Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ACESTI POLITICIENI CU MANEVRELE LOR DUSMANOASE...

Corneliu LEU


... si, din pacate, dusmanoase nu la adresa adversarilor politici, ci a votantilor pe care, in aparenta, vor sa-i atraga. La adresa electoratului care, intarind convingerile unuia ca mine, si-a dat seama de asta; la adresa populatiei care, in acesti 25 de ani, s-a lamurit cat este de mintita si dezavantajata; la adresa tarii care risca a nu mai fi un bun comun pentru cetateni, ci doar vaca de muls pentru ei.

Asemenea practici au trezit suspiciunea generala la plan national, in asa fel incat, in societatea noastra contemporana nu mai putem vorbi de, sau despre, solidaritate. Iar, fara solidaritate, e clar riscul de a ne esua orice efort de redresare pe care am vrea sa-l incercam. Este o situatie pe cat de riscanta, pe atat de anormala, creata de aceste subproduse politice ale unei societati in deriva, creaturi menite sa transforme aceasta deriva in degringolada, ceea ce justifica profunda indignare si neincredere cu care am ajuns sa vorbim despre ele: Niste strutocamile ale raului, ca si cum ar proveni dintr-un strut schiop si o camila fara cocoasa, apte doar pentru demagogie de gasca uzurpatoare si acaparatoare in privinta principiilor democratice si fara a-si infrana cu nimic in practica guvernamentala instinctele totalitariste: Daca nu precum in ideologia dinainte, macar prin absolutizarea fiscalului in viata sociala, nemaitinand deloc seama de celalalt domeniu: al productivului. Si tot prin asemenea practici au ajuns la lectia din 16 noiembrie, obligandu-ne sa constatam aceasta directie a manifestarilor lor dusmanoase, mult mai mult catre cetatean decat catre adversarii politici. Pentru ca, fata de adversarul politic (daca mai exista asa ceva pe respectivul esichier din Romania), ei nu sunt numai concilianti, ci ajung a lucra mana-n mana, in haita unica, procedand fara rusine la manevre dusmanoase comune la adresa starii de fapt a populatiei pe care o capuseaza cu acelasi cinism, indiferent de culoarea politica. Pana la a ne obliga sa-i confundam pe unii cu altii, suspiciunea noastra la adresa lor fiind astazi generala. Si perfect indreptatita daca ne gandim la faptul ca procentajul de politicieni dovediti necinstiti cu acte in regula, creste galopant. In vreme ce iese la iveala si modul cum, in spatele fiecarei escrocherii din lumea afacerilor, se afla ca sustinatori/beneficiari politicieni din toate partidele, care acolo, langa spaga de la afaceristul pe care il slujesc, se inteleg de minune, formand o singura gasca.
De aici rezulta, pesemne, si imobilismul meu, incapacitatea de a mai vedea nuante, punandu-mi fatis intrebarea - fara jena elementara de a nu gresi la care as fi fost obligat intr-o societate civilizata - daca nu cumva, viitorul apropiat ne va arata ca, in repetarea penibila la noi a istoriei, ceea ce a fost Elena Udrea pentru Basescu, este astazi Sebastian Ghita pentru Ponta?!
Ca sa fiu, cu toate riscurile, sincer, recunosc faptul ca, pana acum, pe deputatul demisionar din PSD l-am luat numai in gluma ca politician: Cel mult un culant cotizant la partid, sau un fervent acolit al premierului care, tot in gluma si el, conduce guvernul. O gluma de genul celor care - daca la noi n-ar exista diferenta ca, astazi, unele posturi parlamentare se platesc cu bani grei si nu numai cu slugarnicie jegoasa - il suparau si pe celebrul Romulus Zaroni. Pe seama acestui vechil al lui Petru Groza (deci, tot acolit de prim-ministru), glumele le lansa Pastorel exasperandu-l si facandu-l sa-l invite pe poet in biroul sau ministerial care nu avea pe atunci instalatii IT achizitionate de la furnizori preferati. Pastorel recunoaste ca el a facut glumele fapt care-l face pe Zaroni sa ridice tonul: „Dar stii ca eu sunt ministru?!”. La care Pastorel isi cere scuze: „Imi pare rau, dar gluma asta n-am facut-o eu!”... Pe vremea aceea, insa, glumele se faceau si de darul gratuit al umorului. Acum, pesemne ca nu mai e de glumit cand e vorba de banii cu care un subiect de gluma cumpara o asemenea gluma de la un partid. Din pricina asta, pesemne si expresia sobra, fripta, a domnului Ponta din ultima vreme, de aici si reactiile tot mai ferme din interiorul partidului catre care, eu, suspicios cetatean cum m-au format guvernarile ante si postdecembriste, ma pot astepta sa-l aud pe Ponta strigand cu aceeasi vocatie de scandal: Adio PSD!
Nu l-am luat in serios pe acest S. Ghita si nici nu l-as lua ca persoana, daca n-ar incepe sa reprezinte in societatea noastra, alaturi de decolteul Doamnei Udrea, un arhetip de rau augur. Pentru ca, iata cum imi apare mie, fire subiectiva si suspicioasa fiind, povestea  strengareasca a aventurii lor in Dubai: Epuizat de campania electorala si mai ales de ranile pe care trebuie sa si le linga in urma ei, premierul uita de cei cu care a cheltuit fonduri (de partid, pesemne) ca sa vina sa-l sustina degeaba; el nu alege pentru inveselire nici soarele Italiei, nici vreo umbrela laburista sau social-democrat, nici macar intunericul unei hrube din Basarabia unde si-ar fi putu bea aleanul. Ci ne demonstreaza ca e pus pe meditatie hristica, alegand desertul din Dubai. Dar omitand faptul ca Hristos nu l-a avut pe Iuda alaturi in postul din pustie, il ia cu el pe Ghita lasand la intoarcere („cu low-cost”) impresia ca a avut nevoie de confidenta acestuia, mai mult decat a oricarui politician, inclusiv propria sotie. Un confident de prim-ordin care la nevoie se cunoaste!... Numai ca, odata-ntorsi, fara sa stim de la cine a luat argintii, sau i-a avansat din propria dotare, acesta-l tradeaza. Il lasa pe Ponta sa fie purtat de la Oprisan la Vanghelie, isi da demisia si trambiteaza ca nu s-au inteles, ba chiar s-au certat si ca el face un nou partid... De aici povestea se schimba: Cocosul lui Geoana nu mai apuca sa cante a treia oara, asa ca Dragnea nu-l paraseste si Ponta devine activ pana sa se intoarca Iohannis ca sa se spele pe maini de el: Actioneaza facand modificari in guvern, ba chiar cerand si modificari in partid. Modificari pentru care, constatam cu stupoare, Iuda al lui ii este in continuare principalul sfatuitor, ca si cum ar mai avea rolul pentru care candva cotizase grandoman la PSD. Pentru ca, stiind cu totii cam ce s-a discutat in interiorul PSD zilele acestea, constatam ca dinafara gruparii lor, sau din partidul pe care-l pregateste, Iuda-Ghita se dovedeste a fi gand la gand cu cei de care s-a rupt. Iata  comunicatul de agentie care te uluieste daca te gandesti ca vine din partea unuia care a intors spatele partidului condus de Ponta:
„Deputatul Sebastian Ghita, demisionar din PSD, vorbeste despre nevoia partidului de a scapa de baroni si spune ca de acest lucru se va ocupa Victor Ponta                  insusi. "Va dau scris", asigura acesta. Ghita anunta o reforma ampla (in partidul de unde a plecat), bazata pe un Guvern fara "baroni si influente", informeaza Stiripesurse.ro... „Ponta este chemat sa rezolve chestiunea asta repede. Altfel lumea nu va mai crede     in Ponta si in PSD ", spune Ghita, intr-un interviu la Adevarul Live  "(...) va dau in scris: Ponta va reforma PSD. Oamenii i-au dat semnalul si i-au spus sa schimbe regulile jocului. L-au votat 5 milioane care au incredere in el. Sa se uite si la semnalul celor 6 milioane care nu l-au votat si sa faca un partid puternic", a mai spus Sebastian Ghita (exact cel care s-a exclus din acest partid puternic). Deputatul i-a dat un sfat lui Victor Ponta si in ceea ce priveste Guvernul PSD 4. "Sper ca va face o echipa guvernamentala reformata, cu oameni capabili, negrevata de baroni si influente. Poate si Romania sa aiba un guvern forte", a spus el (fara sa precizeze in ce calitate spera).
Si, am mai adauga: Fara sa spuna ce are de gand cu partidul pe care l-a anuntat, ci lasandu-ne sa intelegem ca el decide in materie de PSD. Sau, poate, de momentul cand, daca nu se vor realiza acestea, partidul anuntat se va infiinta pentru ca Ponta sa-l poata copia si mai bine pe Basescu rostind „Adio PSD!”...
Teribila intorsatura sau penibila gafa, ne spunem noi care am vazut tocmai in aceste zile exact asemenea convulsii in discutiile din PSD: Cum de s-a gandit si Ghita, care nu mai are de-aface cu ei, la aceleasi lucruri care in mod public ii agita pe pesedisti la indemnul celui care le mai este presedinte?!?... De unde si pana unde are atata grija demisionarul de partidul din care a demisionat si atatea certitudini in privinta presedintelui de care s-a rupt?!?... E un semn de regret sau o autodivulgare?!?... E o previziune, sau devoalarea prosteasca a unui plan pus la cale de amandoi?!?... Cand?... Pai la meditatia din pustia unde au postit impreuna in vreme ce gazetari verosi le inventau note de plata exorbitante!
Nu mai spun nimic despre asemenea „oameni politici” dedati exact la dedesubturile care au indignat electoratul. Ii deplang, insa, pe acei gazetari care, in loc sa-si puna mintea la contributie pentru a deduce tocmai niste manevre dusmanoase despre care vorbeam in titlu, agita documente neconcludente si, in ultima instanta, de intimitate personala, in vreme ce strengarii au folosit escapada din Dubai ca sa-si puna la punct un plan ce se dovedeste acum, printr-o devoalare de care nu-mi dau seama in ce masura e prosteasca sau de alta natura, a unei intregi manevre de a scapa de judecata de partid modificand lucrurile din mers sau, daca nu iese pasienta, de a avea la indemana si partidul de rezerva. Adica, ceea ce ma temeam de la inceput, tocmai fiindca ne convinge inca o data ca, la noi, clasa politica e o apa si-un pamant, ambele de cea mai proasta calitate, de vreme ce, ceea ce a fost Elena Udrea pentru Basescu, este astazi Sebastian Ghita pentru Ponta!
In cazul de fata, insa, suspiciunea asupra escapadei nu mai presupune nici macar o aventura amoroasa, pe care protagonistii sa o savureze in secret, ca pe un drept al lor care nu-i deranjeaza cu nimic pe altii, ci una politica, de anvergura publica dar incercandu-i-se secretizarea de gasca, gata sa se transforme intr-o manevra a cine stie caror oculte interese. Este dreptul nostru la suspiciune, de vreme ce la 16 noiembrie s-a demonstrat prin vot universal ca ne simtim atacati prin repetate tentative de netransparenta!

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page