Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SARBATOAREA ÎNTRUPARII


(Continuare din editia precedenta)

   Raman transfigurat, cand ma gandesc ce cale dumnezeiasca a les Fiul lui Dumnezeu, ca sa-si inceapa opera de mantuire a oamenilor luand chipul unui Pruncusor! Acest Copilas din ieslea Betleemului, infasat de maicuta Lui in scutece sarace, nu avea nici leagan moale, nici vreun patut caldut, ci-n fanul pus drept perinuta, iar ingereasca Lui manuta poate simtea cum scutecele-i strang cortul lui nou cu semne de pamant. El: Printul Cerului si Fiu de Dumnezeu sa vina pe pamantul asta atat de rece si rau, ca sa creasca si sa Se jertfeasca pentru a-mi salva sufletul meu? Ce dragoste dumnezeiasca!
Nu pot sa-mi explic aceasta venire in umilire a Printului Cerului, din lumea Misterului, cu Raiul si bucuria, cu armonia si fericirea, in lumea noastra de durere si nebucurii, de boli si nefericiri, sub chipul nevinovat de Copilas,  decat prin faptul ca „Dumnezeu  atat de mult a iubit lumea ca a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu moara, ci sa aiba viata vesnica”. Ce adevar! De dragul nostru Fiul lui Dumnezeu paraseste Cerul fericirii, ca sa ne salveze pe noi din lumea pacatului si a mortii. Si ce cale mai extraordinar de accesibila decat apropierea de un Copilas dragalas si scump! Acest Pruncusor care este Mantuitorul nostru „nu vorbeste, ci face sa se vorbeasca despre El. Copilasul Isus trezeste in om dorinta de a iubi si de a trai adevarata viata”. El este Calea, Adevarul si Viata. El este izvorul vietii si Lumina lumii. Ce adevaruri adanci!
Ne dam noi seama Cine este acest Prunc pe care-L sarbatorim la Craciun? Este Aniversarea Nascutului din Cer: Noel. Sa-l sarbatorim si sa-L proslavim doar pe El: Mantuitorul nostru, care-i gata sa revina iar pe pamant sa-i ia cu Sine pe ai Sai.

De ce si-a inceput Dumnezeu opera de mantuire a oamenilor luand chipul de Prunc?

Copilasul are in el ceva scump si dragalas ce te face sa fii mai bun, mai milos, mai iubitor de bine si de adevar. Pruncul Isus ne-a adus chipul Tatalui Ceresc pe pamant, aratandu-ne dragostea si dorinta de a fi in partasie cu El. Dumnezeu ne-a aratat ca El este aproape de cei saraci si necajiti, de cei bolnavi si oropsiti, de vaduve si de orfani, de cei ce n-au ce pune pe masa si n-au cu cine schimba o vorba pe strada sau in casa, de orbi, de schiungi, de cei fara maini, fara picioare, de fiintele din care viata dispare, de cei ce plang, de cei slabi, de cei neiubiti, de cei parasiti, de cei ce n-au adapost, de tineri, de batrani: de noi toti, care avem nevoie de El. Pentru aceasta dragoste nemarginita, in Pruncul din iesle ivita, sa-L iubim si mai mult pe Dumnezeu! Sa traim, nu doar de Craciun, aproape de Pruncul Isus, atingandu-ne sufletul de El, lumina ochilor de stralucirea Lui divina, sa vorbim cu El mereu, caci asa dialogam si cu Dumnezeu. Sa traim de dragul bucuriei ce ne asteapta dincolo de zari, iar fericirea s-o purtam in noi, avand,  adorarea Pruncului, ca sa ne invete si sa ne imprime in sufletele noastre dragoste, mila, bunatate, altruism, modestie, bucurie, multumire, sanatate, fericire!  

Cred ca Fiul lui Dumnezeu a venit ca Dar, din Cer pentru a ne arata ca se poate trai si pe pamant dumnezeieste, ca putem deveni, prin credinta si pocainta, mai buni, mai milosi, mai bucurosi, mai sanatosi, mai multumiti, mai fericiti.
Evenimentul unic al aparitiei pe terra a Printului Cerului au onorat-o regeste oameni carora le admiram piosenia inchinarii. Si cred ca acesti oameni au fost sub calauzirea lui Dumnezeu. Multi „crestini” considera pe magi ca pe niste „astronomi” pagani din Orient, dar ei imi arata mie ca au adus daruri deosebite, cu semnificatii profunde si sincere: aur, smirna si tamaie, iar inchinarea lor regeasca imi arata gest de credinta si umilinta. Sa fie doar recunoasterea unui mister pe care-l gasesc in steaua descoperita de ei pe cer, sau este vorba de ceva minunat: o inchinare in fata Regelui Universului?
Personal, cred ca in acesti magi a fost ceva divin ce le-a indrumat pasii spre ieslea cu Pruncul in fata Caruia s-au inchinat si si-au adus darurile sufletului si prinosul credintei lor ca sunt in prezenta unui Rege al Cerului si al Pamantului: al Universului intreg.
Se pare ca au fost trei magi, dupa numarul de daruri aduse, dar se poate sa fi fost mai multi. Despre magi pot adauga ca ei au participat la sarbatoarea primului Craciun, la care, spune o legenda, ca n-ar fi ajuns si cel de al patrulea, despre care as vrea sa pomenesc, caci are ce sa ne spuna si sa ne invete.
Cantau pastorii chiar cand, din tara departata, niste magi sositi, dupa un drum obositor, rezaresc semnul: steaua mai luminoasa ce le arata, din nou, calea spre locul nasterii Regelui venit din Cer. Este o minune, un mister? Este credinta si biruinta!  
 
Am citit cateva legende despre numarul de magi si despre peripetiile acestora in drumul spre Betleem. Numarul difera amuzant de mult. Unii autori anonimi de legende le dau si nume. Pana prin secolul al VIII-lea D.C., magi erau cam trei; si nu purtau nici un nume. La noi, la romani, dupa aceasta perioada, apar trei nume, mai ales in colinde: Gaspar, Melchior si Baltazar. Va aduceti aminte de colindele de Craciun din tara? Fiecare zona foclorica romaneasca isi are variantele de colinde, scenete, cantece, in care apar si magii: aducatorii de daruri si inchinaciune pentru Pruncul revenit sa fie sarbatorit cu reverenta si bucurie, in cantec, rugaciune si-n poezie. El: Fiul lui Dumnezeu, Micutul Prunc venit pe pamant sa Se nasca si sa creasca, sa ne mantuiasca. El: Fiul Domnului si Printul Cerului vine si la romani, pe calea Misterului, in fiecare iarna, neoprindu-L nici piedicile zapezilor si a gerului, ca sa ne trezeasca, sa ne lecuiasca de necredinta, dandu-ne bucuria de biruinta, ca sa traim si sa inflorim ca marul, ca parul, ca o padure unita si preafericita, iubindu-L mai mult pe Dumnezeu, care ni L-a dat pe Fiul Sau, ca Mantuitor si Salvator: de Craciun, prin Cuvantul Sau pururea sfant si bun. El:
Fiu de Dumnezeu si Crai   
  Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag din al Sau Rai
Craciunul si-n inimi romane revine!...

Sa fi existat al patrulea mag? Sa fi fost mai multi magi: oameni care cercetau cerul si au fost calauziti de o stea spre ieslea Copilasului sfant sosit in calatoria de pe pamant, ca sa se inchine si sa aduca darurile pentru primul Craciun: pentru prima sarbatoare a Intruparii? Sunt, pentru mine, intrebari fara sa le caut vreun raspuns, caci nu le gasesc in cartea mea de capatai: Biblia.
Am fost insa captivat de legenda despre al patrulea mag, caci poarta in substanta continutului ei o invatatura practica despre semnificatia Sarbatorii Intruparii: Craciunul. Un scriitor german a scris o carte cu titlul „Legenda celui de al patrulea mag (crai, rege, imparat)”. Cred ca legenda isi are radacinile in folclorul rus, de unde a fost preluata de autorul amintitei carti. Se pare ca rusii n-au gasit nici un mag din neamul lor si au inventat unul, despre care se spune ca a vazut steaua si a plecat spre Betleem, dupa ce si-a vandut averea, ca sa aiba daruri sa le duca Regelui nou nascut. Pe drum, a zabovit in multe locuri, a intalnit multi oameni nevoiasi si bolnavi, pe care i-a ajutat, impartindu-si darurile. In loc sa ajunga la Betleem, unde dorea sa se inchine Pruncului din ieslea cu paie si infasat in scutece, a ajuns, dupa multi ani, chiar in Vinerea Mare, in ziua rastignirii si mortii Mantuitorului. In fata crucii, plangand, al patrulea mag si-a cerut iertare Mantuitorului muribund, povestind printre lacrimi, cum a folosit darurile de aur, pietre pretioase si podoabe, ajutandu-i pe nenorocitii intalniti.

-Doamne, imi cer iertare, ca nu mi-a mai ramas sa-ti dau decat sufletul meu.
-Este cel mai frumos dar ce mi-l poate da un om, i-a spus soptit Mantuitorul.

Povestea magului, redata de mine in cateva propozitii si fraze, are o invatatura de o importanta spirituala deosebita. La Sarbatoarea Intruparii, sa venim cu sufletele noastre si sa le oferim Mantuitorului sa-si faca un leagan cald si un loc de odihna, punandu-si pecetea pe noi, ca sa ne aiba ca rod al suferintelor Lui, ca sa ne ramana pentru vesnicie fericirea si bucuria ca zestre de credinta in Cel ce S-a nascut intr-o iesle din Betleemul Iudeii: Isus Cristos, Salvatorul nostru.

Fiul lui Dumnezeu S-a facut Prunc, pentru a putea noi sa devenim ca niste copii: curati la suflet, blanzi si smeriti. Fiind asemenea pruncilor, noi vom trai increderea unul in altul, sinceritatea si bunatatea, iertarea si dragostea, saracia si simplitatea, umilinta si intelegerea, bunatatea si mila, altruismul si modestia, fericirea si bucuria.
„Bucurati-va! si iarasi zic: Bucurati-va!” Sarbatoarea inomenirii Domnului Isus: Dumnezeu Intrupat, sa ne aduca tuturor credinta care sa ne creeze in mintile, in sufletele si in inimile noastre pacea si linistea binecuvantata de Dumnezeu, cu lumina Sa cereasca. Lumina lumii este Pruncul Isus, pe care pastorii si magii l-au adorat, in ieslea din Betleem.
Sa-L adoram si noi, iubiti cititori, si sa ne lasam calauziti de Lumina Sa in intunericul acestei lumi. Astfel, El va semana in inimile noastre mirabilele seminte ale sperantei, care ne vor face sa asteptam cu bucurie venirea Lui. Speranta si credinta ne ajuta sa traim linistiti si sa asteptam cu sufletele pregatite pentru venirea Mantuitorului, avand pe buze cuvintele de raspuns la promisiunea Fiului lui Dumnezeu ca va veni curand:
„- Vino, Doamne Isuse!”

   Fie ca aceasta Sarbatoare de Aniversare a Intruparii: Craciunul sa ne aduca raze din lumina stelei calauzitoare si sa se rasfranga din ieslea Pruncului Divin in vietile noastre, umplandu-ne sufletele de lumina, de bucurie, pace si fericire!

Sarbatori fericite si bucurie, prosperitate si sanatate, credinta si pace sufleteasca va doresc voua: tuturor cititorilor si cititoarelor harnice ale mesajelor ce le pun in cuvintele potrivite despre autorul fericirii mele: Dumnezeu, la Sarbatoarea Aniversarii  Intruparii Fiului Sau: Domnul Isus Cristos, Autorul Mantuirii noastre, Caruia sa-I fie toata cinstea, marirea si inchinaciunea, impreuna cu Tatal Ceresc si cu Duhul Sfant: Datatorul de viata si intelepciune! Sa fiti binecuvantati de Dumnezeu, toti cititorii prozei si poeziilor mele!
Tuturor va urez „Sarbatori fericite si la multi ani, cu sanatate!”                                                                                                                       

 ISUS A FOST...

Isus a fost ca un brad dintr-o stanca,
Inaltandu-si statura spre soare si cer,
Stralucind ca si lacul cu apa adanca
Ce-asteapta-n pace o miscare-n mister...

El a fost ca o gradina-n parfumul de flori
si ca un munte frumos inaltat inspre nori,
Ca si zapada curata si sfanta ce-acopera glia
Cu albul curat al inocentei ce-o da doar Mesia.  
                                                                         
 E-mail: ProfBuhaiD@aol.com

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page