Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Pastele: Miel si ierburi amare (Numeri 9:11)

Pastor Valentin Danaiata

 

"Tu esti? Tu?

Taci, nu spune nimic. Ce ai putea sa mai spui? Stiu prea bine ce! Numai ca TU nu mai ai dreptul sa adaugi nimic la cele marturisite odinioara.

De ce ai venit, sa ne tulburi?

Caci venirea Ta nu face decat sa ne tulbure, cred ca-ti dai seama.

Stii Tu insa ce-o sa se-ntample maine…? …Oricum ar fi, am sa te osandesc si am sa te ard pe rug, ca pe cel mai nelegiuit dintre eretici… Si o sa vezi atunci cum norodul care azi ti-a sarutat azi picioarele, la un singur semn al meu se va repezi sa adune taciunii imprastiati in jurul rugului Tau… "

Fratii Karamazov, fragmentul "Marele inchizitor"

(Continuare din editia precedenta)

II

Si acum, permiteti-mi sa ridic din nou problema lui Dostoievsky:

Ce am face noi, cu Iisus Christos daca s-ar mai intrupa inca o data? Bineinteles este imposibil, dar este de folos pentru introspectia noastra, pentru ca sa ne cunoastem mai bine... Este de folos pentru Pastele nostru...

Spuneam ca lumea de atunci si de azi, ingrijoreaza prin similaritati....

SOLUTIA: Domnul meu si Dumnezeul meu ! (Ioan 20:28)

Absolut. Puternic. Fara echivoc. Pentru aceasta Revelatie, ei si-au dat viata. Cum este posibil insa sa realizezi acest salt urias, de la o extrema a totalei confuzii la cealalta extrema a absolutului spiritual?

Istoria umana demonstreaza ca este imposibil. Daca vreodata istoria face exceptii, atunci ea le numeste miracole... Miracolele petrecute in oameni au fost forta care a socat istoria, ca marturie a unei alte realitati, dincolo de noi... Iisus a identificat acesta realitate ca marturisind despre El si despre lucrarile Lui... Dumnezeu creaza schimbari exceptionale si oameni exceptionali...

Iata modelul de lucru: Sindromul TOMA (Ioan 20:24-29)

Il acceptase pe Iisus ca Maestru. Locuiau impreuna, mancau impreuna, petreceau timp impreuna in ideea sa-L copieze din ce in ce mai bine... Se straduia sa vorbeasca asa cum vorbea El... Dar nu era atat de miop sau bigot asa incat sa-si piarda spiritul realist... si-a pastrat totdeauna dreptul la critica si analiza.

Este drept ca a fost cucerit de spiritul lui Isus. Curand si-a dat seama ca Il iubeste din toata fiinta. Atunci a acceptat sa-L urmeze ca ucenic. Este drept ca nu-L putea intelege intru totul. O buna parte din vorbirea Sa si actiunile Sale au ramas o taina pentru el.

Ceilalti ucenici se-mpartisera si ei in doua. Unii cam prea zelosi – in genul lui Petru si Ioan, ceilalti putin mai pragmatici, se gandeau sa-si faca si un rost bun pentru zile negre pe langa Iisus. Cel mai reprezentativ, evident, Iuda reusea totdeauna sa-i aduca pe ceilalti cu picioarele pe pamant. Mai ales atunci cand era vorba de bani.

Oricum, el facea parte din categoria a doua...

Toate lucrurile au mers bine pana in ziua aceea de Paste, cand totul s-a naruit la pamant... Cel mai infricosator Paste din viata lui... La acea sarbatoare, din Rege si Mesia, Maestrul lor a fost declarat pericol public, hulitor, inselator si... incredibil de repede, ucis. Iar ei injositi, discreditati, infricosati, aproape sa fie si ei condamnati, scapand doar cu fuga...

In noaptea acelui Paste, relitatea l-a zguduit ca niciodata. Spiritul lui critic, pragmatismul lui, grija de a nu fi dezamagit sau inselat, toate au explodat in sufletul lui, ravasind totul...

Ceilalti s-au mai adunat laolalta, ca sa-si aline durerile si sa-si planga deznadejdea. El a refuzat sa-si mai hraneasca iluziile. Pustiit si abatut, s-a izolat in durerea lui. A stat singur pentru ca il durea. Il durea iubirea lui pentru El.

Niciodata Toma nu descoperise cat este de greu sa crezi..., sau sa nadajduiesti impotriva oricarei nadejdi... Dar acum, iubirea ii cerea sa creada si sa nadajduiasca. Criza sufletului rupt intre deznadejde si provocarile „lucrurilor care nu se vad", a fost lupta uceniciei lui. Singur, n-a vrut sa auda de la nimeni, nimic. Marturia altora in timpul propriei tale crize, nu ajuta mult. Satul de zvonuri si nemaiavand incredere in nici un om el a facut o declaratie ce va deveni celebra printre ceilalti: „Daca nu voi vedea cu ochii mei, daca nu voi pune degetul meu, daca nu voi pune mana mea..., nu voi crede!" (Ioan 20:25). Acum Toma este un reprezentant perfect al secularismului secolului XXI. El vrea sa creada doar ce vede, simte, si experimenteaza... Nimic prin credinta. Totul se supune experimentului stiintific materialist.

Zambind cu indulgenta, azi il numim Toma Necredinciosul.

Totusi, necredinta este in prima ei faza doar un mecanism de aparare intr-o lume care ne minte la fiecare pas. Ce bine ar fi fost daca, spre exemplu, Eva nu ar fi fost atat de receptiva la discursul ispititorului in Eden si s-ar fi indoit putin de onestitatea lui...

Multi dintre noi nu mai cred pentru ca au fost mintiti, dezamagiti, raniti... Ne aparam de durere, frustrare si lacrimi. Lumea in care noi traim merita toata neincrederea noastra... Dar Toma pierduse si mai mult. Pierduse mai mult decat aceasta lume. Cel pe care el il numise Fiul lui Dumnezeu, murise. Dumnezeul lui murise. Universul era pustiu si fara sens. Abia acum capata sens acel strigat fundamental: "Dati-mi un punct fix si voi rasturna Universul!". Toma tocmai pierduse acest punct de sprijin. Adevarul fusese aruncat la pamant si se parea ca singura realitate care mai ramasese, era o imensa farsa. Viata insasi parea o farsa. In tragedia lui, Toma va ramane o prefigurare a omului modern, care-si traieste propria angoasa.

In secolul trecut l-am crezut pe Nietzsche, cand acesta a anuntat ca Dumnezeu a murit... Pacaliti, am crezut ca fara El ne-am gasit propria eliberare... Apoi fata-n fata cu noi, mai mici ca niciodata sub un univers infinit, am descoperit ca de fapt ne-am dezamagit pe noi insine... Mintiti in noi, ne-am acceptat propria disperare. Ca si Toma, am golit bisericile de unde am fugit... Vestile bune ca totusi unii dintre noi l-au vazut pe Iisus, ne par glume. Pastele este deseori doar o masa pentru noi, care-am ramas... In jurul luminilor plapande, aproape nimeni nu mai pomeneste numele Lui, nu mai cheama prezenta Lui... Paharele ne ineaca in uitare, incercand sa acopere golul lasat de El...

Deci noi si Toma ne asemanam pana la identitate, in esecul nostru..., in durerea, in revolta si necredinta noastra. Probabil ca Dumnezeu va folosi metode similare lui Toma pentru vindecarea sufletului modern... Dar sa ne intoarcem la ucenicul care va descoperi valoarea credintei...

In sfarsit, nu stiu ce l-a luat pe Toma de acasa si l-a dus la ceilalti. Probabil dragostea lui pentru Iisus. Caci oricat de mult ai experimenta indoiala, teama si deznadejdea, dragostea e mai tare decat toate acestea...

O singura data a venit Toma in camera de sus alaturi de ceilalti si Iisus a folosit ocazia sa-l intalneasca. Sensibilitatea Mantuitorului nostru nu cunoaste margini. El nu a asteptat de doua ori, pentru a testa mai departe puterile acestui obosit si dezorientat ucenic. Un singur gest de bajbaiala a sufletului a fost onorat de Cer ca si cea mai puternica declaratie de credinta. Isus a venit acolo special pentru Toma Necredinciosul. Raportul Biblic ne spune ca dupa inviere, Iisus s-a interesat in special de doi ucenici: Petru si Toma. Numele lor apar ca fiind in grija deosebita a Lui. Desigur, El se va ingriji de tot grupul ucenicilor, dar inspiratia surprinde in prim plan aceste doua confruntari directe. Primul era cel ce se lepadase de Iisus, iar cel de-al doilea era cel ce refuzase public sa mai creada in El.

Noblesse oblige (nobletea obliga). Christos era acolo, cu mainile intinse. Ranile Sale aminteau de sfartecarea trupului Sau. Buzele Sale au soptit o declaratie devenita deja celebra printre ucenici: Tomo, priveste, pune degetul si mana ta, sa vezi si sa simti... daca vrei dovezi le vei gasi. „Si nu fi necredincios, ci credincios!"

Iisus a trecut prin aceasta istorie si a lasat urme ale trecerii Sale. Daca le cauti le vei gasi. Si pentru sceptici, sau pragmatici Dumnezeu are un alfabet special. Cat despre doar curiosi si batjocoritori, tu sa nu fii acolo!

Desigur, poate ca nu inteleg prea bine tot ceea ce s-a-ntamplat acolo... Dar stiu un lucru : Apostolul Toma a rostit atunci cea mai autentica, profunda si cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care eu am intalnit-o vreodata: Domnul Meu si Dumnezeul Meu!

Este declaratia cu care se finalizeaza drumul de la razvratire la inchinare... Este rugaciunea de triumf a unei generatii careia azi ii este frica sa creada, dar care miine se va intalni Cu Iisus. Este legamantul care va lega pentru totdeauna sufletele care si-au trait agonia insingurarii lor, de Tatal lor care nu i-a parasit niciodata!

Sa nu te sfiesti a intra iar in biserica. Sa-ti fie rusine de pacat nu de marturisirea lui. Baga de seama ce ti-a facut diavolul. Sunt doua lucruri: pacatul si pocainta. Ia seama cu luare aminte, dupa pacat urmeaza rusinea, dar dupa marturisire urmeaza increderea. Ai priceput ce spun? Satana a schimbat randuiala aceasta si a dat pacatului increderea, iar pocaintei rusinea.

Sf. Ioan Gura de Aur

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page