Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SEMN CATRE CLASA POLITICA (2) NEGOCIERE SI DEROGARE

Corneliu LEU

Ca dovada cat de stramb pornita si, apoi, cat de viciata pe parcursul evolutiei ei a fost calea formarii unei clase politice pentru democratia contemporaneitatii noastre, cat de egoist-apucatoare s-a format ea si cum i s-a consolidat, tot mai nociv si mai nesincer, lipsa de raspundere fata de electoratul despre s-a considerat ca nu merita altceva decat demagogia statistica pe care i-o acorda comunismul, in urma recentelor experiente electorale ne-am ales cu doua notiuni definind taberele. Sunt acestea niste biete substantive comune, dar situate in categoria numelor de actiune, au ajuns a evoca pregnant mutatiile de psihologie electorala, ne mai fiind vorba doar de persoanele implicate in actiunea lor. Fapt pentru care ne si permitem sa vorbim despre ele, fara apropo la cei care le-au practicat. Este vorba de negociere si derogare,  doua substantive care, „nomina acti” fiind, se definesc tot mai caracteristice pentru cutremurul acesta electoral in legatura cu care vor avea de tras mai multe invataminte cei care se angajeaza la redresarea situatiei noastre sociale. Or, cum acestea sunt in primul rand partidele, in interiorul fortei lor de a-si modifica mentalitatea rezida prima speranta.
Pentru ca, in acesti 25 de ani am avut de-a face numai cu doua categorii de partide: Unele care s-au deteriorat de tot iesind de pe esichierul politic, si altele care s-au pastrat pe acest esichier deteriorandu-se in interiorul lor. A treia categorie nu mai are loc tocmai din pricina celor care s-au pastrat consolidandu-si aroganta printr-o precara convingere in materie de leadership: Aceea ca pot guverna nu pe principii, ci prin spirit descurcaret; si ca se pot considera eficienti nu prin efort cinstit pentru toata tara, ci folosind puterea fiscalitatii pentru ei, fara jena de sfidare prin conjugarea manevrelor in gasca. Ca dovada ca tot ce inseamna guvernare este in functie de impozitare si nu de productie, ceea ce este administratie publica, inseamna cheltuieli bugetare in folos clientelar, iar tentativele de a castiga electoratul nu sunt  prin nimic altele decat de a-i promite ca-i vei restitui mici firimituri din bugetul national pe care i l-ai confiscat: completarea vechilor salarii sau pensii, nesemnificative reduceri de taxe si mici adaugiri la ajutoare. Exact de natura celor care ne-a facut sa-l huiduim pe Ceausescu, dar cu nerusinarea de a promite unor oameni carora, acum, nu le mai vorbesti din partea statului, ci despre redistribuirea unui buget la care ei stiu prea bine ca au fost contribuabilii.
Deci, asemenea partide se deosebesc de cele expirate nu prin vreo dorinta de a guverna cum trebuie si a prefigura pentru viitor directii viabile, ci prin smechereasca indemanare de a se descurca aruncandu-ne faramite din bugetul constituit din banii nostri, ca si cum ar promite ca dau de la ei un bacsis. Care, si acela, luat ca atare, dupa ce ca nu e adevarat e si jignitor. Luati toate promisiunile electorale sau masurile guvernamentale care le-au preintampinat cu stangacie propagandistica, si vedeti daca ele contin altceva decat masuri sau promisiuni de a reaseza bugetul constituit din banii nostri. Aceasta nu poate fi decat o rusine pentru stiinta politicii, cazuta-n derizoriul unor penibile menevre de baieti care, tocmai pentru ca se pretind descurcareti si nu-si propun sa fie creatori de dezvoltare, dau dovada de aroganta fata de intreaga populatie a tarii. Ei au considerat ca-si pot face propaganda de partid, fara a veni cu nici o contributie din partea partidului respectiv ci, cel mult, promitand sau demonstrand ca fura si ei mai putin din bugetul nostru, recunoscand astfel ca avem si noi dreptul la cate ceva. Asemenea politicieni ai lui peste, pot fi ei tari prin increngaturile mafiote pe care au stiut a si le constitui, dar iata ca pot fi si mirositi de electoratul care se trezeste pragmatic la promisiunile electorale si, da, vrea sa vada nu doar administrarea bugetului stors de la el, ci sa vada ce cointributie aduce partidul respectiv la dezvoltarea in bine a societatii. Aceasta proba de examen politic se dovedeste astazi necesara tocmai prin picarea lectiei prost invatate, tocmai prin repetentia la care te condamna nerusinarea de a face oamenilor promisiuni pe proprii lor bani, fara nici un semn ca tu poti sa-i conduci pentru ca ai idei care se pot cuantifica in valori!...
Asta a pretins si, de fapt n-a avut electoratul:  O contributie, poate fi ea si de natura morala, din partea gruparii sau gruparilor respective. Sa se vada cu ce contributie de idei social-economice vor afirma ele politicile de dezvoltare a tarii, de emancipare a societatii, de eradicare a imoralitatii si mafiotismului, de punere a oamenilor in drepturi meritocratice prin afirmarea unui spirit productiv care sa ne caracterizeze in fata noastra si a lumii.
Societatea romaneasca incepe sa-si dea seama de nocivitatea acestui pseudosimpatic spirit descurcaret care, pentru partide, nu este decat o masura de a nu trezi prea multe sau prea grave nemultumiri care sa le rastoarne; dar o masura aplicata nu pe cai onorabile, ci cultivand o tesatura de legaturi ilicite care, cred ei cu suficienta ca te poate impune. In aceste conditii, toate relatiile lor cu electoratul nu se bazeaza pe faptul ca acesta le-a selectionat in preferintele sale, ci pe legaturi subterane de interese extrapartinice prin care domina, manifestandu-si cu aroganta privilegiul de a vorbi despre statul de drept ca despre un pachet de legi menit sa serveasca gasca pe care au format-o si sa supuna restul populatiei intereselor ei.
Din acest motiv, fara aluzie la persoanele care le-au propulsat, ci cu accent pe ceea ce,  o politica degradata degradeaza chiar sensul cuvintelor, inchei acest al doilea articol din ciclul pe care il propun, rugandu-l pe cititor sa se gandeasca la ce semnificatii ii sugereaza cele doua substantive al caror nume de actiune s-a descifrat cu evidenta in recenta, datatoare de speranta, experienta electorala:  NEGOCIERE si DEROGARE.

Din pacate, aceasta este realitatea perceputa de electoratul activ care si-a manifestat nu numai existenta ci si vointa. Este vorba acum de civica speranta ca, poate da Dumnezeu sa invete din acest neasteptat SAISPREZECE NOIEMBRIE care va trebui sa ne marcheze, ca oamenii care  au sperat  sa traiasca bine si s-au convins de crasa demagogie a acestei promisiuni, nu mai vor acum, doar la indemnul tau, nici sa fie „mandri ca sunt romani”, nici sa aleaga „presedintele care uneste” nici chiar sa creada prea tare, pana la proba contrarie, in „lucrul bine facut”, pentru care au avut un plus de un milion si treizecisidoua de mii de voturi. Ei ti-au dat dovada ca au devenit atat de circumspecti incat au schimbat sansele electorale doar in cateva zile iar, daca isi vor da seama ca astea au fost doar vorbe pe care tu nu le-ai luat in serios, ci le-ai abordat cel mult la modul increderii in spiritul tau descurcaret, care va gasi cumva o cale, macar sa se scuze ca nu s-a putut, te vor uri si mai mult.
In aceste conditii, asa avea indrazneala sa spun ca fiecare dintre fortele care, prin coalitiile lor, s-au infruntat in acest tur al doilea, au cate o intimplare sau persoana emblematica pentru modul de degradare (nu atat in sens de deteriorare, ci de incapacitate prin viciu de afirmare a vreunor valori) a clasei noastre politice. Iar acestia nu sunt neaparat cei doi protagonisti. In cazul Ponta, emblematica este o persoana despre care am avea datoria sa nu vorbim pana nu exista o pronuntare judiciara. Dar cazul Hrebenciuc nu are numai conotatia juridica de astazi, de vreme ce, de doua decenii, toata lumea e convinsa ca e dotat cu o oculta stiinta care, spre deosebire de alti lideri, face din el intotdeauna negociatorul care aduce solutii intelegerea cu alte partide. Adica, spre deosebire de altii, are punti catre oricine si se bucura de confidentialitate din partea cui nu te astepti. Si au trebuit sa treaca douazeci de ani, vor mai trebui sa treaca si altii pentru lamuririle sub aspect penal, pana sa putem descifra aceasta putere oculta, avand o radiografie completa. Dar iata ca o prima imagine a acestei radiografii, cea cu dorinta acerba de a vedea promulgata si impusa perdanta lege de azi a ”aministiei si gratierii”, a devenit foarte clara pentru intregul electorat si s-a asezat temeinic la baza producerii cutremurului electoral pe care-l comentam. Din pricina aceasta imi permit si eu sa prezint un rationament care se situeaza in afara celor legislative, in domeniul strict al psihologiei. Deoarece pentru mine cade complet mitul inteligentei de negociator, in momentul in care faptele il dezic, plasandu-l in sfera mafiotismelor lipsite de culoare politica. Aceasta nu mai e inteligenta ci face temeinic parte doar din starea de coruptie ce caracterizeaza clasa noastra politica. Avand fiecare partid coruptii sai, si chiar pastrandu-si-i cu grija, e normal ca acestia sa fie legati intre ei prin interese comune, ceea ce le ofera si cai de comunicare si chiar cai de decizie comuna, atata vreme cat interesele lor sunt comune, ii priveste pe ambii si, de multe ori,le-au rezolvat impreuna: Are o problema partidul si liderii nu vor sa se infrunte, intru eu, „negociatorul” in joc care tratez cu coruptul meu de dincolo fiindca pot sa-i spun de la obraz: ”mai frate, rezolva asta fiindca altfel ne intarca sursa la amandoi”. Si, astfel, fac din el „negociatorul” lor. Asadar, ca sa ne jucam putin cu cuvintele, insasi conceptul de negociator care e un om priceput in acceptatul termen de compromis politic, se compromite inlocuindu-se cu o miscare mafiota interpartide care, de obicei, contine germenii acelor monstruoase coalitii ce conduc spre dictatura. O dictatura mafiota bazata foarte simplu pe asezarea intereselor de grup deasupra intereselor politice. Care nu mai presupun nici o negociere, ci doar escrocheria si fatarnicia de a o pune in practica.
Nesansa acestora, prin care eu, alegatorul, am descoperit acest adevar, a fost aceea ca, inca dinainte de a fi descoperiti, asemenea negociatori s-au implicat, dupa cum se vede, pregatindu-si o lege de care sa se prevaleze este insusi faptul ca ea, in mijlocul ei si nu diun mijlocul ei a gasit ca solutie sa defileze cu cineva din afara ei sau in ori ce caz, ne amestecat in jocurile ei. Pentru ca, cine este din punctul de vedere politic da noul ales in care, pe buna dreptate ne punem sperantele dambovitean.
Marele castig al lui Iohannis a fost ca a fost un candidat nepolitic, nesofisticat in materie de marea politica.

Gasca e cea care da  aroganta – sunt ca niste initiati in rele

Campania lui Ponta a fost prea sofisticata si prea a incercat sa foloseasca toate mijloacele pentru a castiga. In mod normal, trebuie sa alegi un scenariu. Ideea asta de a lua totul, din toate zonele, aceasta hibridizare poate sa te incurce“, a spus directorul IRES. „Nu au putut sa evalueze cum se va rostogoli emotia legata de votul din strainatate“, a mai spus el.
Dancu a opinat ca Ponta ar fi putut gresi daca ar fi neglijat voturile de partid.  
„Poate si partidul ar fi putut fi mobilizat un pic diferit, personal de catre Ponta. Cred ca e o mare greseala discutia despre tapi ispasitori“, a adaugat Vasile Dancu.
In ce priveste aliantele facute de Victor Ponta, el a spus ca actiunea respectiva „a diluat candidatul“.
„Una din aceste greseli este asocierea cu Corneliu Vadim Tudor. Poate ca a dezangajat si electoratul UDMR. Votantii lui Vadim Tudor s-au dus, in proportie de 50
„Ar fi fost o nota si mai buna daca nu pleca de la revolta tinerilor. Sa nu fetisizam, insa, acest lucru. Nu am scapat de intoleranta. A fost o campanie foarte violenta“, a mai spus directorul IRES.
„Exista un raport intre populatia dependenta si cea independenta. Avem, insa, o serie de probleme legate de indicatorii generali ai spiritului public. Observam un mare sentiment de nesiguranta al publicului. E adevarat, avem crestere economica, dar dincolo de aceste lucruri, oamenii sunt obsedati de viitorul copilului
Ca dovada ca a avut un staf de pseudopoliticieni, specialisti doar in statul de drept fiscal, yoate promiksiunile ( relaxairile)) lui Ponta au fost promisiuni de a ne da faramite de la bugetul pe care ni-l ia noua(confisca) cu toptanul. Ei nu sunt politicieni care vor sa lupte impreuna cu noi pentru mai bine chiar recunoscand ca nu stiu cum dar ca vor lupta sinceri alaturandu-se efortului popular, ei sunt cei ce ne confisca bugetul pe care-l creem noi si, dupa ce storc totul pentru ei, ne  promit cateva picaturi in plus el e reprezentantul birocratului politic arogant, pretizandu-si si remuneratiile mari si dreptul de a dicta insensibil la cetatean si inconstient de indatoririle fata de acesta. Si cei ai lui Blaga au fost mai rai in guvernul Boc. Toti trebuie sa-si puna cenusa-n cap caliberalii care macar s-au recunoscut incapabili si au adus unul cu derogare dinafara, dintre oamenii normali.
Liberalii macar au recunoscut ca nu se pricep si raman la naravurile marunte si ciubucurile la care le e mintea concesionand altcuiva partidul. Prost ar fi Johannis daca nu si-ar face acum unul cu adevarat fara politicienii care se pricep doar la fiscalitate.

Un pictor din Botosani a ajuns bataia de joc a statului. Barbatul, grav bolnav, a restituit statului pensia pe 8 luni, pentru ca a obtinut un venit din vanzarea catorva tablouri facute de el. Pictorul incerca, astfel, sa obtina niste bani pentru a-si opera mama, si ea bolnava. Acum a ramas si fara pensie, si cu datorii la stat.

Pictorul sufera de distrofie musculara si primeste o pensie de 300 de lei lunar. Pentru ca banii nu ii ajung mai deloc, s-a gandit sa vanda cateva dintre tablourile pe care le face. A participat la o galerie si a reusit sa obtina niste bani in plus.

Statul, insa, a considerat ca trebuie sa restituie banii obtinuti, pentru ca avut un venit in plus. Asa ca i-a sistat jumatate din pensia pe 8 luni, ca sa recupereze 2.000 de lei.

Consecventa, coerenta modului  de a trai si a-ti respecta ideile afisate.

In asemenea conditii, degeaba vine Ponta laudandu-si echipa tanara daca ea este crescuta in relele batranilor pe care vine sa le si accentueze. Pentru ca, in interiorul PSD o fi fost vorba de mai multe ori de lupte pentru intinerire. Dar era vorba de intinerirea in acelasi format viciat de schema initiala.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page