Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Oradea face in curand 900 de ani atestati! - Devenirea Oradiei - scurt istoric

 

Marturisesc ca istoria orasului meu ma posta intr-o ceata frustranta daca indrazneam cumva sa o parcurg. La un moment dat, in urma cu un deceniu, am raspuns insa provocarii de a-mi face lumina pe poteca plina de hartoape; batuta insa de multi si conservatori istorici, rezultand materialul de fata. Initial era intarit de nenumarate detalii separate, care urmau sa completeze o lucrare mai ampla...

Ca sa inteleg neintelesul a trebuit sa consult, in decursul timpului, o diversitate de lucrari, sugestiva fiind in acest sens Bibliografia". Cert este ca nu am gasit inca o carte in romaneste despre istoria Oradiei care sa fie scrisa cu talent si suflet. Am multumirea ca materialul de fata a fost validat de istoricii din noua generatie, pe care i-am consultat si de a caror observatii am tinut cont pe parcursul finalizarii lui. Sper ca el sa fie o buna baza de pornire pentru oricine, in orice demers istoric, publicistic sau cultural, oricand.

Stravechi radacini

Antichitatea surprinde spatiul Bihorului integrat arealului civilizatiei celtice, apoi celei dacice. Dacii sunt cei mai vechi stramosi directi ai romanilor, descoperindu-se urmele mai multor asezari dacice, chiar a unei cetati (in apropierea Manastirii Sfintei Cruci de azi) in perimetrul de astazi al orasului. Primul stat atestat in izvoarele scrise antice, ce a inglobat aceasta zona, este Dacia unificata a regelui Burebista, „cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia" (sec I i.C.). Acesta ii infrange pe celti in cateva randuri, respingand astfel invadarea teritoriului cunoscut azi ca „Transilvania", impingandu-i spre vest, dincolo de hotarele Slovaciei de astazi. Cucerirea Daciei de catre romani (106 d.C.) nu include tot teritoriul dacic, o parte a lui ramanand in stapanirea dacilor liberi. Tinutul Bihorului nu a facut parte din Imperiul roman, ramanand in imediata apropiere a frontierei sale, ca teritoriu clientelar. Totusi, romanizarea, dupa cum o atesta arheologia, se realizeaza intens si aici, ca rezultanta directa a superioritatii civilizatiei romane. Retragerea administratiei si armatei romane la sud de Dunare (271-274 d.C.), din cauza presiunii crescande a popoarelor migratoare, face loc invaziei acestora peste patura daco-romana. Astfel, sunt atestate in zona invaziile hunilor, ostrogotilor, gepizilor, avarilor, pecenegilor, uzilor, cumanilor, slavilor, maghiarilor. Este perioada cunoscuta in istoriografia occidentala ca Evul Mediu Intunecat. Bastinasii romanizati vor supravietui gratie culturii lor superioare si parasirii oraselor in favoarea zonelor greu accesibile, impadurite, rurale. Dintre migratorii enumerati, doar slavii au avut un aport important in etnogeneza romanilor, iar maghiarii sunt singurii care au realizat in zona si un stat durabil, pana la sfarsitul primului mileniu al erei crestine. De proaspatul regat maghiar, convertit in cele din urma la crestinismul apusean, se va lega infiintarea Oradiei ca oras. Unii apreciaza chiar ca Oradea ar fi putut fi vechea resedinta a voievodului autohton Menumorut, amintit de izvoarele vechi maghiare in aceasta zona, ca oponent al regelui Ungariei. Cert este ca perimetrul de azi al orasului contine dovezi arheologice de vietuire permanenta inca din Epoca Pietrei.

Inceputuri urbane

Fondarea unei dioceze catolice la Oradea, in 1083, hotarata de regele maghiar Ladislau I (Ladislas I) 1077 - 1095, este o prima si semnificativa dovada a ancorarii acestei zone in civilizatia occidentala, dar si o necesitate a papalitatii de a-i converti pe localnicii nemaghiari, majoritari si ortodocsi. Acestia isi proclamau legatura politica si spirituala cu cel mai important oras al Europei de atunci, Constantinopol - capitala Imperiului bizantin si a ortodoxiei. De regele amintit, sanctificat in 1192 (ajuns „Szent László"), se leaga traditia fondarii orasului, pomenit de la inceput in limba latina, cu numele de Varadinum. Indragostit de frumusetea si exotismul acestor locuri, cu apa termala si nuferi, regele Ladislau fondeaza aici, pe malul stang al Crisului Repede, o manastire (in cinstea Fecioarei Maria), lasand ca dispozitie testamentara sa fie inmormantat chiar in acest loc! Biserica catolica devine, cum era firesc, stapana locului, episcopia oradeana - fondata tot de Ladislau I - provocand disparitia episcopiei de la Biharea, din apropiere – un indiciu foarte important al dezvoltarii urbane din jurul manastirii oradene. Din punct de vedere militar, zona era foarte bine aleasa, ea fiind fortificata natural de intrepatrunderea de ape de aici (inclusiv apa termala care nu ingheata iarna!) ce intretinea un teren mlastinos, inundabil, adaugandu-se protectia Dealurilor Oradiei, impadurite. Cea mai veche atestare documentara certa, descoperita de istorici despre Oradea, este un document ecleziastic (o diploma a abatiei benedictine din Zobor, Slovacia) din anul 1113, cand este pomenit Syxtus Varadiensis, primul episcop catolic de Oradea cunoscut. Am putea deci spune ca Oradea este cel mai vechi oras medieval din Romania de azi. Povestea scrisa a intemeierii o gasim in celebra Chronicon pictum Vindobonensae (Cronica pictata de la Viena), sec. XIV. Inmormantarea la Oradea (circa 1135) a regelui Ladislau si cultul din jurul sau, sprijinit de papa de la Roma, cresc considerabil prestigiul locului, iar pelerinajul intens la mormantul regelui-sfant, caruia i se atribuiau calitati miraculoase, tamaduitoare, dezvolta economia locala. Desigur, la tamaduirea pelerinilor suferinzi trebuie sa fi contribuit si cunoscutele thermae Varadiensis sau Baile Episcopesti, cum aveau sa fie cunoscute mai tarziu Baile 1 Mai de azi. Turismul ecumenic si pozitionarea strategica a Oradiei pe drumul de intrare in Transilvania sunt doua caracteristici principale care-i vor creste renumele. Cetatea veche medievala - pastratoarea numelui Varadinum si ocrotitoare, in prima faza, a bisericii catolice ctitorite de Ladislau I - este nucleul in jurul careia se vor dezvolta mai multe asezari care, in timp, se vor unifica intr-un singur oras. Extraordinara invazie mongola (tatara) din 1241-42, ce a inspaimantat Europa, pustiind Rusia, Polonia, Transilvania si Ungaria, provoaca distrugeri mari si la Oradea (locuitorii sunt macelariti fara mila, arhivele arse, oraselele si cetatea devastate), obligand mai apoi la regandirea arhitecturii cetatii. Surprins la Oradea de mongoli, canonicul italian Rogerius (Ruggero di Puglia) este luat prizonier, dar reuseste sa scape. El ne spune despre intarirea cetatii oradene inaintea invaziei si descrie prapadul provocat de mongoli, in poemul Carmen Miserabile super Destructione Regni Hungariae per Tartaros (Cantec de jale despre distrugerea Regatului Ungariei de catre tatari), un document cu valoare europeana exceptionala, singurul scris de un martor ocular de atunci. Sa precizam ca mongolii au creat cel mai mare imperiu continental din istoria umanitatii si doar moartea marelui han Ogotai (fiul lui Ginghis han), spre finele lui 1241, a cauzat mai apoi retragerea mongolilor la est de Muntii Carpati.

Va urma

Doru Sicoe

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page