Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SA RAMÂNA? SAU SA PLECE


"Si cum L-au vazut, L-au rugat sa plece din tinutul lor" (Matei 8, 34)

A primi pe Isus sau a-L respinge, este marea hotarare a vietii noastre de acum pentru viata vesnica. Nimeni nu poate ocoli intalnirea cu El si nici clipa de cumpanire cu privire la El. Nici chiar dumneavoastra, stimati cititori. De exemplu, acesta de acum, poate fi un moment sau momentul intalnirii cu Isus.
Dupa textul biblic pe care il cercetam astazi, Isus trecuse marea de partea cealalta, in tinutul Gadarenilor.  Primul lucru pe care L-a facut, a fost de a vindeca doi demonizati. Demonii au cerut lui Isus permisiunea de a intra intr-o turma de porci care se afla in apropiere si porcii s-au pravalit in mare. Nici vorba ca evreii si unii crestini nu mananca porc din pricina ca demonii au intrat in ei. E neadevarat. Legea sanitara a dobitoacelor curate si necurate fusese data multa vreme mai inainte, pe alte criterii. Acum ne vom ocupa insa de oamenii din Gadara care vazandu-se fara porci si cu demonizatii pe care-i cunosteau bine, vindecati, s-au dus la Isus si au avut o intalnire cu El. De fapt aceasta a fost singura intalnire a gadarenilor cu Isus si a fost foarte scurta, poate de cateva clipe. "Cum L-au vazut, L-au rugat sa plece din tinutul lor". Repede. N-au mai stat sa discute cu El, nu s-au intrebat cine este si cum de poate scoate demonii, ci au hotarat imediat. Sa plece.
Evanghelia nu zice ca "L-au izgonit", ci "L-au rugat" sa plece. Nimeni nu-L poate "izgoni" pe Domnul. In orice loc din Univers El are dreptul, drept de Creator, sa fie prezent. Si pe pamant, pentru ca pamantul a fost facut de El si printre oameni, pentru ca oamenii au fost creati de El, chiar daca Satana in numele caderii omului isi pretinde dreptul asupra lui.
Domnul nu era un intrus in Gadara, ci intr-o vizita  mantuitoare. El a plecat de-acolo nu pentru ca ei L-au dat afara din tinutul lor, ci pentru ca ei "L-au rugat" sa plece. Daca L-ar fi izgonit, daca ar fi incercat sa-L forteze sa plece de-acolo, n-ar fi plecat. Isus nu pleaca de undeva, de la cineva pentru ca "nu are putere" sa ramana acolo, ci pentru ca omului "nu-i place" sa ramana acolo si "Il roaga" sa plece. De ce-L "roaga"?  Pentru ca isi da seama ca nu sta in "puterea" lui sa-L alunge si atunci singura cale este sa-L roage sa plece.  Stranie rugaminte! Pe de o parte recunoasterea neputintei de a-L alunga, iar pe de alta parte dorinta de a-L departa. Jalnica pozitie!
A fost Domnul Isus odata intr-o situatie "ca n-a fost rugat sa plece", ci "I s-a spus sa plece" si n-a plecat.  A ramas, ca marturie ca El nu poate fi alungat cu forta, desi cei ce voiau sa faca lucrul acesta au suportat in final aceeasi consecinta a ABSENTEI Lui. Luca 13, 31:  "... au venit cativa Farisei si I-au zis: Pleaca si du-Te de aici, caci Irod vrea sa Te omoare". Domnul n-a plecat  De ce sa plece? De frica lui Irod? Nu stia El irozii de pe pamant la care venise? De frica mortii? Nu venise EL tocmai pentru a muri? Si ca sa se stie atunci si pana azi ca pentru Isus "pleaca" si "du-Te" ca o porunca e fara nici o putere, n-a plecat, dimpotriva le-a spus direct misiunea Sa si dreptul Sau conform acestei misiuni, de a ramane acolo pana o va termina. "Duceti-va, le-a raspuns El si spuneti vulpii aceleia (adica lui Irod): Iata ca scot dracii si savarsesc vindecari astazi si maine, iar a treia zi voi ispravi". El n-a plecat de nicaieri pana ce nu a "ispravit" lucrarea pe care Dumnezeu i-o dadu-Se.
 
Cand fariseii i-au spus poruncitor "pleaca", n-a plecat.  Mai era acolo ceva de facut pentru "ceilalti". Cand gadarenii "L-au rugat" sa plece, a plecat. Nu mai era nimic de facut acolo pentru nimeni. Ce rugaminte necugetata! Pentru ce?  Pentru nimic. Pentru niste porci care nu reprezinta aici animalul in sine, ci "pamantescul", "avutul", ca in cazul tanarului bogat care n-a vrut sa renunte la avutia sa pentru a fi ucenicul Domnului. Acesta n-a fost "alungat" de Domnul, ci "a plecat" el singur, cu povara bogatiilor cu tot, care au apasat toata viata pe sufletul sau, facandu-l tot una cu "pamantescul".
La capatul celalalt al lucrurilor, adica contrar lui "pleaca", este "ramai". Lui Isus se poate spune si "ramai" nu doar "pleaca". Nu e mai frumos asa? Dragii ucenici necajiti ca Domnul lor murise si fusese ingropat si era de-acum a treia zi de la intamplarea vietii lor - pierderea oricarei sperante - nu L-au cunoscut pe strainul care se alaturase lor in drum spre Emaus, dar cand au ajuns acasa au spus celui ce le vorbise asa de frumos din prooroci, "ramai cu noi" si cu ei a ramas in seara aceea si totdeauna, nu altcineva ci chiar Domnul.
Fiecare dintre noi ne intalnim cu Isus in fel de fel de circumstante. In bucurie, in durere, intr-un moment de sus, intr-unul de jos, in boala, in speranta, in dezamagire, in castiguri si pierderi, dar nici un moment nu este nepotrivit de a-I spune lui Isus "ramai", nici o ocazie nu e justificata a-I spune lui Isus "pleaca". Unii se intalnesc cu El numai odata, precum Gadarenii, altii odata si incaodata si incaodata de multe ori. Imaginea din Apocalipsa "Iata Eu stau la usa si bat" este poate cea mai expresiva a relatiei Isus-om. El vrea o intalnire cu fiecare fata in fata, sa stea la masa cu noi, la masa mantuirii noastre, dar nu intra cu forta, ci bate. Revoltator de frumoasa aceasta priveliste. Regele cerului bate la usa mea si asteapta si bate iar si asteapta din nou, doar, doar va auzi marele, salvatorul raspuns de la mine, pentru mine, "intra". Pana cand va face El acest lucru? Suntem noi "gadarenii" care pentru a ne pastra "porcii", - nimicurile acestei lumi, - spunem Domnului "pleaca din tinutul sufletelor noastre"? Dupa experienta din Evanghelie a celor din Gadara n-ar trebui sa mai fie nimeni printre noi care sa spuna Domnului "pleaca".
Isus este acum in "tinutul" nostru, in imparatia noastra si poate ne-a facut de nimic pretentiile noastre de oameni mari, avuti, stiuti, reputati si n-am mai ramas cu nimic. Le-a aruncat in mare sub privirile noastre. Este momentul cel mai potrivit si poate singurul in graba timpului ce trece, de a spune Lui, nu "pleaca", ci "ramai".
 Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page