Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SEMN CATRE CLASA POLITICA (4) - AGRESAREA ROMÂNILOR PRIN AGRESAREA SENSURILOR POLITICE

Corneliu LEU

    Dupa razboi, cand stim de multa vreme prea bine cine, ce si cum se arata,  doua tabere - pe care, daca nu le-ai vazut lipind afisele respective, nu le-ai distins exact si nu le-ai putut demarca prea de bine in omogenizarea ticalosita a nereusitei noastre clase politice - se definesc, culmea, abia acum, prin gura foarte mare cu care clameaza. Demasca de mama focului, fie acuzandu-i pe unii care nu au organizat bine alegerile din strainatate, dar nedand nici o atentie la mult mai gravele defectiuni morale din tara, fie acuzandu-i pe altii care, chipurile, au manipulat nemultumirile privind strainatatea pentru a schimba votul, dar nedandu-si seama ca le fac acestora un compliment, acordandu-le mult mai multa influenta electorala decat s-au dovedit  a avea, chiar si prin rezultatele primului tur. Si se-mpipoteaza clamand asemenea prostioare fie dorind intentionat sa deturneze, fie fara sa-si dea seama ca deturneaza de la adevarul despre sensul politic al lucrurilor. Sens pe care electoratul l-a dat prin proprie vointa, lucru pe care nu sunt in stare sa-l vada. Si, mai ales, sa vada partea incurajatoare, pozitiva, a unei asemenea resuscitari la responsabilitatea civica sau, macar, la vointa multor alegatori, mai ales tineri, de a nu se mai lasa manipulati. Ceea ce este, in fond, o promisiune spre aceasta responsabilitate civica pe care o vom dobandi macar prin generatia care acum debuteaza electoral.
    Si, daca agresarea celor doua substantive, despre sensurile carora mi-am propus sa ma ocup, se poate explica incercand asupra lor o anume hermeneutica, agresarea sensurilor pe care le-a capatat votul de acum al romanilor nu se rezolva prin explicatii, ci prin masuri de ecarisaj politic. Am abordat in articolele trecute doi termeni ale caror sensuri lexicale par foarte diferite: negocierea – termen mai amplu, presupunand chiar existenta unor tehnici si a unor cursuri de negociere care se predau si se invata ca disciplina – aproape sinonima fie cu „tocmeala”, fie cu „tratative”, insemnand actiunea de a discuta un pret de negot sau a trata cautand un numitor comun ori un compromis convenabil mai multor tabere, in vreme ce derogarea, insemnand exceptia de la prevederile unui act normativ, se refera la favoarea suspendarii unei obligatii legislative, statutare, sau de cutuma. Dar, demonstram eu, oricat de diferite ar fi ele, supuse agresiunii unor manevre politice de proasta sau rau intentionata calitate,  in realismul lucid al opiniei publice ajung sa capete aceleasi virtuti de alarmare: „Ni se pregateste ceva!” – „Astia negociaza... Desigur, in interesul lor si impotriva celui al nostru”... „Astia au dat o derogare... Bine-nteles ca-n interesul lor si nu in interesul nostru!” - Si, tot asa, intr-o suita de rationamente sau intuitii in care tot mai mult se precizeaza acel Astia, ca o entitate contrara Noua, cei carora ni se pregateste ceva si trebuie sa ne luam masurile de precautie. O entitate atat de contrara incat, pana la urma devine chiar dusmanoasa, amenintindu-ne si obligandu-ne sa ne mobilizam. Cum, de fapt, cateva milioane in plus fata de electoratul obisnuit la alegeri, s-au si mobilizat la 16 noiembrie, aducand o rasturnare substantiala pe ultimele sute de metri.
    Recunoscandu-mi inclinatiile de om increzator in capacitatea de decizie sociala a opiniei publice care-si poate amana reactia dar, pana la urma, nu are cum sa nu plateasca cu aceeasi moneda adversitatea, adica respingerea idealurilor sau intereselor in virtutea carora se afirma - eu sunt convins ca a fost vorba de o reactie adevarata, venita din indignare. Consider fireasca si neinfluentata  lectia data de electorat si pledez pentru motivele ei fie spontane fie prin acumulare in timp, acuzand drept inca un act de superficialitate si de incompetenta, daca nu chiar de rea credinta, explicatiile celor care pretind ca toti acesti oameni au fost manipulati... Ca a existat o inteligenta a promptitudiini, fie ea si malefica, in a incerca sa confiste aceasta nemultumire si a dori sa o manipuleze, asta e credibil. Dar a insinua ca electoratul care a provocat schimbarea, in majoritate tineret cu substantiale trepte de studii, a fost o simpla turma manata de niste rauvoitori, asta e fie inconstienta si nepricepere politica ce se pedepseste, cum s-a vazut, de la sine, fie rea credinta politica, ce nu trebuie iertata in nici un fel, pana la excluderea din viata sociala. Pentru ca, tocmai printr-o asemenea afirmatie, politicienii respectivi dovedesc faptul ca nu doresc sa lase a se pune degetul pe rana si, la modul constient, a se eradica rapid ceea ce societatea ar elimina mai incet si cu mai multe convulsii. Pentru ca, intr-un mod dusmanos fata de cei pe care ar trebui sa-i reprezinte, ei demonstreaza prin asta ca nu-i intereseaza decat pastrarea propriilor privilegii pe care, ca o oculta suveica si le-au tot insinuat avand pretentia ca noi sa credem ca asa arata democratia, sa-i suportam si, daca se poate, chiar sa le multumim pentru incompetenta si modul corupt in care ne guverneaza.
    Asta este aroganta despre care toata lumea vorbeste astazi ca despre un act intuit, dar nu prea bine configurat pentru perceptia sociala. In asta consta fata ei hada, amintind ca prin aroganta se caracterizeaza birocratia dictatoriala. O fata care nu-si schimba nici expresia nici intentia, indiferent de varsta ministrilor de care domnul Ponta a facut mai mult caz decat despre orice aspect de fond sau de competenta. Dar nici de celalalt procuror de pe esichierul nostru politc, doamna Monica Macovei, nu mi-e rusine de vreme ce anchetele acestei saptamani sunt ocupate exact cu colegele lor de breasla, chiar mai tinere decat ei.
    Om batran, sperand si crezand in revirimentul pe care, iata, l-a si demonstrat ca-l poate aduce electoratul tanar, pot eu fi convins cu falsele argumente de tinerete sau tinerime, prin care se fardeaza necinstea si oportunismul politic? E un oportunism mostenit de ei ca atare si n-are nici un fel de varsta. Ci repeta aceeasi ipocrizie care nu tine seama de faptul ca o societate este compacta in cultivarea valorilor ei si, nici pe mine, nici pe cei de alta varsta decat mine, nici pe copiii nostri si nici macar pe urmasii lor, nu-i incalzeste cu nimic faptul ca Romania are corupti tineri, birocrati tineri, carieristi politici duplicitari tineri, demagogi tineri, oportunisti tineri... si lista poate continua inca mult, pana la puscariasii tineri care se aleg dintre acestia.
    Ne convingem acum ca asta a fost praf in ochi din partea actualei guvernari. Si ca, in lipsa unui ideal politic adevarat, inca exista neobrazarea de a ni se mai arunca asemenea praf in continuare; inca se sfideaza, exact cu aroganta pentru care s-a platit o parte din pret, cei responsabili ne avand bunul simt de a-si pune cenusa-n cap, ci cautand explicatii precum cele pe care le-am pomenit la inceputul acestor randuri.
    Iar glasul din interior care vine sa spuna un asemenea adevar, glas tanar, ca si al lor, e amenintat cu aceeasi sanctiune statutara  precum, stim noi prea bine, in statutul carui batran partid a existat.
    Nu vreau sa fiu esopic, asa ca ma refer concret la declaratia rostita si, mai ales, sustinuta cu frumoasa demnintate de domnul Robert Negoita care, convins ca, intr-un fel sau altul, coalitia de astazi tot va iesi de la guvernare, atrage partidului sau atentia in mod responsabil ca, astazi, poate sa o faca barbateste si cu fruntea sus, in vreme ce alta data ar putea fi vorba de coada-ntre picioare.  
Ceea ce  ma obliga sa uit  de obsesisa cu „jos guvernul!” pe care o are si a tot avut-o romanul in acest sfert de veac, tocmai ca sa spun cu bucurie si admiratie : Jos palaria!


    
    



Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page