Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Bucuria sarbatorilor de iarna


„Pe cel ce se bucura in Domnul, nici un necaz nu-l va scoate din bucuria lui.”
Ioan Gura de Aur


Bucuria este o traire care genereaza o stare de bine, ne incarca cu energie, incat simtim nevoia sa o exteriorizam prin expresia fetii, a gesturilor si a vorbelor. Sufletul omului este insetat de bucurie, de ea avem nevoie, dupa ea alergam, dorim sa ne umplem clipele vietii cu cat mai multa bucurie si sa alungam tristetea. Cere efort din partea noastra, dar dobandirea este deosebit de pretioasa. Si, slava Domnului, avem destule mici sau mai mari bucurii in jurul nostru, carora trebuie sa le dam atentie, sa le luam in brate. Este adevarat ca nu oricine poate face acest lucru si nici toate momentele vietii nu sunt prielnice aducerii bucuriilor in sufletele noastre, dar sa luam aminte la cuvintele spuse de Domnul nostru Iisus Hristos, ucenicilor sai: „Acestea vi le spun ca bucuria Mea sa fie intru voi si ca bucuria voastra sa fie deplina” (Ioan 15, 11). Credinta in Dumnezeul nostru care este „Iubire” trebuie sa fie aducatoare de bucurie, ea fiind calitatea unui bun crestin. Asa dar, sa uitam in aceste zile ale sarbatorilor Craciunului de tristete, de saracie, sa ne imbogatim cu credinta in Dumnezeu, sa respectam traditiile frumoase ale neamului nostru, sa fim bucurosi! Iata de ce Sfantul Ioan Gura de Aur a vrut sa ne deschida calea catre bucurie, asigurandu-ne ca bucuria este mai mare decat toate impotrivirile care i-ar sta inainte.
Sufletul omenesc este insetat dupa bucuriile vietii pamantene, dar si dupa cele vesnice. Despre o astfel de bucurie le-a vorbit Iisus ucenicilor Sai, cand a prevestit Patimile Sale: „Desi voi acum sunteti tristi, dar iarasi va voi vedea si se va bucura inima voastra si bucuria voastra nimeni nu o va lua de la voi” (Ioan 16, 22). Toti nazuim spre bucurii, ne spune cartea Sfanta, si pentru aceasta trebuie sa gasim calea bucuriei si sa tinem cont de acel „sir al Fericirilor” de care a vorbit Iisus Hristos.
Sarbatorile de iarna sunt pentru noi toti, indiferent de varsta, momente de renastere, bucuria de a fi crestini. Noaptea Craciunului aduce cu ea freamatul emotiilor si fiecare dintre noi incearca senzatii dupa puterea afectelor sufletului. Ne fascineaza albul zapezii, mirosul bunatatilor din cuptor, vinul – „Domnul ne da vinul care veseleste inima omului... si painea care intareste inima omului” (Psalmul 103,  16-17), luminitele colorate ale bradului impodobit dupa traditie dar si dupa imaginatia fiecaruia, si darurile aduse de Mos Craciun. Iar cand vom aprinde luminitele, sa ne gandim la lumina pe care ne-a adus-o Mantuitorul prin nasterea Sa.
Craciunul este marea sarbatoare a crestinatatii. Este sarbatoarea Nasterii Domnului, un timp al bucuriei, al pacii si al linistii sufletesti; o perioada in care primim si daruim multa iubire si caldura sufleteasca. Acest lucru se remarca si in entuziasmul cu care se fac pregatirile pentru aceasta sarbatoare: cumparaturi, ornarea caselor, institutiilor, magazinelor, pomilor de pe strazi etc.
Ne reamintim cu drag trecutul istoric si religios, momentul Nasterii lui Iisus in vremea Imperiului Roman condus de imparatul Cezar Augustus, a Israelului guvernat de regele Irod, de Nazaretul in care au trait Iosif si tanara virgina Maria, cea vizitata de un Inger care i-a spus ca va da nastere unui Fiu al lui Dumnezeu, cu numele Iisus. Iar cand imparatul a trimis instiintare ca toti oamenii sa se reintoarca in orasul natal pentru a fi inregistrati, Maria care era insarcinata si trebuia sa nasca, a parasit localitatea Nazaret impreuna cu Iosif, indreptandu-se spre Betleem. Odata ajunsi in Betleem, au innoptat intr-una din cavernele sapate in dealurile din apropiere, in care ciobanii poposeau cu vacile si oile; gasind o iesle, Iosif a intins pat din fan proaspat, cuib pentru Domnul care avea sa vada lumina zilei. Noaptea urmatoare Maria a nascut un fiu pe care l-a numit Iisus, asa cum ii spusese Ingerul. O stea mare a aparut deasupra Betleem-ului, vizibila de la departare; ciobanii au vazut cum cerul s-a umplut de ingeri laudand pe Dumnezeu si zicand: „Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui.” Ciobanii s-au indreptat spre Betleem si l-au gasit pe pruncul Iisus caruia I s-au inchinat, iar regii (craii) care traiau undeva la rasarit de Ierusalim, cand au vazut steaua stralucitoare deasupra Betleem-ului, au plecat calauziti de stea, au ajuns in Betleem, l-au aflat pe Iisus in iesle, I s-au inchinat si I-au pus in fata daruri: aur, tamaie si mir. Dupa acea noapte s-au reintors in propria tara sa dea de veste Nasterea Mantuitorului…    
Cuvantul „Craciun” se pare ca l-am mostenit din latinescul „creationem” – creatie, nastere. Unii spun ca e vorba de un cuvant mult mai vechi, tracic, de dinaintea  romanizarii Daciei, iar altii spun ca ar veni din limba slava, preluat odata cu crestinismul de la slavi. Obiceiurile mostenite pentru sarbatorire difera de la o zona la alta a tarii, dar pretutindeni au la baza sentimentul religios.
In seara de Ajun, casele frumos decorate, cu nelipsitul Pom de Craciun („O, brad frumos cu cetina tot verde/ Tu esti copacul credincios/ Ce frunza nu si-o pierde…), cantat in atat de multe limbi de pe glob, isi primesc colindatorii. Obiceiul impodobirii bradului de Craciun isi trage originile de la popoarele germanice. Traditia s-a raspandit in restul Europei si apoi in toata lumea dupa Primul Razboi Mondial. Intre podoabele bradului bomboanele de pom, globurile si ghirlandele au devenit clasice.
Colindatul este cea mai raspandita traditie a romanilor, alcatuit din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri si gesturi. Originea colindelor se pierde in timpurile indepartate ale istoriei poporului nostru. De-a lungul secolelor au devenit mai frumoase si au capatat o mare varietate pe intreg teritoriul tarii. Ele creeaza o atmosfera de sarbatoare si buna dispozitie. Colindatorii intra in fiecare casa sau se opresc in fata usilor sau a portilor, cantand, vestind Nasterea Mantuitorului. Gazdele ii rasplatesc cu fructe (mere, nuci), colaci, bomboane si chiar bani. Ajunul Craciunului incepe cu colindul: „Buna dimineata la Mos Ajun/ Ne dati ori nu ne dati, ne dati ori nu ne dati…” Copiii - cate trei, precum cei trei magi - merg din casa in casa purtand cu ei o stea si cantand colindul : „Steaua sus rasare/ Ca o taina mare,/ Steaua straluceste/ Si lumii vesteste./ Ca astazi Curata,/ Prea Nevinovata/ Fecioara Maria/ Naste pe Mesia./ Magii cum zarira/ Steaua si pornira/  Mergand dupa raza/ Pe Hristos sa-L vaza./ Si daca pornira/ Indata-L gasira/ La Dansul intrara/ Si se inchinara./ Cu daruri gatite/ Lui Hristos menite/ Luand fiecare/ Bucurie mare./ Care bucurie/ Si aici sa fie/ De la tinerete/ Pan’ la batranete.” Melodiile noastre romanesti sunt de o rara frumusete! Steaua vesteste nasterea lui Iisus, ingerii si pastorii se bucura, iar cei trei regi intelepti de la Rasarit (Magii) vin sa-L marturiseasca si sa I se inchine, aducandu-I daruri:  „O, ce veste minunata/ in Betleem ni se arata./ Astazi S-a nascut/ Cel far’ de-nceput/ cum au spus proorocii./ Ca la Betleem Maria/ savarsind calatoria/ intr-un mic salas/ lang-acel oras/ a nascut pe Mesia./ Pe Fiul in al Sau nume/ Tatal L-a trimis in lume/ sa Se nasca/ si sa creasca/ sa ne mantuiasca...”
Am trait o perioada in care unii au incercat sa-si realizeze un adevar propriu, departe de Credinta, de Dumnezeu – Adevarul Absolut. Era in fond o problema a lor, personala. Mai sunt si astazi persoane care pastreaza „erorile”, falsele lor adevaruri. Toate religiile lumii incearca sa ne faca sa intelegem existenta Adevarului Absolut, a Inteligentei creative, a sensului vietii noastre. Religiile dovedesc ca trebuie sa existe mai mult decat simpla existenta fizica pe care o cunoastem. Religia este chiar o dovada ca omenirea este mai mult decat rezultatul evolutiei unui animal, ca exista intr-adevar un Creator care a creat omul cu un scop si a pus in oameni cunostinta existentei Lui. Si daca exista un Creator, atunci El este etalonul adevarului absolut. El S-a revelat nu numai pe Sine oamenilor, ci ne-a revelat si Cuvantul Lui, Biblia. Singura cale prin care putem cunoaste Adevarul Absolut este relatia personala cu Cel care a pretins ca este „Adevarul”, Domnul Iisus Hristos. „Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine”(Ioan 14:6). Dumnezeu este Cel care a creat cerul si pamantul si S-a facut cunoscut noua, prin Fiul Sau Iisus Hristos.
Suntem liberi sa gandim asupra existentei unei constiinte fundamentale, a inteligentei creative care este implicata in realitatea profunda a existentei noastre, cea mai profunda realitate fiind acest univers in care traim. Religiile pot fi intelese de toti oamenii si ele ii invata, frumos spunea cineva, cum sa inoate atunci cand se afla in mijlocul unei ape si nu stiu in ce directie s-o ia, sau nu mai au putere sa dea din maini si din picioare. Crestinismul este religia care predica iubirea pentru semeni, mila, impacarea, credinta si speranta, iar Iisus a venit in lumea noastra sa ne invete cum sa traim, cum sa ne mantuim. Iata de ce nu uitam aceasta Sfanta Sarbatoare si ne bucuram de venirea pe lume a Mantuitorului nostru.
Viata de astazi, individuala si sociala, cu problemele ei materiale coplesitoare, ne indeparteaza uneori de adevarata viata spirituala, aruncand intre materie si spirit un val intunecos. Sarbatoarea Craciunului fiind  o sarbatoare a sufletelor noastre, oamenii dau la o parte acest val… Craciunul este Sarbatoarea Bucuriei, cand Cerurile se leaga de Pamant, cand fiecare dintre noi redevine copil prin curatenia gandurilor si isi deschide sufletul catre Domnul, cu credinta si iubire.
In aceste zile ne dorim sa ninga (acolo unde este posibil!), cerul sa cearna puful alb si moale care sa-mbrace pamantul si tot ce este in jurul nostru, aerul sa se purifice, sufletele sa ne fie pline de dragoste bunatate, rabdare si speranta.  
Sanatate, rod bogat si implinirea dorintelor in noul an asteptat!

Vavila Popovici, Raleigh – Carolina de Nord

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page