Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Secolul Declinului Inspiratiei Artistice


Inspiratia artistica nu vine in orice imprejurare, ci are regulile ei dupa care decide sa se infatiseze inaintea ochilor mintii. Prin plasmuirile imaginatiei, ea face sa vibreze coardele sensibilitatii launtrice cu reflexii ce transmit unde emotionale asemenea reverberatiilor dintr-o sala de concert. Si cum ar putea fi altfel? Fiindca adevarata creativitate izvoraste din adancimile insondabile ale fiintei, mai precis din straturi de constiinta stratificate si pietrificate prin trecerea veacurilor de la o generatie la alta. Ea se manifesta ca o energie telurica ce misca temeliile muntilor si dinamizeaza roata mereu in miscare a gandurilor.
Astfel, vartejul gandurilor asalteaza continuu constiinta umana cu trairi contradictorii, ce realizeaza o sectionare interioara cauzatoare de suferinta. O imagine revelatoare ne-o ofera filmul de desene animate „The Point”, sau „Punctul”, in momentul in care eroul principal, Oblio, il intalneste pe „Pointed Man”, sau „Omul Indicator”, din padurea „Pointless Forest”, adica „Padurea Fara Directie”. La intrebarea lui Oblio asupra drumului pe care trebuie sa il urmeze, acesta ii raspunde indicand toate directiile posibile. Asa sunt si indicatiile conferite de izbucnirea necontrolata a gandurilor, care sub forma lor primitiva ne arunca dintr-o parte in alta intr-o confuzie de nedescris. Tot astfel apar si scrierile sau expunerile celor care nu au deprins disciplina fundamentala a comunicarii limpezi si necontradictorii, care din nefericire abunda in marele bazar al Internetului. Poate nu intamplator, Oblio in limba italiana inseamna „uitare”, ce descrie starea de confuzie a gandirii nestructurate si lasate la voia intamplarii.
Intr-o maniera diferita, gandirea artistica se bazeaza pe o atenta ordonare a gandurilor ce se obtine printr-un atent si delicat proces de selectie,  ce necesita un control fin al exprimarii. Asa cum o mazgaleala trasata pe o foaie de hartie nu necesita un efort suplimentar celui de a lasa creionul sa alunece cum doreste, vorbirea necizelata murdareste deopotriva pe autor si contemplator. Dar trasarea cu migala a unui desen presupune tehnica, rigoare si introducerea unui element rational care sa lege laolalta intreaga exprimare. Asa ceva nu se poate obtine la intamplare si de aceea, nici inspiratia artistica nu vine decat la cei care s-au pregatit temeinic in scoala disciplinarii trairilor interioare.
Dar ca un armasar lasat sa alerge in voia lui, exprimarea brutala, grosiera si invadata de nestiinta ia cu asalt redutele bunului simt punand stapanire pe individ si colectivitate. De aceea, fara existenta unor artisti de valoare, cultura autentica ajunge sa fie calcata in picioare sub copitele prostului gust, lucru ce devine un model si o pricina de mandrie pentru necunoscatori. In astfel de etape istorice decadente umanitatea se diminueaza in favoarea animalitatii, iar omul se abrutizeaza tot mai mult uitand de exprimarile inalte ale limbajului si cugetarii la care el poate ajunge. Si astfel, dezordinea ajunge sa puna stapanire pe gandirea noastra si sa nu mai gasim dispozitia necesara cugetarii rationale cu toate relele ce decurg.
O alta tendinta este cea a copierii nesfarsite lipsite de discernamant. De fapt, traim intr-o epoca a transcrierii prin cele mai felurite metode in dauna creativitatii. Cultura „Facebook” ne-a obisnuit sa preluam si sa dam mai departe lucruri facute de catre altii. Nimic rau in acest lucru, dar din nefericire acest lucru conduce la o dependenta ce tinde sa inlocuiasca efortul de a realiza lucruri noi, care sa aduca un plus de valoare lumii in care traim. Observ in fiecare zi defilarea stirilor de tot felul luate si aruncate mai departe, ca si cum destinatarii ar fi un fel de magazie in care sunt azvarlite sacose si cutii mai mult sau mai putin folositoare. Copierea nu este rea in sine, dar daca ea devine singurul raspuns in fata realitatii, ceva sigur nu este in regula. Fara originalitate nu exista progres si fara creativitate se ajunge la mersul in cerc sau chiar la batutul pasului pe loc.
Mai departe, pe bursa de valori a lumii se tranzactioneaza articole lipsite de valoare la preturi fabuloase pe masura ce adevaratii artisti dispar in bezna ignorarii. Insa arta autentica isi are originea intr-o forma de atenta de meditatie asupra naturii lucrurilor. Prin tatonarea formelor felurite sub care ni se infatiseaza universul inconjurator, cugetarea se adanceste prin explorarea esentialului aflat dincolo de superficial si al permanentului ce depaseste accidentalul.De exemplu, tatonand forma cuvintelor, scrierea artistica scoate la lumina limpezimea gandurilor lamurind si rafinand expresia pana cand aspectul exterior fuzioneaza cu cel interior, fondul iesind la lumina asemenea izvorului ce vine cu putere din adancuri. Si astfel, totul se umple de lumina si culoare pentru cel ce percepe lumea pretuind infatisarea lucrurilor.
Lipsa de meditatie se observa mereu prin superficialitatea comunicarii, ce ramane ancorata in faptul divers ridicat la rangul de eveniment. Cu un bubuitor „Breaking News” ecranele televizoarele sunt astfel umplute cu informatii deformate si scoase din context, in timp ce auditoriul asista captiv la derularea banalitatii. Cine mai are ulterior dispozitia de a explora cu rabdare frumusetea unei scrieri sau a unei expuneri destinate sa incante sufletul? De indata ce etalonul valorii a fost aplatizat, constiinta nu mai poate sa distinga lucrurile inaltatoare. Superficialitatea a invins in cele din urma, iar concentrarea necesara receptarii in adancime a disparut.
Si un alt factor cu impact nefast asupra creativitatii artistice este reprezentat de gandirea negativista, care retine doar intunericul noptii si tonurile cenusii ale umbrei in miez de zi. Asemenea unei mocirle care isi imobilizeaza victimele, puterea umbrei afecteaza perceptia pana la stingerea oricarei lumini capabile sa dea la iveala realitatea asa cum este ea. Pe de alta parte, arta se naste din speranta launtrica a sensului ce transcende absurdul aparent al vietii fiind un demers indraznet in dobandirea nemuririi. Nobletea acestui gest primordial confera celui ce creeaza si celui ce priveste o motivatie launtrica de exceptie, capabila sa strapunga norii indoielii si neputintei. Iar bratul inspiratiei nu face altceva decat sa dinamizeze energiile latente ale fiintei umane si sa le orienteze constructiv spre transformarea lumii in mijlocul careia traim.
Dar cine mai are timp si dispozitie pentru asa ceva? Cultura hipermarketului ne impinge inainte sa consumam spatiul si sa irosim timpul in alergarea zilnica fara sa bagam de seama ca bratul tenebros al Iluziei distruge in urma noastra tot ce ne-am straduit sa construim. Insa, dintre toate demersurile constiintei, manifestarea artistica reprezinta cea mai greu de erodat structura creata de catre umanitate. Astfel, exista o dimensiune transcendenta ce subzista in orice opera de valoare, care poate influenta pozitiv gandirea umana chiar si in secolul XXI. Dar desprinderea de bazarul informational necesita un efort similar ridicarii din barbarie, iar depasirea superficialitatii se poate realiza numai printr-o stradanie civilizatoare asemanatoare trecerii de la primitivism la epoca moderna. Pana atunci, salbaticia cibernetica va continua sa submineze valoare suprema a creativitatii autentice pana cand o alta Era va aparea pe ruta de navigatie a corabiei istoriei.
Octavian Lupu
Bucuresti, 12 noiembrie 2014

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page