Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SPIRITUL DE SOLIDARITATE CANADIAN

Elena BUICA


In ziua de 23 octombrie, toata Canada a fost in soc dupa ce un terorist de influenta islamista, dar nascut in Canada, a lansat un atac asupra unor simboluri canadiene de prima importanta din Ottawa. A ucis un soldat de garda la Memorialul National de Razboi, „War Memorial" Si apoi, patrunzand in sediul Parlamentului, frumoasa cladire victoriana din capitala, a mitraliat cu salbaticie pana a fost redus la tacere definitiva. Comandamentul aerospatial nord-american NORAD, a intrat in stare de alerta si a intervenit de urgenta intensificand masurile de securitate in spatiul americano-canadian. S-au inchis temporar Ambasada USA din Canada, cladiri si birouri, centrul capitalei, Universitatea... La scurta vreme, multe state au transmis Canadei solidaritate deplina si au condamnat atacurile revoltatoare.
Acest zguduitor eveniment care se incrie intr-un lung sir de astfel de fapte petrecute in multe tari ale lumii, a creat o stare extrem de periculoasa si de mare panica in randul cetatenilor acestei tari pasnice, oameni care isi vad in liniste de rosturile vietii lor, traiesc in armonie cu toti cei veniti din toate colturile lumii, oameni care respecta si iubesc atat tara de unde provin, cat si tara de adoptie pentru conditiile oferite. Unii or fi considerat ca statul canadian este foarte liberal si deschis, chiar si pentru aceste vremuri si atacandu-l ar putea face intrarea islamistilor pe cast taram, dar Canada nu este o tara care sa se lase intimidata.
Mai mult decat intamplarea in sine, pe mine m-a impresionat atitudinea cetatenilor canadieni. Indiferent de culoarea pielii, indiferent de varsta, de pozitie sociala sau materiala, cu totii au dovedit un puternic spirit de solidaritate, de deplina unitate, de intelegere, de respect reciproc, si respect fata de simbolurile si legile tarii. Am simtit cum eu am crescut in ochii mei traind momente deosebite intr-o deosebit de calda fratietate, o traire in comun care glasuia fara cuvinte: "suntem uniti, suntem umar langa umar, suntem tari, nimeni nu ne va invinge". Si nici nu este putin lucru sa traiesti intr-o stare de spirit de o mare forta, atotcuprinzatoare, pe care o simteai pana in straturile cele mai adanci ale fiintei.
Dar o banda galbena a politiei oprea trecerea prea aproape de monument pentru ca evenimentul trist inca se investiga. Cei care au intalnit banda galbena care interzicea apropierea prea mare de monument, lasau florile jos, aprideau lumanarile, isi stergeau lacrimile de pe obraz si plecau in tacere. Am vazut la televizor ca insusi prim-ministrul tarii, Stephen Harper (in momentul dezlantuirii atacului se aflase doar la cativa pasi) a vrut sa se duca in locul unde a fost ucis soldatul la datorie, dar ajungand impreuna cu sotia la panglica galbena, s-a oprit, a privit de la distanta, dar s-a intors dand astfel un exemplu cum trebuie respectate legile tarii de catre toti cetatenii ei. Toate reportajele prezentate la televizor sau radio subliniau spiritul de solidaritate al canadienilor in fata acestei primejdii si a ofensei adusa simbolurilor Canadei.
Siteurile de socializare s-au umplut de fotografii afisandu-l pe Nathan Cirillo in diferite ipostaze din viata de zi cu zi, in armata, in familie, cu prietenii sau, cu copilul sau, ori in compania animalelor. Fotografia facuta doar cu cateva minute inaintea atacului a avut un efect tulburator.
La televizor, pe strada, peste tot, desprindeai pe fetele oamenilor durerea sincera, dar controlata, vorbele bine cantarite, desi se plamadeau in suferinte si nelinisti. Privindu-i, iti venea un gand anume: traind in mijlocul unor asemenea oameni, greutatile vietii devin mai suportabile. Cred ca si sodatul aflat la datoria de onoare, cand a trait momentul trecerii dincolo de granita vietii, a simtit ca nu e singur si ca alaturi de el se aflau cei care il ajutau sa supravietuiasca. Doamna, care doar cu cateva minute inainte il fotografiase si nu apucase sa se indeparteze prea mult, s-a asezat la capataiul lui cand deja intrase in coma si l-a pregatit sa paraseasca aceasta lume cu impacare. Pentru ca doamna a practicat medicina (acum e avocat) si pentru ca odata chiar ea a fost in coma, a stiut ca intr-o asemenea stare, simturile inca se pastreaza si auzul se stinge ultimul, i-a spus soldatului sa fie mandru de el. Si chiar daca  mama lui nu e acum la capataiul lui, ea va fi mandra de el, asa cum va fi si armata si toti cetatenii Canadei si ii vor da onorul cuvenit unui erou.
Canadienii au un desavarsit cult al eroilor. Cel care l-a oprit pe atacatorul din Ottawa, seful securitatii Parlamentului, Kevin Vikers, ofiter al Jandarmeriei Regale a Canadei, (un post mostenit de la monarhia britanica) a fost prezent in adunarea parlamentarilor si i s-a  dat o inalta cinstire.
Tot ca un semn de cinstire al eroului a fost uniforma imbracata de soldatii care au purtat si au insotit sicriul. Toti au purtat uniforma in care era imbracat soldatul aflat la datorie, o uniforma de gala.
Am trait in aceste zile multe momente in care spiritul civic al canadienilor m-a impresionat in mod deosebit. Cineva s-a gindit sa creeze un numar de cont pentru donatii in sprijinul copilului de cinci ani, ramas acum fara tata, sperand ca in toate aceste zile de doliu, ar fi posibil sa se stranga o suma aproximativ de $10.000. Numai in 24 de ore s-au strins $300.000, un gest de solidaritate care graieste de la sine.
***
O impresie deosebita a fost cea la care am participat impreuna cu fiica mea aflandu-ne in mijlocul canadienilor iesiti sa intampine convoiul care-l conducea pe ultimul drum, pe caporalul Nathan Cirillo din capitala, Ottawa, la Hamilton, orasul lui natal. Drumul cortegiului a fost lung, de aproape 600 km. Convoiul  trebuia sa vina de la Ottawa, trecand prin Pickering, Toronto cu destinatia Hamilton, localitatea de resedinta a eroului.
Podurile care traverseaza autostrada 401 sunt aflate la un interval de cativa km unele de altele. Toate erau intesate de oameni care fluturau steagul Canadei, multi veniti cu cateva ore inainte pentru a-i da onorul si pentru a-si exprima spiritul de solidaritate in fata primejdiilor. Unii stateau si de-a lungul traseelor, altii se suisera prin pomi, sau se  cocotasera pe stalpi. Am vazut si oameni cu copiii langa ei pentru a le oferi oportunitatea de a invata direct o lectie de istorie a tarii lor. Erau prezente, ca de obicei, cele trei masini, cea a politiei, a pompierilor si ambulanta pe fiecare din poduri. Pompierii, politistii si paramedicii (lucratorii medicali), stateau in picioare pe masini ca sa dea onorul  cortegiului cand va trece pe sub podul pe care ei se aflau. Totul se desfasura intr-o ordine desavarsita.
Pentru ca noi am venit mai tarziu, am gasit cu greu un loc potrivit. Am stat langa o cladire a carei fatada era numai din sticla. De la un etaj superior am fi putut avea o buna perspectiva, dar nu ne-am putut desprinde de atmostera care vibra de un omenesc pe care il traiai cu toata fiinta. Afara eram intimpinate de oamenii care ne  salutau avand pe fete inscrisa calda omenie, auzeam si simteam pulsul inimilor miilor de oameni infratiti in  gand si in simtire. La un moment dat, s-a oprit linga noi o masina in care erau doua femei. Vazand  varsta mea, temperatura fiind scazuta, impresionate si induiosate, li s-au adresat fiicei mele sfatuind-o sa nu ma tina in frig fiindca mai sunt inca 20 de minute pana la sosirea convoiului mortuar. I-a spus apoi pe ce unda poate afla la radio informatiile de pe traseu. Le-am ascultat. Cand a venit timpul, am iesit din masina si atunci ni s-a alaturat o multime de oameni cu aparatele de fotografiat si de filmat.
Suita de masini a trecut insotita si de un elicopter, lasandu-ne cu ochii in lacrimi, cu un mare gol in suflet si cu o multime de intrebari fara raspuns referitoare la cauza care ii indeamna pe unii semeni ai nostri sa aleaga crima chiar cu pretul vietii lor, dar ne-am simtit intariti in cuget traind in acest binecuvantat spirit de solidaritate canadian.

Elena BUICA
Pickering, Toronto, Canada
marti, 28 octombrie, 2014


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page