reformate asupra orasului va fi favorizata si de interpunerea intre Oradea si Viena a puterii otomane.

Pasalac turcesc, beneficiu romanesc

Turcii cuceresc in cele din urma cetatea, in 1660, infiintand Pasalacul de Oradea. Pacificarea acestei zone era strict necesara pentru inaintarea turcilor spre Viena. O interesanta coincidenta face ca ocupatia turceasca de la Oradea (1660-1692) sa fie mai usor de retinut daca o incadram in istoria mondiala, sentimentala. Ea se suprapune peste perioada de captivitate a lui Robinson Crusoe, eroul scriitorului Daniel Defoe, pe o insula pustie din largul coastei Braziliei (30 IX 1659 – 19 XII 1686).

Toleranta religioasa si pozitionarea strategica fac din Oradea unul dintre cele mai importante centre comerciale ale Imperiului otoman, aici vanzandu-si prada europeana de razboi ostenii sultanului. Prin intermediul turcilor ajunge la Oradea cafeaua. O mare moschee apare acum in cetate, iar nivelul de civilizatie e intarit de vestitele „bai turcesti" si de cismelele cu apa curenta din oras. De anul 1658 este legata prima atestare a numelui romanesc al orasului: Oradia. Consemnarea apartine cunoscutului boier carturar moldovean Miron Costin, insotitor al trupelor aliate ale turcilor, tatarilor, moldovenilor si muntenilor, sosite aici in acel an ca sa asedieze cetatea. Numele se pare ca a fost zamislit gratie limbii turce, mai precis a imbinarii variantelor gramaticale orada/oraya, ce se traduc „in acel loc" - „la/spre locul acela". Aceasta denumire ocazionala, folosita probabil de romanii moldoveni si cei munteni in dauna oficialului „Varad", a fost preluata de romanii autohtoni ca un nume original, potrivit unui nou inceput, pentru ca turcii vor pune capat intolerantei protestante maghiare dupa cucerirea din 1660. Ei ii vor sprijini pe romani (dar si pe alti ortodocsi: greci, aromani) sa se aseze in oras ca cetateni cu drepturi egale, devenind liberi si in practicarea crestinismului ortodox stramosesc. De perioada Pasalacului de Oradea este legata infiintarea aici a episcopiei ortodoxe de Oradea si a unei biserici potrivite acestui inalt rang - remarcabile realizari pentru romani, imposibile pana atunci.

Despre grandoarea orasului in aceasta perioada sunt ilustrative cuvintele cronicarului turc Evlia Celebi, care numai in cartierul Olosig a numarat in jur de 300 de case frumoase din piatra, avand cate doua etaje fiecare, in timp ce cele cu un etaj nici nu sunt luate in considerare!

Capitala austriaca Viena scapa cu greu asediului turcesc din 1683, gratie interventei regelui polonez Jan Sobieski si sprijinului domnitorului tarii Romanesti, serban Cantacuzino. Austriecii incep apoi o impetuoasa ofensiva, turcii fiind impinsi inapoi, spre Balcani. Armata crestina ajunge la Oradea in vara anului 1691. Folosindu-se de superioritatea artileriei nemtesti, postata pe dealurile din apropiere, austriecii vor distruge Oradea, bombardand-o pana in anul urmator. Turcii rezista cu vitejie, predand cetatea abia in luna mai a anului 1692, insa orasul este in intregime distrus de artileria austriaca. In putin timp apoi, intreaga Transilvanie va fi cucerita de Imperiul austriac. Precizam ca ofensiva austriaca se va incheia in 26 ianuarie 1699, cu pacea de la Karlowitz.

Va urma

Doru Sicoe

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page