Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ÎNCEPUTUL IERTARII


"Si daca-i pare rau, iarta-l!"  (Luca 17, 3)

Domnul a stabilit relatia dintre oameni cand si-au gresit unul altuia, in felul urmator: "Daca fratele tau pacatuieste impotriva ta, mustra-l; si daca-i pare rau, iarta-l", si el cu tine sa faca la fel.
Domnul este BUN si BUNATATEA Lui tine in veac, spune Biblia. Este Domnul BUN, mai ales cu fratele tau si cand spune "mustra-l"? Este El BUN si cand zice "daca-i pare rau"? Ar fi MAI BUN decat Domnul, altcineva care ar zice "daca fratele tau pacatuieste impotriva ta nu-l mustra ca sa nu se simta jignit si iarta-l chiar daca nu-i pare rau, ca sa arati ca esti mai bun decat el"?
Desigur, cea mai proasta relatie ar fi ca sa-l mustri pe fratele tau fara incetare si sa nu-l ierti chiar daca recunoaste si ii pare rau. Ea este inacceptabila in dreptatea iubirii. Presupunem insa o voce interioara care iti spune, "iarta-l chiar daca nu-i pare rau, fii marinimos cu el", sau "lasa-l in pace, nu merita sa-ti pierzi timpul".  De ce nu a spus Domnul asa? Ce mi-ar zice Domnul daca l-as ierta pe fratele meu fara sa-i arat greseala si fara sa astept sa-i para rau? E tentant acest "soi" de bunatate aparent mai mare decat BUNATATEA Domnului, dar ea este fictiune si nu adevar.
"Si ne iarta noua greselile noastre PRECUM si noi iertam gresitilor nostri" este zicerea din Rugaciunea Domneasca. Intelesul primar este clar si foarte propovaduit "daca iertam, ni se iarta, cat iertam atat ni se iarta, daca nu iertam pe fratele nostru care ne-a gresit nici Domnul nu ne iarta". Mai este insa ceva de spus la toate acestea. Asa cum ne iertam noi unii pe altii, dupa invatatura Domnului, "mustrandu-ne" pentru greseli si numai daca "ne pare rau" de ele, NUMAI ASA ne iarta si Domnul.  "PRECUM" din Marea Rugaciune.
Ne place poate ca Domnul sa fie ATAT de bun si poate Il si consideram asa, incat sa ne ierte FARA sa ne MUSTRE si FARA sa NE PARA RAU de ceea ce am gresit. Incepem bine cu... "El e bun, a murit pentru noi, ne-a iertat, suntem mantuiti", si terminam cu ..." restul nu mai conteaza; sa ne mai "MUSTRE", El care deja S-a jertfit pentru noi, sa mai astepte sa ne "PARA RAU", El care a fost rastignit pentru noi inainte ca noi sa fim"?  
Oricat s-ar parea ca prin astfel de ganduri am lua apararea iubirii si bunatatii Domnului, nu facem altceva decat ceea ce au facut prietenii lui Iov care aparent, luau partea lui Dumnezeu in acuzatiile pe care le aduceau prietenului lor, dar pentru iertarea carora Iov a fost pus sa aduca jertfe. Domnul nu a fost de acord cu felul in care ei spuneau despre El mai mult decat le era ingaduit, chiar daca pareau a-L vorbi de bine.
Nu avem de invatat decat ca varful BUNATATII lui Dumnezeu este "MUSTRAREA" noastra cand gresim, constientizarea ca am facut raul, peste care daca s-ar trece, bunatatea lui Dumnezeu ar fi pusa sub semnul intrebarii in cadrul justitiei divine. Punctul cel mai inalt al iubirii Sale pentru noi este "MUSTRAREA" si pe urma asteptarea ca noua sa ne "PARA RAU" de raul facut, fara de care IERTAREA nu ar avea loc.
IERTAREA mantuitoare are doua faze. Prima este "Mustrarea" si a doua "parerea de rau", regretul. Prima o face Domnul, cea de a doua ne apartine. Domnul ne "mustra" pentru ca ne dispretuieste si ca sa ne umileasca? Nu. Biblia zice ca El "mustra" pe cine iubeste. Marele semn al iubirii Sale este ca ne "mustra" ca sa ne poata ierta si nu ne lasa fara sansa de a fi salvati. Frumoasa mai este "parerea de rau" a omului de ceea ce a gresit in fata lui Dumnezeu! De fapt nici nu poate omul face altceva. El nu poate plati ce a pacatuit, nu poate drege prin nimic altceva, nu poate face o compensatie echivalenta cu pacatul sau care cere moartea. Tot ceea ce poate face este sa-i "para rau".
 
Cu siguranta ati fost confruntati cu situatii de "parere de rau", cand cel in cauza ar fi facut orice sa repare greseala. "Parerea de rau" este suficienta motivatie de iertare. Ea cuprinde in sine si dorinta de a nu se mai repeta niciodata greseala. Frumoasa intoarcere spre bine a lucrurilor.  Daca lectia e invatata, chiar se ajunge mai bine ca inainte.
Deseori "mustrarea" raului este socotita ca o judecata nedreapta, ca nebunatate, neiubire. In romaneste "mustrare" a capatat gresit in timp nuanta de aspra tragere la raspundere, certare fara menajamente. Nu aceasta are in vedere Biblia prin "mustrare", ci constientizarea ca ceea ce ai facut a fost rau si aratarea urmarilor, cum si oferirea unei posibilitati de "indreptare", chiar daca neplacutul s-a produs.  Cat priveste "parerea de rau", nu este in a forta pe cineva   sa-si ceara iertare pentru a-l da inapoi, a-l descalifica, a-l umili prin comparatie cu altii, cu tine, ci Biblia invata "parerea de rau" ca un regret de raul pe care l-a produs greseala asupra ta, asupra semenului si asupra imaginei iubitoare a lui Dumnezeu.
Cand un copil a gresit, rolul innobilant al mustrarii nu consta in a-l certa, a-l pedepsi eventual, ci in a-l constientiza de rau si de bine si in a-l ajuta sa evite raul si sa urmareasca binele, in a-l pune in situatii de a-i parea rau din propria-i convingere.
Si pentru ca raul s-a produs, frumoasa noastra parere de rau este ca pentru a fi salvati, Isus a trebuit sa PLATEASCA paguba facuta de noi asupra noastra insine - moartea - murind in locul nostru.  Ne "pare bine" ca a murit ca sa ne mantuiasca, ne "pare rau" ca din cauza pacatului nostru a trebuit sa moara. Si ca sa ne "para bine" vesnic prin IERTAREA pe care    ne-o da, trebuie sa ne "para rau" acum de ceea ce am gresit, pentru a fi iertati.
Daca El ne "mustra" intr-un fel sau altul, sa intelegem ca aceasta este inceputul IERTARII noastre care izvoraste din iubirea Lui.  Rugaciunea.  Iti multumim Doamne ca ne mustri. Ne pare rau. Iarta-ne.

 Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page